338 matches
-
sfinte, / Covor pufos de frunze, spre altar. / Iubirea mea, azi ți-a adus-o-n dar, / S-o porți cu tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil. Fraze abracadabrante „Poți filozofa - crede Florin țupu, autorul volumului de reflecții Prințesa pasăre, T, Iași, 2006 - numai când ești tânăr. Cu timpul, în loc să filozofezi, începi să iubești.“ Nu știm ce vârstă are Florin țupu, dar pe măsură ce îi citim cartea constatăm că nici nu filozofează, nici nu iubește, ci bate câmpii, vorbește în dodii, dă cu bâta în baltă, spune vrute și nevrute și le potrivește ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
filozofa - crede Florin țupu, autorul volumului de reflecții Prințesa pasăre, T, Iași, 2006 - numai când ești tânăr. Cu timpul, în loc să filozofezi, începi să iubești.“ Nu știm ce vârstă are Florin țupu, dar pe măsură ce îi citim cartea constatăm că nici nu filozofează, nici nu iubește, ci bate câmpii, vorbește în dodii, dă cu bâta în baltă, spune vrute și nevrute și le potrivește ca nuca-n perete. Din multe însemnări ale lui nu se înțelege nimic. Frazele abracadabrante promit mereu revelații, dar se încheie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu mi-a plăcut niciodată să beau mai mult decât mi-a trebuit. Mi-e sete. Nu pot să cred că o iau de la capăt, pentru că, după cum citești, am ieșit din baie, m-am trântit pe canapea, am început să filozofez despre promisiuni sau bețivi și când, în sfârșit, am simțit ceva concret, cum ar fi setea, MI-E SETE, vreau să beau ceva, nu pot să comand creierului, sau creierul nu poate să comande corpului, pula mea, nu mai știu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
hai să Începem cu Începutul. Păi, tocmai aici e problema. Cu ce să Încep? Începe cu orice-ți vine acum În minte, că la urma urmei toate se leagă Între ele, de oriunde ai Începe. Că dacă ar fi să filozofăm, am putea spune că Începutul poate fi oriunde și sfîrșitul nicăieri. Atunci cred că am putea Începe chiar de aici: cu toate că te admiram și credeam că nimeni nu e mai deștept decît tine, nu știu ce s-a Întîmplat cu mine de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete încoronate. E atâta liniște în vastul cimitir - un nou Bârlad - mutat sub cruci. Cufundat în această liniște calmă, sub un cer senin, gândesc și filozofez la problema existenței omenirii și a individului în parte. Mă întorc spre casă, coborând încet spre vale. Cât de mult se mai bucura soția când îi dăruiam flori și cred că și acum, de acolo, de sus-sus, se bucură că
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze un zâmbet, dar o durere ascuțită Îi brăzdă În lung și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au ars Iașii și Suceava.” Așa se întâmpla mereu. Nu-i nici o mirare. Dacă plecau turcii, veneau tătarii cu cazacii, apoi lehii sau armatele moschicești...Toți aveau același gând: să pună mâna pe bogățiile țării și să ne robească - am filozofat eu, în timp ce glasul din umbră m-a făcut atent: „Pentru că tot ai dreptate, fii bun și citește cu atenție cartea de judecată dată de Istratie Dabija voievod la 9 octombrie 1662 (7171) privind neînțelegerea dintre mănăstirea Hlincea și mănăstirea Bârnova
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care părea să anunțe apropiata sa intrare În rândurile aripii opuse, ce vom face de acum Încolo, când pare să se fi Închis toate ușile, Pentru Început, să ridicăm ședința, răspunse cel mai bătrân, Și apoi, Apoi să continuăm să filozofăm, dacă tot ne-am născut pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cel mai bătrân, Și apoi, Apoi să continuăm să filozofăm, dacă tot ne-am născut pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a spus monsieur de montaigne, a filozofa Înseamnă a Învăța să mori. Chiar nefiind filozofi, cel puțin În sensul cel mai comun al termenului, unii reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a spus monsieur de montaigne, a filozofa Înseamnă a Învăța să mori. Chiar nefiind filozofi, cel puțin În sensul cel mai comun al termenului, unii reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât să Învețe să moară ei Înșiși, pentru că Încă nu le sosise ceasul, ci să păcălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor doi, fiindcă n-are voce nici cât măgarul. Păcătos ești, cârciumare, dai să bea la orișicare, pe bani și pe datorie, tot așa să-mi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalți să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Șpriț filozofase În legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa după reprezentantele sexului frumos sau după mijloacele de transport În comun... Ehe, ce-i femeia? A vieții cheie, conform melodiei sau o tovarășă de viață și de idealuri. Sandu oftează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor Întâlni vreodată... Se răsucește către Sandu Șpriț, pune mâinile În șolduri și se hlizește. Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord... Drumu’ lu’ Gicu duce la destinația porc, al meu se Îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai merge către maiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
noi bețivi, dar uite că am ajuns la concluzia inevitabilă că dacă n-ai carte, n-ai parte. Și dacă n-ai filozofii cu tine chiar și În cârciumă se cheamă că bei singur și ești trist. Iar omu’, ca să filozofez și eu ca Cant, nu are voie să fie trist atunci când bea. Sandu Întoarce privirea plumbuită către Gicu. Mă, voi ați Înnebunit, v-a luat Dumnezeu mințile? E drept că susțineam prin vocea mea ideea lui Țuțea, că suntem vii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
oftice!!! Mă atragi, mami, da’ nu poți să mă ții!!! Să vezi ce-l boscorodește pe Nice... Bă, Sandule, iar ne-ai luat tare, mare Nice ăsta, păcat că nu l-ai invitat și pe-aci... Hai să bem, că filozofarăm destul și mi s-a uscat filozofia pe esofag... 05.01.2010 Energii negative Sandu Șpriț Își scoate hanoracul maroniu, se așază la masă, Între Gore și Gicu, aruncă pachetul de Dunhill negru, superlong printre pahare și oftează. Apoi apucă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a ta care spune numai adevăruri adevărate și minciuni mincinoase rău de tot, iete că trece timpul și nu se Întâmplă nimic. Filozofii nu mai sunt cum erau - Gore trimite val-vârtej o privire către cer, adică acolo stau filozofii și filozofează filozofie celestă , actorii nu mai sunt cum erau, cântăreții s-a lăsat pe tânjeală. Ehe, un dasăn, un aznavur, un tomjons, belfonte, igăls, smochi... Sinatra, Gore - sare și Gicu - nu uita de sinatra că eu numai cu plăcile lui mi-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
uneori m-am gândit că Încerca să vadă dacă aduc cu un bou. Nu i-am zis asta, m-am abținut, nici ea nu mi-a comunicat concluzia la care a ajuns, nu era o femeie rea... Gore Încearcă să filozofeze. Soacra - În general spun acum - este un personaj interesant. Nu există o soacră care să nu fie interesantă. Au ele ceva În interior, vine o putere din ele, când intra a mea pe ușă mă retrageam prin dormitor, avea niște
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
stepele despre care povestea Rusoaica, la pădurile de mesteceni albi, la conții slavi, din care aceasta cobora. Ori la cealaltă descendență, prusacă: de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu În rațiunea lui Thomas, atunci În subconștientul lui, o femeie ireală; poate că impotența afectivă a lui Thomas, care nu se Îndrăgostise niciodată nebunește, ei i se datora În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adevăr, filozofii n-au văzut partea din ei înșiși, din visarea care îi constituie, pe care au pus-o în efortul lor de a sistematiza viața și lumea și existența. Nu e filozofie mai profundă decât contemplarea felului cum se filozofează. Istoria filozofiei e filozofia perenă. Trebuie, în sfârșit, să-i mulțumesc dragului meu Cassou - oare nu eu, cel portretizat, l-am făcut autor al portretului? - pentru faptul de a recunoaște că, în ultimă instanță, apărându-mă pe mine îi apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau fiecare popor o fac despre ceea ce li se întâmplă în lăuntrul lor. Cu întâmplări, întâmplate, se constituie fapte, idei devenite carne. Cum însă ceea ce-mi propun acum e să povestesc cum se face un roman, și nu să filozofez sau să istoricizez, nu trebuie să mă las distras și amân pentru alt prilej să explic deosebirea ce există între întâmplare și fapt, între ceea ce se întâmplă și trece și ceea ce se face și rămâne. S-a spus despre Lenin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires, îmbogățit și senilizat, dar și despre similarități politice cu țara de departe relata imprudentul. Moaca mereu scârbită, scuipând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]