51,126 matches
-
rock pe care le introduce în text nu sunt tocmai inspirat alese, substratul politic e prea puțin exploatat, iar slang-ul se reduce doar la câțiva termeni, proboabil, din rusă (travcă, a pohmili, a gruzi, tarancă, a curni etc.). În final, o scurtă secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
care le-ar sponsoriza. Sînt reproduse și cîteva răspunsuri. Din comentariul dnei Ramona Malița, aflăm că pe primul loc în preferințele "sponsorilor"-studenți se află Familia, iar pe al doilea, România literară. Faină apreciere! Mulțam frumos. O știre falsă cu final neașteptat? Cel mai teribil hap înghițit de presa cotidiană în acest an a apărut la începutul săptămânii trecute. N-a fost ziar care să nu publice știrea că Sorin Ovidiu Vîntu ar fi suferit un grav accident, în Deltă. Televiziunile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
și violența fizică sau doar verbală este profund neliniștitoare. Te uiți la obrazul de brută al rinocerilor actuali, bătăuși și agresivi, și auzi cît de precar vorbesc românește, dar cît de colorat înjură, și-ți spui în gînd întrebarea din finalul piesei Ucigașul plătit de E. Ionesco: "Ce se poate face?" Un răspuns, poate prea simplu, l-a dat deja un cronicar t.v. de la un cotidian: să nu-i mai lași să se exprime, să nu-i mai inviți adică
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
Televiziunii naționale, a avut loc o emisiune despre istorie la care au participat academician Dan Berindei, președintele secției de istorie a Academiei, prof. dr. Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei, dr. Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie. Spre finalul emisiunii a venit vorba și despre tratat. Dar, de ce n-au fost invitate și personalitățile care au condamnat public modul în care coordonatorii au înțeles să lucreze? Abia atunci am fi putut asista la o dezbatere adevărată și s-ar
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
repeadă să ne demonstreze că poate exista un postmodernism fără postmodernitate. Ideea mea e una simplă: postmodernismul exprimă un anume moment economic, tehnologic, cultural, de mentalitate, specific lumii occidentale, care este într-o fază alexandrină. Asta e, o fază de final, cu plusurile și minusurile ei. Or, noi, care sîntem la margine, avem șansa de a fi tineri." împătimiții în studiul postmodernismului (căci nu toți sîntem azi preocupați de această problemă teoretică și nu toți ne trăim viața în funcție de bisericuțele create
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
moarte a cuvântului, automatismul absurd și penibil dovedindu-se singura cale de a comunica. Că Matei Vișniec țintește acum dincolo de un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, avem de-a face tot cu o problemă a comunicării. Cei doi îndrăgostiți încep să se înțeleagă rostind la început doar vocala a, pentru ca în final să atingă forma perfectă de comunicare prin disoluția fizică. Din cei doi îndrăgostiți nu mai rămân până la urmă decât două voci: "El - Te simt ca și cum am fi, tu și eu, aripile unei singure păsări. Ea - E ciudat că mai putem
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
O altă scrisoare pierdută În APOSTROF, numărul de pe mai, drept răspuns la o mai veche anchetă, dl. Al. George publică o "piesetă într-un act" cu titlul pe care l-am folosit eu însumi mai sus. Ideea este că apoteoticul final al piesei lui Caragiale ascunde, în fond, o misterioasă continuare a confruntării și șantajului. Piesa se încheie, conflictul nu. Alte alegeri, aceeași piesă. Tot în revista clujeană, dna Dorli Blaga are un interviu cu unele date noi despre tatăl d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Teodor Popescu, primul semnând și regia. Înainte de a vedea spectacolul, într-un foarte scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există și valențe polemice în ceea ce urma să ne ofere. M-a privit puțin surprins de întrebare, ca în final să-mi răspundă afirmativ. Spectacolul este inspirat din perioada când poetul a lucrat la ziarul Timpul și, în afară de Eminescu, cu multă energie și talent interpretat de actorul Dan Puric, mai sunt prezenți: Titu Maiorescu (Gheorghe Dinică), Ioan Slavici (Mihai Niculescu
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
acolo unde li se pare că "respiră" ceva și ies în avanscenă victorioși, pentru că în culise se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
automatismele, poncifele acestuia, poetul în discuție se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
filosofiei pragmatice, ca pe o "obișnuință de interpretare". De acord. Dar pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
a Însemnat puterea demiurgică a unui creator, numit Om. După o veche obișnuință a criticii literare clasice, demnă de a fi reperată, de la Saint-Beuve Încoace, până la Titu Maiorescu, Lovinescu, Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, s-ar cuveni să aplicăm - În final - o parafă pentru a da putere de circulație textului reperat. Dar, pentru Dumnezeu!, cum pot proceda astfel când medicul Francisc Ion Dworschak a Întors informațiile avute ( În texte, documente, cărți, articole, conferințe, dezbateri, colocvii) pe toate fețele, Internetul devenindu-i
