687 matches
-
Radu Botiș, prof.ing.drd. Gina Călăuz,secretar. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparținând Școlii de la Iași, Școlii de la Cluj și Școlii de la Baia Mare. Școala de la Iași a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău și Radu Firicel, Școala de la Cluj, Secția pictură de studentul Mircea But, Secția de grafică, de studenții Raul Filip, Filip Horbert și de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secția foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
Gina Călăuz,secretar. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparținând Școlii de la Iași, Școlii de la Cluj și Școlii de la Baia Mare. Școala de la Iași a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău și Radu Firicel, Școala de la Cluj, Secția pictură de studentul Mircea But, Secția de grafică, de studenții Raul Filip, Filip Horbert și de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secția foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu și Secția de
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
mă plimbam împreună cu un grup mare de copii din comună, în pădurile din împrejurimi, în satele din jur și chiar în grădina casei mele, o grădină imensă, contemplănd tot ceea ce mă înconjura și rămăneam uimită chiar și de tremurul unui firicel de iarbă, nefiind vreo urmă a adierii văntului; îmi dădea senzația că tot ceea ce ne înconjoară este viu și trăim unii pentru alții și nu numai pentru noi înșine. Universul cărților m-a fascinat de mică, mintea mea zburda întrebăndu-se
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
Autorului Să vorbești despre îngeri ce provocare mai întâi fiindcă nimeni încă nu i-a întâlnit de aceea se presupune că aripi au și de-a v-ați- ascunselea se joacă printre nori sau poate - unii susțin - ar putea fi acel firicel de lumină ancora strălucind în întunericul prin care adesea orbecăi ori mâna din neant ivită tocmai când luneci fără sprijin în gol de fapt nimeni nu știe precis cum arată și se mai crede c-ar fi invizibili imprevizibili și
SĂ PORNIM VÂNĂTOAREA DE ÎNGERI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340467_a_341796]
-
Moș Crăciun, ambuteiaje, copii Festivalul ăsta trage de tine, te pune la încercare, te face să te simți într-un anume fel, îți arată că ai umerii prea înguști și inima prea mică pentru a suporta atata mândrulenie. El e firicelul de apă pe care-l trag mereu după mine, de-a lungul anului, cu tot cu muzica lui care bate și se izbește de copacii din muzeu, cu atelierele în aer liber, cu filmele și spectacolele de teatru parcă prea din altă
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
despre mine, atunci când aptitudinile mele de comunicare lasă de dorit: că am ajuns să prefer umbra (/noaptea) în detrimentul expunerii la soare. Dani, 25 Urât, scârbos, neigienic si cu siguranță neatractiv. Îmi aduc aminte că pe la 13 ani îmi epilam orice firicel de pe corp pentru a putea ieși din casă. Mult timp am încercat să mă încadrez în tiparele impuse de alții și să mă conformez cu căsuța în care mă pusese societatea: femeie. Corp slab, dar totuși cu forme, epilată, dar
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
Acum o lună, pentru prima dată în viața lui, a pășit cu premergătorul pe holul Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți. A părăsit mica boxă în care stă de un an și șapte luni. Iar la "plimbare" a mers fără un firicel de plastic care îl leagă de o mașinărie care îl hrănește și îi monitorizează viața, clipă de clipă, de când s-a născut. „Nu mă întrebați ce am simțit când l-am văzut fără tubulețe", spune Mihaela, în timp ce îi arată lui
Paștele Mamelor () [Corola-blog/BlogPost/338471_a_339800]
-
o stare de deznădejde soră cu moartea, întrucât, fiind eu fumător blestemat să consume trei pachete de Carpați pe zi și neavând nici măcar un chiștoc, simțeam că-mi pierd mințile privindu-l cum trage în piept fumul dulce, până la ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
să se schimbe chiar în aceeași zi. Am coborât aproape de capăt și aveam de mers o stație pe jos. La ieșirea din metrou trebuia să trec o punte improvizată peste un șanț săpat de curând iar ceva mai departe un firicel de apă care alerga sprinten spre o gură de canal. Deasupra punții o pâclă lăptoasă ne învăluia pe neașteptate de parcă am fi trecut în altă lume, motiv pentru care bâjbâiai cu piciorul în căutarea unui punct de sprijin, dar nimeni
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
lui și că avea nevoie ca ceva să fie schimbat, altfel avea impresia că va deveni un ratat. Din nou, Virgil fu supus la influențele nefaste din pușcărie însușindu-și lecții proaste despre demnitatea umană și relațiile dintre oameni, orice firicel de remușcare din el era repede înăbușit de duritatea acelei vieți de pușcăriaș. Îi admira și copia pe cei mai tari, mai șmecheri, dintre deținuții ce conduceau totul, în acea teribilă viață din pușcărie. De asemenea îi ura, dar pe
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]
-
simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai acătării, până ce nu apucă calea prăbușirii iremediabile - cumva întârziat (și)de o pritoceală etimologică sui generis, inadecvată fără doar și poate, dar scuzabilă pentru timpurile și mințile care au scornit-o : CALIFORNIA egal
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
decisiv în configurația textului este Cina, în semnificația duhovnicească, biblică, nou-testamentară a termenului. Iat-o, evocată, pentru început, anticipativ, cum ziceam, în Litanii, sub titlul Cina cea de taină: Omul de lângă mine plânge. Din plânsul lui se naște viața - un firicel invizibil care în Cuvânt ne leagă. Mătănii din boabe de lacrimi susțin Cerul și pământul. Lacrima, plânsul dragostea, cuvântul - servită este Cina. Ceasul nouă deasupra pământului bate. Remarcăm, în poziție cheie, și prezența Cuvântului (a Logosului), acesta fiind, de fapt
