640 matches
-
faurul era prea adâncit în lucru, în turnătorie, unde nu suporta să intre nimeni fără permisiunea lui, nici chiar copiii săi. Luase cheia de la ușa cu grilaj de fier din pivniță și coborâse grăbit. Odată intrat, se îndreptă glonț, către firida din fundul pivniței, unde se găsea scrinul. Dragu presimțea, că-i pe cale să descopere o comoară demnă de a fi cercetată, chiar dacă nu era din aur. El avea o mare pasiune pentru studiul antichităților și simbolurilor străvechi. Era adesea în
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
munților pe care îl otrăveau ca să-i ucidă viața și istoria și orice urmă, de bogăție. Reușise cu greu să înlăture acel obstacol ce ascundea interiorul tainiței descoperite de el. După vreo lună de scobit cu migală stânca ce acoperea firida, reușise să găsească un mecanism ce se relevase ascuns, sub una din acele sporgențe, aparent naturale. Când dalta se lovise de ceva metalic, se produseseră niște zgomote ca de încuietori ce se deschideau cu clicuri repetate și atunci stânca se
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
peretelui ca un fel de ușiță culisantă și în fața privirilor extaziate ale lui Dragu se înfățișă o nișă dreptunghiulară. Pereții nișei erau perfect șlefuiți și păreau poleiți. În nișă era o lumină albă, opalescentă, ce radia din partea de sus a firidei, deși nu se vedea nici o lampă sau altă sursă. Un scrin dintr-un lemn de culoare neagră, ornamentat cu încrustații în formă de soare, cu capac oval placat cu un material alb strălucitor, după toate aparențele, platină și pereții laterali
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
cutia de scrisori. Atâta doar că nici vorbă nu mai putea fi de chei. Acestea dispăruseră! Nu-mi făceam griji că nu voi avea cum să pătrund în casă. În mare secret, păstram ascunse în spatele geamului ce acoperea o minusculă firidă ornamentală săpată în zid, chiar lângă apartamentul meu, un alt rând de chei. Întrebarea ce mă chinuia era însă, cine trecuse între timp, prin holul blocului și le luase? Ortansa ne aștepta. - Asta zic și eu, surpriză!, a exclamat ea
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
somnului“ este conștientul; primitor de semnale luminoase din focarul subconștientului. Acest transfer difuz de semnale, dintre cele două instanțe psihice, este de natură ideatică; el nu exprimă, în acest caz, anonimizarea beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > BAKI YMERI DESPRE CARMEN POPESCU Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului REÎNVIEREA IUBIRII (Carmen Popescu, Firida unei dezmierdări, Iași 2016, 170 p.) Carmen Popescu vine în fața noastră cu o carte vie, un roman de viață, o lecție de inteligență, un test de personalitate. Stau la masa cu viața, zice autoarea în primele pagini. O minunata chemare
BAKI YMERI DESPRE CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375713_a_377042]
-
a porunci, Nici macar iubirea mea nu poate Să te elibereze de teama de-a fi. Mă crezi, dragul meu, că nici lumină Noi n-o percepem la fel? Eu zic că, nu. Știi, mi-am pierdut lumii vederea, Mă orientez firidei focului sufletesc.Simți și tu? M-a orbit minciună ascunsă-n iubire barbar De unii și gândul de întuneric s-a aprins, Pe-a ochilor durere mi-am făcut un nou altar, Dar nu să plâng ci să mă iert
HAI, SĂ NE IUBIM INIMILE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374170_a_375499]
-
regrete decât mental evenimentul?! I se uscase într-atât sufletul?! Își spuse că iertase tot ce era de iertat, dar?! Nu iertase nimic, acum realiza. Se făcuse doar! De fapt, îngropase sentimentele și resentimentele față de omul ăla undeva, într-o firidă ascunsă și atât de îngustă, încât se disipaseră în suflet. Abia acum înțelegea că boala ei de inimă includea toate suferințele de-o viață, deci și pe cele pricinuite de unicul bărbat din viața ei. Cum ar fi fost mai
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în lunile de iarnă indivizii s-au pregătit de hibernare și au venit în grotă, fie din pădurile din apropiere, o dată cu scărea temperaturilor atmosferice, fie au efectuat zboruri în cadrul grotei treziți fiind de factori perturbatori, ieșind din cele mai ascunse firide. În grotele mai mici de lângă grota mare , care au intrări foarte largi, numărul de indivizi este mai mic, însă și aici s-a constatat o creștere a numărului de indivizi până spre primăvară. Deși au intrările foarte largi în aceste