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Eliade la răscruce de timpuri, spații și retorici lingvistice. Cercetătorul canadian s-a impus ca un real analist pentru o cazuistică În care nu se balansează adevăruri, deoarece acestea trebuie expuse rațional și logic. Ceea ce s-a și obținut În finalul cărții, provenită din articole, studii, polemici, În parte, publicate și În România. Scuzele domniei sale pentru unele inabilități de exprimare În limba română devin neglijabile, fiind pierdute În oferta de argumente, multe memorabile, făcând ca lucrarea În apărarea lui Mircea Eliade
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
domeniu, mai mult, cele mai liberale măsuri au efecte dezastruoase. Trecute în custodia administrației locale, printr-o descentralizare solicitată de toată lumea, librăriile au ajuns la înțelegerea și la mila primarilor și consilierilor. "Circulă printre librari o anecdotă, se spune în finalul anchetei. Un primar răspunde unui bibliotecar care îi cere o sumă de bani ca să poată cumpăra cîteva volume nou apărute. Cînd localnicii vor termina de citit toate cărțile din bibliotecă, vei primi bani să cumperi altele noi."" Ancheta va continua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
versiune modernă pentru Ariane et Barbe Bleu, ou la délivrance inutile, de Maurice Maeterlinck). Cei doi nu reușesc să se cunoască unul pe altul - cei "aleși" și cei "mulți" sunt specii diferite - dar se cunosc pe sine și evoluează către finalul implacabil de tragedie grecească. Cheia forței lui Fowles stă în mânuirea inteligentă a arhetipurilor dar și, cum spuneam, în perfecțiunea limbii literare. La un moment dat, Miranda îi spune lui Clegg: "Știi ce faci tu? Știi cum ploaia estompează culorile
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Spiritul de hoardă, o legendă grefată pe "deconstrirea " unei sintagme- catacreză) sau bizara proză Testul, kafkiană și grotescă, relatată cu un ton egal, rece, de "grad zero". E vorba de examenul ginecologic al unui hermafrodit, despre care aflăm abia în final că e astfel, și în momentul în care cititorul află acest lucru, Igor devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
Ne aflăm cu o oră și patruzeci și cinci de minute înainte de sfîrșitul Regelui. Și cu un sfert de oră înainte ca el să afle verdictul din gura primei sale soții, cinica și revanșarda Marguerite. Nu e doar declinul, ci finalul lui, al regatului, al ideilor. Totul se crapă, se prăbușește, se chircește, intră la apă, se stafidește și moare. Ca și Regele. Este apocalipsa. Deocamdată a lui Béranger și a țării lui ajunsă ca un sofisticat și delabrat mecanism ale
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Ioan Frunză la Teatrul Național din Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-și trăiește la vedere, finalul. Zbuciumat, paradoxal, subminat și el finalul, ca și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară a
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-și trăiește la vedere, finalul. Zbuciumat, paradoxal, subminat și el finalul, ca și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
să curgă de la sine, ca la o lectură și că patetismele (structurale) ale actriței Clara Flores nu au fost suficient temperate. Poate că lipsa de experiență și postura greu de imaginat pentru o actriță la început de drum - aceea de final, de sfîrșit de carieră - au constituit un handicap greu de depășit sau un exercițiu de imaginație ce nu ajunge la un capăt. În ciuda eforturilor și dăruirii specifice actriței Clara Flores, laureată a Galei Tînărului Actor de la Mangalia, de anul trecut
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
să fie grațios și nesilit". Coerent ca personaj, dandy-ul presupune așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca la Huidobro?), rămîne la îndemîna celui care și-l poate asuma. La acest final trimite titlul - Sfîrșitul unui roman de familie e, la urma urmei, integrarea în masa amorfă a copiilor cu o descendență
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca la Huidobro?), rămîne la îndemîna celui care și-l poate asuma. La acest final trimite titlul - Sfîrșitul unui roman de familie e, la urma urmei, integrarea în masa amorfă a copiilor cu o descendență cu grijă ocultată, care-și pierd vocea proprie și, odată cu ea, identitatea lor ca parte a unei tradiții. Nádas Péter
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
ai reușit, ajungi târziu acasă și le povestești alor tăi o frântură din eroismul câmpului tău zilnic de luptă. A doua zi apare textul: la breviar, ediția a doua (cu tiraj limitat), o coloniță marginală, din care s-a tăiat finalul cu citatele, din lipsă de spațiu! Vreun telefon de mulțumire, ceva? Peste o săptămână, primești, totuși, un telefon: am fost plecat din localitate, a apărut cumva? Sau: a trecut o săptămână, măi, frate, măi, când apare? Cât să mai aștept
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]