421 matches
-
împrejurări și că are două etape distincte, inovația și adoptarea, aceasta din urmă "fiind achiziție, modificare sau înlocuire a unui model lingvistic, a unei posibilități de expresie, este un act exclusiv mental și, prin urmare, nu poate avea decît determinări finaliste"196. În acest mod, inovația, momentul inițial al schimbării, care poate produce sau nu o schimbare lingvistică (uneori rămînînd numai la stadiul de simplă deviere într-o folosire singulară întîmplătoare), are alt statut decît adoptarea și, s-ar putea spune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu precizează că nu se poate admite explicația cauzală de tip naturalist (și, în general, crede el, cauzalitatea de acest tip nu trebuie adusă în discuție în cercetarea limbii), fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
voința este și ea o parte a naturii și nu poate avea în principiu altă tendință decît natura însăși, adică realizarea binelui și a frumosului 223. Binele și frumosul sînt însă elemente ale socialului, iar nu ale naturii, încît concepția finalistă dezvoltată cu acest prilej de Philippide nu se poate admite, căci trebuie făcută distincția între teleologic ca sens al voinței și mișcare (evolutivă) ca mod de existență a lumii obiective în general. De aceea, este preferabilă sub acest aspect opinia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scrie pe cînd participa la Grupul celor Zece, Edgar Morin insistă asupra ideilor de auto-organizare și de complexitate și propune, în locul paradigmei ce opune natura și cultura, una care leagă evoluția biologică și pe cea culturală. El înlocuiește o logică finalistă cu una a sistemului auto-organizat complex ce prezintă o "aptitudine de a folosi forțele de dezorganizare pentru a-și menține și dezvolta propria organizare, de a folosi variațiile aleatorii și evenimentele perturbatoare pentru a mări diversitatea și complexitatea". Unind specia
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lui clar definite nu constituie așadar deloc o manifestare supranaturală Este vorba despre un fenomen natural, deoarece el este imanent naturii umane, imanent întregii naturi sub forma intenționalității misterioase evolutive a naturii. Introducerea unor noțiuni ca elan evolutiv și intenționalitate finalistă misterioasă a naturii nu este deloc obscură sau ocultă. Dimpotrivă, ocultismul constă în a vrea să explicăm cu ajutorul noțiunilor metafizice (Spirit absolut sau Materie absolută) fenomenele existente: spirit și materie, psihic și lume, și inter-reacțiile dintre ele. În termeni psihologici
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faptul că în deliberarea motivantă sînt incluse toate problemele esențiale și toate enigmele vieții, în special problema valorilor. Prin studierea acestora se va descoperi că natura nu este un mecanism, ci o ființă vie pătrunsă absolut firesc de o intenționalitate finalistă evolutiv, care se manifestă violent la nivel uman sub forma intențiilor multiple individual motivante. Ce altceva putem spune dacă nu că întreaga natură (sintagmă care nu are alt sens decît acela de ansamblu al tuturor fenomenelor naturale, cu excepția unei materii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unificată a luminii (există, pe de o parte, imaginea luminii ca fenomen corpuscular, și, de cealaltă parte, imaginea luminii ca fenomen ondulatoriu). "Complementaritatea" reprezintă, pentru Bohr, o idee care se aplică tuturor științelor (biologia comportă o viziune mecanicistă și una finalistă), tuturor cunoștințelor și experiențelor umane. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este "complementară" în sensul în care ea postulează că: M1 și M2 sunt două descrieri ale lumii care se exclud reciproc dar sunt în mod egal
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
În pasul următor, el va refuza să accepte că evoluția speciilor are loc într-o direcție bine determinată, spre realizarea unui țel prestabilit. Refuzul recunoașterii unei direcții univoce în succesiunea în timp a speciilor de plante și animale, respingerea înțelegerii finaliste a evoluției a reprezentat pentru Darwin una dintre consecințele de neocolit ce rezultau din elementele centrale ale schemei sale explicative, în primul rând din conceptul variabilității nedefinite. Concluzia că selecția este oarbă, că ea nu acționează pentru realizarea unui țel
