1,134 matches
-
produce spectacol pînă la harul artistic. Nourul translucid al talentului lor aco peră restul. În anturajul meu, se arată Însă auroral și altfel de prezențe. Resimt de Îndată emisiile Înviorătoare ale frumuseții. Unei asemenea femei nu numai că-i coboară firescul În gesturi, În expresie În genere, ci construiește, prin ocurența sa, Însăși naturalețea relaționării la alt eu. E greu să mă Înșel În privința frumuseții ei, o poartă către mine un fluid insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând la indicele tematic ambele variante, „arcă” și „chivot”. Soluția mi-a fost impusă de expresia, intrată deja în firescul limbii române, „arca lui Noe”. Noutatea constă în faptul că am introdus această expresie „banală”, modernă în limbajul biblic, unde ea nu exista până acum. E un fleac, dar un fleac care arată perfect „filozofia” noastră de lucru. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Deși sunt acasă, mă simt În altă lume parcă. De fapt, nici nu-mi dau seama prea bine. N-a trecut decât o zi și parcă toate-s răsturnate... ― Dar nu vor rămâne așa... Cu timpul, totul va intra În firesc... Acum, spune-mi dacă ai adus lucrările despre care ți-am vorbit. Hai să vedem ce ai reușit să faci... Gruia a Început să-și prezinte ”opera”... Pe parcurs, profesorul Îl oprea și Îi punea Întrebări... Încet-Încet, lucrările s-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele. M-am dezrădăcinat. Firescul de acolo mi se pare uneori absurd. Mi-au intrat în reflexe simplitatea, celeritatea, pragmatismul... Am devenit un fel de mutant, simt că materialul meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai că nu s-a veștejit deja, dar m-a condus, prin filele unui eseu pe care cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici, ca întotdeauna, firescul, imediatul este dat de imersarea totală în act, în lipsa oricărei dedublări a conștiinței. Henrich Steffens povestea că Fichte obișnuia să dea tot timpul studenților săi următorul exemplu pentru a clarifica natura acelei intuiții intelectuale prin care eul se poate cunoaște
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
luminează de fulgere spectaculoase, iar pămîntul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveștilor lui Ștefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieții, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înțelesuri simple, de uitături hître, de hohote de rîs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atîta vanitate. Cîndva în 1992, am coborît cu pași siguri
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
nu înseamnă decât maturizarea firească a primului - sub impactul noilor experiențe existențiale, culturale și spirituale prin care i-a fost dat să treacă." (pag. 52) Dubiile mele, dacă e să mi le restrâng la dimensiunea acestui pasaj, se opresc în jurul firescului sub semnul căreia s-a petrecut toată această evoluție. Căci, cu flerul lui politic bine exersat, Dan C. Mihăilescu sesizase ceea ce o simplă perspectivă stilistică nu poate revela. Pragul pe care îl fixează celebrul Jurnal al fericirii e, de bună
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
care boierii teatrului românesc au știut să o degaje în jurul lor, de poveștile cu și despre teatru, despre oameni, despre lipsa derizoriului din minte, inimă și teatru. Îmi face bine simplitatea, liniștea cu care Dinu Cernescu vorbește despre toate astea. Firescul cu care își definește destinul și pe cei care l-au însoțit. Portretul lui Sică Alexandrescu, un alt episod major pentru tînărul regizor de atunci, cercul alpiniștilor din care a făcut parte, a celor care au iubit muntele, aventura, ideea
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică, o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
zori din somn, știind că ziua ce va urma nu va fi lipsită de un ŤRău posibilť, atunci Răul devine mai puțin grav și dureros". Să admitem că e o soluție acceptabilă, o terapeutică la îndemînă, căci "Răul intră în firescul lucrurilor". Una din înfățișările terifiante ale Răului în plan istoric o constituie revoluțiile. Erupții ale acestuia, ele duc la o inversare a valorilor, printr-o odioasă metamorfoză. Răul capătă părelnic funcția Binelui, sub pretextul unui "progres" dubios, țel compromis prin
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
seară de acasă. O noapte la hotel, a doua proză-pivot a cărții, îi pune față în față pe capul de familie care și-a pierdut capul și pe cea care a provocat dislocarea lui de pe orbita casnică. Scenele au același firesc uman și o complexitate a mișcărilor interioare. Bărbatul oftează, adânc, dar și "cumva teatral", vocea îi tremură. Iubita îi cere explicații pe care nu le poate da. Și-a părăsit, acum, nevasta; dar se va întoarce la ea. Nu știe
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
în dialog permanent cu spiritele tuturor lucrurilor: un apogeu al comunicării, o doctrină a comunicării universale". Vorbește, apoi, despre rolul esențial pe care ar trebui să-l aibă în exercițiul comunicării - atingerea. "Am constatat că în Occident oamenii au pierdut firescul atingerii. Altfel spus, ei tratează atingerea celuilalt fie ca agresiune, fie ca indiscreție. E destul să aibă loc o atingere, ca să asistăm la declanșarea unei drame shakespeariene". "Cum priviți lumea?" - întreabă reporterul. "Cu indiferență? Cu o ideologie prestabilită? Cu pasiune