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
acestui bărbat de care este legată prin însăși viața ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timișul de Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul pasionantei uniri, Dalia simți cum i se prelinse printre pulpe un firicel de lichid călduț. Se atinse cu mâna și descoperi că puritatea sa și-a lăsat ofranda roșie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ștefan. Era așa cum visase cândva, petale roșii de trandafir, presărate peste albul imaculat al
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
transmis din generație în generație, până în timpul prezent, când au fost trezite sub influența lui Hypnos! Dar el? Soțul? Cum a ajuns figura lui pe soba mea? Iată un fenomen căruia nu-i găsesc explicația! Amintirile, la început ca un firicel suav de apă, devin treptat șuvoi! Știu cine suntem și ce va urma! Tatăl meu, Ateas, a fost conducătorul militar și religios al acestui trib. A fost ucis acum două săptămâni în lupta cu sarmații. Bătălia am câștigat-o, dar
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de-i țiui urechile cu niște vibrații înfundate. Din această lovitură i se prelinse printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui Izvoraș și a lăncierilor din garda sa dispărea în pulberea de întuneric. Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor. Acum, firicelul de teamă ce-i șipotea printre gânduri se transformă într-un șarpe uriaș de frică ce i se încolăcea pe creier. Nu, nu, nuuuu! țipau gândurile sale agitate, sugrumate de șarpe. Știu care este drumul! Trec podețul o iau la stânga
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de-i țiui urechile cu niște vibrații înfundate. Din această lovitură i se prelinse printre gânduri un firicel subțire de frică, Aoleu! Unde am ajuns? Nu cumva acesta nu e drumul spre satul meu? Încremenirea albă cu forme fantastice nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui Izvoraș și a lăncierilor din garda sa dispărea în pulberea de întuneric. Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil la efortul său sonor. Acum, firicelul de teamă ce-i șipotea printre gânduri se transformă într-un șarpe uriaș de frică ce i se încolăcea pe creier. Nu, nu, nuuuu! țipau gândurile sale agitate, sugrumate de șarpe. Știu care este drumul! Trec podețul o iau la stânga
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
coșul în care aveau apa de drum și câteva fructe. Pe lângă ele trecu, în grabă, un grup de amazoane-soldați. Era schimbul de noapte, care asigura protecția lagărului. Pașii grei și calculați se auzeau ca un ecou printre zidurile de piatră. Firicelele roșiatice, de asfințit, tresăreau printre ferestrele mici și rare. Era un altfel de acasă pentru prințesă, era un loc special care-i aminea de tatăl ei... Referință Bibliografică: Lagărul amazoanelor / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
culori...; albastrul l-am primit în dar de la mărinimosul cer... ; am coborât apoi așezîndu-mă pe un trandafir minunat rugându-l să-mi împrumute un pic din roșul său catifelat... Mi-am întins aripioarele și m-am oprit apoi pe un firicel de iarbă, atât de verde și atât de viu, încât l-am rugat frumos, să-mi dea și mie un pic din verdele lui... Melodia care m-a fermecat făcându-mă să visez, ajunsese la sfârșit... Am deschis ochii și
ADEVĂRATELE MINUNI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341224_a_342553]
-
minunată mă făcuse să visez că sunt un fluture cu aripioare dantelate. Atunci, când am mângâiat trandafirul, am simțit catifeaua petalelor și am mirosit acel parfum minunat, pe care numai un trandafir ni-l poate dărui... Când am poposit pe firicelul de iarbă, i-am simțit mângâierea mlădioasă... Când am întins aripioarele și mi-am luat zborul spre cerul albastru, i-am văzut culoarea sa atât de senină... Acum știu de ce gândul m-a dus la cele șapte minuni ale lumii
ADEVĂRATELE MINUNI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341224_a_342553]
-
Înfrână cu răbdare sunt menirea Răzbaterii prin vremile ostile. Sonetul VII Privește râu-n lung și ia aminte La ceea ce, prin felu-i te-nvață Să-ți fie călăuză și povață Prin curgerea-i din munte înainte. La început e-un firicel de ață Se deapănă la vale lin, cuminte, Dar apele-i tot cresc și al lor plin te Uimesc cu-nvolburarea lor în față. La fel un curs firesc este în toate, La fel și gândul rânduit ce-și face Loc
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]
-
Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu mai știe. Ne rămâne ca un parfum de viață călătoare, Ca păsările să zburăm
AZI SUNTEM NOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342876_a_344205]
-
niște indivizi cu cagule, aruncat brutal într-o mașină, legat la ochi, bruftuluit bine și depozitat într-un beci de ciment. Răcoarea acestuia dar și răcorile morții îi alungară aburii vodcii din cap și umplură golul cu spaime îngrozitoare... Un firicel de urină scăpă cam de capul lui din sistem, semnalând astfel starea emoțională a bietului om. Dar, după o vreme, de undeva din tavan se scurse o voce aducând cu un ferăstrău de oase, care-i spuse pe un ton
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
acestui bărbat de care este legată prin însăși viața ce i-a dăruit-o el în râpa de la Timișul de Sus. Când amândoi se eliberară de tensiunea acumulată în timpul dăruirii reciproce, Dalia simți cum i se prelinse printre pulpe un firicel cald de lichid. Se uită și descoperi că puritatea sa, și-a lăsat ofranda roșie peste cearceafurile imaculate de pe patul din interiorul bărcii lui Ștefan. Era așa cum visase cândva, petale roșii de trandafir, presărate peste albul imaculat al unei rochii
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]