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creaționiste familiare, cât și ideea că acțiunea directă a ambianței ar putea explica prezența într-o anumită regiune a anumitor specii de plante și animale. Pentru Darwin ele păreau să indice că aceste căi ale explicației - cea deterministă și cea finalistă - sunt închise și că trebuie căutată o cale alternativă. Alternativa a reprezentat-o o gândire de tip probabilist. Atât observațiile prilejuite de practica crescătorilor de plante și de animale, cât și cele făcute în natură evidențiază că indivizii care provin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
convenabilă.“ Perspectiva schițată în aceste rânduri aduce în prim-planul atenției fapte care fuseseră până atunci adesea trecute cu vederea de către naturaliști deoarece ele îl contrariază pe orice observator al naturii a cărui gândire are o orientare deterministă strictă sau finalistă. Este vorba de acele observații care arată că variații asemănătoare pot apărea la ființe care trăiesc în condiții foarte diferite, și invers, că variații foarte diferite se produc la organisme care trăiesc în condiții cu totul asemănătoare. Și de asemenea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
datorită raportării la diverse comportamente individuale, din care se pot reține următoarele elemente: o condiție necesară a învățării este maturizarea biologică; învățarea este formativă, o acumulare de experiențe în interacțiunea individului cu mediul; învățarea este un proces conștient, o acomodare finalistă ce introduce o schimbare comportamentală; învățarea are o latură cognitivă (însușire de cunoștințe) și o alta practică, acțională (formare de priceperi, deprinderi, atitudini). Învățarea este procesul de selectare, prelucrare și asimilare a unor informații prin care subiectul își structurează sau
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra cunoașterii empirice, bazate pe experiență. Pe de altă parte, preferința pentru apriorism, convenție și simbol impune drept consecință firească în plan estetic recursul la modelul dramatic și la logica sa finalistă, de mecanism ce funcționează pentru a crea un efect, și nu spre a explica o cauză (nu altfel stau lucrurile în tragedie, unde conflictul, se știe, e determinat de niște evenimente consumate deja). Din păcate, interpretarea criticului ieșean nu evidențiază
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ea acum, OK? Nu se poate să vorbești serios. Bineînțeles că vorbesc serios. Miranda a angajat‑o pe Cara când era la Marbella, anul trecut. Bona dinainte tocmai demisionase și ea m‑a pus să le trimit pe cele trei finaliste acolo ca să poată găsi imediat pe cineva. Întreab‑o, OK? Sigur, am murmurat. Și mulțumesc. Numai faptul că vorbisem despre masajele acelea și Îmi trezise pofta, așa că m‑am hotărât să mă programez și eu la unul. Nu exista nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc livresc dominant de educare în anii 1870 reflectă o adâncire a efectului de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de cinste, însă este relegată pe plan secund de discursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor] ca popor" (p. 3). 29 Versiunea tipărită în 2007 la Editura Humanitas inversează capitolele 2 și 3, aducând și alte modificări nesemnalate Raportului final inițial. Chiar dacă rămân cosmetizări de detaliu și nu afectează substanța lucrării, acestea subminează totuși retorica "finalistă" pe care Raportul și-o arogă, deloc oportun, încă din titlu. Prezența atributului adjectival "final" relevă intenția de a închide orice dezbatere legitimă asupra naturii regimului comunism. 30 Concluzia "nelegitimității și criminalității" regimului comunist a fost deja avansată de către Sorin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc livresc dominant de educare în anii 1870 reflectă o adâncire a efectului de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de cinste, însă este relegată pe plan secund de discursul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor] ca popor" (p. 3). 29 Versiunea tipărită în 2007 la Editura Humanitas inversează capitolele 2 și 3, aducând și alte modificări nesemnalate Raportului final inițial. Chiar dacă rămân cosmetizări de detaliu și nu afectează substanța lucrării, acestea subminează totuși retorica "finalistă" pe care Raportul și-o arogă, deloc oportun, încă din titlu. Prezența atributului adjectival "final" relevă intenția de a închide orice dezbatere legitimă asupra naturii regimului comunism. 30 Concluzia "nelegitimității și criminalității" regimului comunist a fost deja avansată de către Sorin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecut (cum ar fi cele două războaie mondiale), care ieșeau din paradigma progresului istoric neîntrerupt, au compromis, inevitabil, conceptul „tendențial” al duratei, comutând centrele de interes ale cercetării sociale pe „cotidian”, „obiceiuri”, „maniere de gândire” etc., subiecte lipsite de conotații „finaliste”. Semnificația acestei schimbări de paradigmă este cât se poate de evidentă: ea nu mai consta, ca Înainte, În identificarea unei evoluții, Însoțită de scrutarea atentă a „antecedentelor”, adică a prefigurărilor viitorului În trecut; interesantă devenise acum căutarea diferenței, a specificității
