2,868 matches
-
Aliniatul 1 - Presupune că părțile să conlucreze, să colaboreze pentru a-și aduce contribuția la încheierea unei înțelegeri finale, materializata într un acord de mediere. În lipsa cooperării, dezacordul și disensiunea dintre părți va continua să subziste. Oricât ar fi de firava, la început, cooperarea dintre părți, dacă există cu adevarat voința reală de împăcare, finalmente aceasta se va împlini. Art. 43 Comunicarea dintre părți Aliniatul 1 - Este mijlocul prin care părțile primesc și transmit informații cu privire la problemele conflictuale dintre ele, ce
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
cronologică a poeților contemporani, se presupune că ești doldora de amintiri. O avalanșă de amintiri care îți încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare, prin acest conglomerat de amintiri, cotrobăiește și scotocește memoria, cu aerele ei de doamnă selectivă și familiarizată cu cosmetizările. Sunt dotată cu o memorie defectuoasă, lacunară. De câte ori plecam în străinătate
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
singur!... Cine altcineva să mă ajute?... Pleci la Roma?!... Când mi-ai spus?... Poate în... mintea ta! Ia ascultă!... Pleci la Roma și-mi ții lecții de morală?!... Mulțumesc pentru informație. Da: e mama mea!... (Aruncă mobilul. Urlând:) Ma-măă!... (Geamăt firav. Cedează psihic și se lasă oftând pe marginea patului.) Au plecat toate curvele din țară... Au pus mâna pe... pp... Europa și-au rămas proștii și muribunzii. Mi-a pregătit-o, escroaca de soru-mea!... I-o coc eu!... Cu prima
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
la Avignon. Ideea fondatoare a celebrului festival este, așadar, de sorginte poetică! De aici își trage, de altfel, și forța! Un reputat critic de artă, Christian Zervos, li se alătură inițiatorilor în această tentativă de reunire periodică a artelor, destul de firavă, însă, din moment ce, sub bagheta autoritară a lui Vilar, teatrul se instalează în prim plan, impunându-și supremația. Să recunoaștem totuși că, în ultimii săi ani de viață, Vilar a căutat să repună în drepturi proiectul inițial: amfitrionul de la Avignon s-
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Iată numai câteva dintre cele mai evidente exemple: „[...] we do not/ wind it up it hâș no weights/ springs wheels inside of/ its slender slef [...]” (p. 50) devine „nu o/ întoarcem, nu o fixam nu are/ rotite în sinele ei firav”, doi termeni ai enumerației „greutăți, arcuri” fiind eliminați complet și figură de stil desfigurata; „the simple instant” (p. 58) devine, desigur „momentul”, așa cum, rezumat, versul „a friendless dingy female frenzy bubbles” (64) devine „femelă turbata face spume”, atributele „fără prieten
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
fi iertat, Irina îi luă locul cu îngăduința doctorilor și a surorilor, devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
curăță rănile și ne șterge lacrimile, ne ia de mână și ne ajută să facem următorii pași... mai departe... mai sus... mereu. Fiecare dintre noi, copii, tineri, maturi, bătrâni are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca o părere, dar le avem. Asta vor cei din umbră să dărâme în noi: VISUL, pentru că el este cel care ne înalță. Acolo unde reușesc, omul se prăbușește. Nu-i lăsați, oameni buni, să ne fure visele, iar dacă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
închipui. Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine. Fără să obosească. Se hrănesc mereu cu speranță. Firul firav de speranță, despre care aflasem, cândva, că a rămas, ca printr-o minune, într-o cutie. Ți-am rămas datoare cu niște gânduri și amintiri, așa că m-am hotărât să-ți scriu. Mi-e mult mai ușor. Îmi vei ierta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
n-am mai văzut-o și totuși am senzația că o cunosc. Nu cred să aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul destul de firav. - Cum te cheamă ? - Alma. - Ce nume frumos! Îmi pari tristă, Alma. Cine te-a supărat? - Tu! Tresar. La acest răspuns nu m-aș fi așteptat. O privesc atent, să văd dacă nu cumva mă atrage într-o glumă de copil
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vrei să facem câțiva pași împreună? Poate îmi spui și despre ce e vorba. - Desigur. Ieșim împreună din curtea bisericii și o luăm încet pe aleea mărginită de castani. O privesc cu coada ochiului. Parcă acum îmi pare și mai firavă. - Și spui tu că eu te-am supărat!? - Da, tu. - Cum e posibil? Abia ne-am întâlnit. - Greșești, Aimee. - Îmi știi și numele... cum este posibil? - Ne cunoaștem. - De când? - Dintotdeauna. E prea mult pentru mine. Deși în față îmi stă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înțelege care este limita, care este toleranța omului față de lume. În cazul unui spectacol de teatru, spațiul consacrat, câmpul de reprezentare a fost foarte fluctuant, de-a lungul secolelor, în funcție de mentalități, modele și mode literare. Însă totdeauna există acea limită firavă ce reglează conturile cu lumea, acea toleranță față de oameni, care face posibil un spectacol. Suntem întotdeauna complici cu noi înșine și cu actorul din noi pentru a accepta să mergem la teatru. Este întotdeauna o pro-blemă de etică, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
viață și în ce moduri posibile. Genialul vers eminescian "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" este emblematic pentru o întreagă mentalitate. Emil Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
câțiva banuți de la familiile care aveau cârduri de gâște și i le dădeau lui În pază să meargă cu ele pe malul gârlei cât era ziua de mare, pe o arșiță de se uscau toate. El se băga În umbra firavă a sălciilor cu abecedarul primit de la un băiat care trecuse deja În clasa a doua și-l Învățase primele litere apoi plictisit Îl lăsase să se descurce singur. Copiii Îl porecliseră Împăratul gâștelor. Treaba lor, nu-l interesa pe Ionuț
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
facă să râdă din orice, numai să nu plângă după mama sau din alte motive. Gemenele râdeau și de ea că o face pe dădaca și dacă tot Îi place, să facă și treburile prin casă. Săndica era o fetiță firavă dar cu mult suflet și se maturizase repede, văzând cât se zbăteau părinții să le asigure traiul zilnic. Având grijă de cel mic se străduia să fie de folos familiei, așa după puterile ei. Toată viața ai să fii precum
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
prime cărți ale autoarei, prin caracterul lor pretențios și luxos, și prin unghiul monden prin care e privit, se înrudește social cu lumea lui Proust în Les plaisirs et les jours. Apropierea e însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al rușinii și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat numai cu cizme de cauciuc. Mi-o aduc aminte în detaliu. A fost primul meu regat. Al meu și numai al meu. Încredințat mie de voci feminine firave care mă anunțau trist spre panicat că „iar curge în pivniță“. Iar mă duceam „să văd“. Îmi inspectam comorile râncede, echipat cu o jalnică trusă de scule. Mai strângeam un șurub, mai constatam o scurgere de proveniență incertă. Nimic major
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sutienul, cu ambele mâini, de la catarama din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru a o ajuta să se ridice. Avea în jur de 10-11 anișori și era la fel de firav ca și Karina. - Cum ai reușit să mă dai jos că nu-ți văd mușchii? Cine ți i-a mâncat peste noapte? spuse Karina după ce se ridică ajutată de puști, pipăindu-i brațul. - Cu forță și viteză. Ce, dacă dumneavoastră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos ar fi fost pământul și chiar dacă ea îi rupea colțul firav care își cerea dreptul la existență răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită prezența deși era total îndreptățită. Toamna, anotimpul sufletului ei, nu voia cu nici un chip să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]