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
ar fi fost foarte aproape de cizelarea lor finală, care le-ar fi înghețat însă într-o formulă, și atunci motivul era părăsit și, cu foarte multă naturalețe, corpul aborda un alt motiv. Una dintre calitățile acestei suite a fost și firescul acestor treceri, de la un motiv la altul, iar ca o reminiscență a preocupărilor trecute, coregrafa-interpretă a mai folosit în desfășurările ei cinetice și două obiecte, o caschetă și un petic de hârtie, integrate însă demersului plastic al corpului în mișcare
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
o propoziție dintr-o carte a lui Vladimir Nabokov, autor care îi place foarte mult. El nu are legătură cu tematica piesei, nici măcar în răspăr, ca în cazul lucrării Mariei Baroncea, Odă artificialului, care de fapt era o pledoarie pentru firesc. Acest titlu, pe care ni l-a tradus o bună cunoscătoare de engleză, ar suna cam așa: Află că ei beau ca o balenă bătrănă sau ca înțeles Trebuie să-ți spun că ei beau de sting. Nostim titlu, demonstrând
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
Liiceanu trece în tabăra iubirii. Iubirea ar fi fost și în momentul Jurnalului, o alternativă la un univers închis, deci o formă de protest. O subversiune împotriva sistemului totalitar, o "cursă" întinsă arhitecților unei lumi scelerate pentru că încerca a mutila firescul umanității: Această iubire era subversivă nu numai pentru că unea în jurul cuiva, ci și pentru că deschidea un drum al speranței către altceva decît lumea reală". E invocat Empedocle în a cărui viziune, după ce ura umple pînă la saturație întregul univers, iubirea
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
aibă neapărat șase silabe, ca să nu șchiopăteze melodia, și că textierul a fost nevoit să lungească prima variantă care i-a venit probabil în minte - "Rătăcind pe străzi". Dar nu înțelege de ce soluția aleasă a fost una în dezacord cu firescul limbii române: "Rătăcind printre străzi". Cum să rătăcească cineva printre străzi?! Poate mergând pe case... Cronicarul îi recomandă autorului să revină asupra creației sale, completând altfel versul al doilea cu o silabă, de exemplu cu un cuvânt monosilabic, de genul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
din Craiova am dat nas în nas cu el. Purcărete îl aștepta emoționat pe Ștefan Iordache. Fuma neliniștit și se plimba în sus și-n jos. Mi-am reglat pașii în cadența lui. S-a alăturat Ștefan Ioradche. Cu tot firescul din lume. M-au invitat a doua zi la teatru. Începeau repetițiile pentru "Titus Andronicus". Am stat ore bune. Am ascultat povestea lui Purcărete despre povestea lui Shakespeare, despre fiecare personaj, despre cum relațiile lor trebuie sau nu dezvăluite pînă
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
unor companioni nepretențioși, capabili însă de fidelitate în cursa lungă a vieții: „Clipele-mi sunt vii./ Ele sunt acelea ce ne fură vieții/ (...) Clipele sunt acelea ce ne-nsoțesc/ în evoluția noastră ireversibilă,/ ele sunt atît de firești și ne redau firescul./ Clipele fac parte din noi înșine/ și ne exprimă pe de rost,/ ele ne însoțesc în fotografie, în oglindă/ și pretutindeni” (Clipele). În consecință, o asemenea poezie se alcătuiește din momentele-i privilegiate care transfigurează momentele realului abordate sub unghiul
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
o dată cu privirea și strâng colțurile basmalei, înnodându-le zdravăn: ani de zile, poate niciodată în viața asta, nu vor desface nodul făcut.” (p. 147) Iarăși Constantin Stan își arată subtilitatea. Nu face, din asta, chiar o tragedie. Lasă lucrurile în firescul lor. În plus, regimul intelectual mediocru al lui Saproșkinov îl ferește, pe cât se poate, de convulsii interioare.) Însăși hotărârea acestuia de a porni spre București, pe urmele tatălui, n-are nimic eroic. Se ivește din senin și evoluează sub zodia
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
desfășoară pe coordonatele normalității, fără conținutul litigios al relațiilor întemeiate pe pasiuni irevocabile sau/și tensiuni sexuale insuportabile ca în Carne trémula (1997) al lui Pedro Almodóvar sau pe sensibilități maladive ca în Damage (1992) al lui Louis Malle. Tocmai firescul acestei relații extraconjugale supune atenției acest film, care exclude maniheismul eticist telenovelistic sau cauțiunile unui romantism edulcorat unde pasiunea evacuează morala de pe scenă. Regizorul suspendă orice rezolvare facilă printr-un stereotip, dezvoltând datele unei situații aparent simple. Radu Muntean ne
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
urmă, cu care se identifică. „Știm că el îi povestea adesea și bucuros, ba ne lăsăm, de bună voie, înșelați să scriem cuvântul el, deși nu Eliezer al lui Avraam era cel care vorbea cu Iosif... Ceea ce ne amăgește este firescul cu care spune eu". Naratorul romanului comite aceeași identificare: reamintind scena „convorbirii frumoase" dintre Iacob și Iosif, cu care începe romanul, el ține să precizeze: „la care am fost de față". Distanța în timp a replicii pământești față de modelul ceresc
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]