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
priceperea sistemului său de cunoaștere. Dacă situația morală ia aspectul stabil al unei sarcini, tot ea poate, în virtutea deschiderii sale către teritoriul ipotezelor, oferi orizont de potențialitate insului angajat în efortul adaptativ, legându-l pe acesta de principiul unei relativități finaliste care admite toate trăsăturile de înaltă exigență axiologică ale normei morale. Mai mult, această relativitate îngăduie în chip esențial apariția opțiunii, corelând în virtutea unui izomorfism reprezentațional al reflexiei conștiente două lumi menite unei simetrii a inteligibilului, unei logice adecvări a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adevăr (greșit ori nu) e nevoie și de convingere. Așadar, raportul real nu este cel de greșeală-adevăr (care e un raport post-festum), ci un raport între două adevăruri. Iar acest raport presupune o "confruntare de idei"60. El opune rigorii finaliste a valorii de tip teoretic o abordare relativizantă și tranzitorie care arată că implicarea unei interiorități conviviale este necesară atât evoluției cât și unui nivel acceptabil al toleranței în cadrul comunității științifice. Spre deosebire de viziunea lui Dragomir, teoria valorilor elaborată de Tudor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
liniară, lipsită de modulația unei confruntări creatoare cu profunzimile încărcate de mister ale necunoscutului. În această confruntare este nevoie mai mult ca oriunde de conștiință de sine, de solida întemeiere atitudinală într-o subiectivitate atent veghetoare. Iar adevărul devine determinare finalistă a unei ordini care poate epuiza o dată cu el idealul unei aproximări noematice satisfăcătoare a realului (Vianu afirma că "în actul unei cuprinderi adecvate, adevărul își ajunge însă sieși, încât conștiința poate să se odihnească în aprehendarea lui ca în posesiunea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
regiune a eficienței stricte sau a unei cotidianități restrânse, adică tributare unei fenomenologii neinvestite axiologic (deși rămase în proximitatea influenței directe a personalității). Ele reprezintă latura lipsită de tensiunea unei relații strânse cu guvernarea legiferată a spiritului revendicat de rigori finaliste absolute. Și totuși, ele nu încetează de a fi însoțite de reflexie și de a fi remise unei strategii generale fără investitura gravității sau a unui obligatoriu caracter de esențialitate. Astfel, indiferent de culoarea axiologică răsfrântă în substanța individuală, a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Tot pe site s-au depus și scenariile, 24 la număr, de către 93 de studenți împărțiți în echipe. Toate proiectele au trecut pe sub ochii unui juriu, format din Mihai Chirilov, Răzvan Rădulescu și Dragoș Bucurenci, care a desemnat cinci echipe finaliste. Fiecare dintre ele a primit apoi 6.800 de euro pentru producție și o lună termen limită pentru a spune stop-cadru. La final s-au împărțit și premiile: locul I a revenit Pachetului - filmuleț gândit și realizat de echipa Elaine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
inimoasa și inepuizabila noastră campioană la schif simplu(categoria ușoară) a oferit tribunelor înmărmurite o mostră de ceea ce înseamnă să fii campion al lumii, câștigând finala cu un avans uriaș nu numai față de a doua clasată ci de tot restul finalistelor, grupate la un nivel valoric evident departe de cel al româncei. Faptul că însuși președintele F. I. S. A., Thomas Keller a oficiat festivitatea de premiere, felicitând-o personal pe timișoreancă a fost nu numai o onoare pentru noi, dar și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
competenței"82 și să rateze astfel specificul creației textual-discursive. În al doilea rând, pentru cercetătorul de la M.I.T., "creativitatea" rămâne o noțiune de ordin strict biologic, pe care promotorul "cartezianismului" o explică într-o manieră cauzală, eludând caracterul de activitate "liberă"/"finalistă"/ "culturală" al limbajului și confirmând prin aceasta "incapacitatea radicală a unei concepții fundamental pozitiviste de a da seamă de creativitatea umană"83. Or, după cum a arătat Mircea Borcilă, "o asemenea poziție de principiu "reducționistă" se dovedește [...] profund inadecvată în raport cu esența
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]