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Gând și cântec, București, 1939; Pași în singurătate, București, 1940; Preludii, București, 1940; Îndemn la simplitate, București, 1941; Timpul la țăranul român. Contribuție la problema timpului în religie și magie, București, 1941; Moldovă tristă, București, 1941; Colina lacrimilor, București, 1943; Firide literare, București, 1944; Maramureșul, țară românească, București, 1944; Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări, Craiova, 1944; Nunta în Țara Oltului. Încercare de sociologie românească, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 51-135; Poezii populare în lumina etnografiei, București, 1976
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
în deschizătura îngustă și întunecată. O trase fulgerător pe Maria la adăpostul unei nișe săpate grosolan în perete. Femeia simți un ușor curent de aer pe lângă obrazul stâng. Un fâsâit sonor se sfârși într-un ropot sec. Abatele ieși din firidă și vorbi fără grijă. ― Mi-aș fi dorit ceva mai spectaculos. ― Ce vrei să zici? ― Știi că nu apreciem prea mult tehnologia. Scopul scanerelor de la intrare este doar acela de a adormi vigilența cuiva venit să caute încuietori sofisticate. ― Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi: ― Deloc. Probabil că aș fi folosit-o eu, și noi nu am mai fi avut conversația asta. Cruțîndu-te, Dumnezeu mi-a dat de știre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai într-adevăr o șansă să schimbi ceva. Și, poate făcând asta, o să ne dai și nouă un sens, o să ne poți arăta de ce merită să te schimbi... Cei doi bărbați plecară, lăsând liniștea să coboare asupra cavernei. Dintr-o firidă întunecată, se strecură afară o siluetă. Nu purta mantie shu și pășea elastic. Costumul ei era un atribut incontestabil al unei tehnologii de ultimă oră, deși se vedea cum fusese reparat în dese rânduri. Când ajunse în fața epavei navetei, trupul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și citi pe fața lui că și el înțelesese grozăvia situației. - Ar fi mai bine să mergeți lângă Radoslav, el o să vă lămurească, spuse calm Maria. Kasser, N'Gai Loon și cei doi quinți se grăbiră să intre în mica firidă care era ocupată aproape în totalitate de patul grosolan pe care stătea Abatele. Acesta își mai revenise de pe urma infarctului suferit în timpul înfruntării cu Xtyn și stătea acum în capul oaselor. - Citesc pe fețele voastre că acțiunea mea cea de pe urmă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că naratorul se transpune în cadrul descris. Astfel cititorul poate, la rîndul său, să se orienteze în salonul familiei Buddenbrook. Cu ajutorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
patru nișe cu arcosolii, săpate două câte două în pereții laturilor de nord și sud ale bisericii”5.Monumentele sunt plasate în pronaos: „în zidurile sale - nota Paul de Alep (care, văzând-o, găsea biserica „unică și prea frumoasă”) - sunt firide unde se află mormintele fiilor domnului și ale primei sale soții, Doamna 6, pe (aceste) monumente fiind acoperămânduri din stofă de mătase și de brocart de aur, lucru îmbelșugat” 7. în țara Românească osemintele primilor Domni (Basarab I, Nicolae Alexandru) se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mod universalist, cu deschidere către influențele reciproce dintre religii. Efortul lui S. de a recompune specificul acelei lumi de două ori închise - între zidurile mănăstirii Antim și între limitele unui spațiu aflat sub opresiune ideologică -, găsindu-și cu dificultate o firidă eliberatoare prin cultură, dovedește încă o dată eficiența mărturiei directe, în actul dezambiguizator, de transformare a mitului în istorie. SCRIERI: Timpul „Rugului aprins”. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, îngr. Anca Manolescu, pref. Andrei Pleșu, București, 1996; ed. 2, București, 2000; Comentariu
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între două lumi: a formelor și a adâncurilor, a trecutului și a prezentului: „Oglinzi! Adânci firide fără fund./ În voi statui de stafii se ascund;/ Pe apa voastră cu fiori de stâncă/ Un zbor de vechi priviri plutește încă / Și-alunecând din gol, în voi coboară/ Năluca vremii de odinioară.” Onirismul romantic suportă un proces de
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
-și exersa discursul parodic: „Eram, din pricini cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei, mi-am închipuit că-mi scriu versurile pe un perete de firidă goală, în singurătate, pe întuneric, cu unghia”. N. aplică aceeași formulă a contrastelor și în adio adio dragi poezii (1999). Aici, tonul grav al unor poeme precum Celălalt, Fiara mă iubește (o veritabilă artă poetică) sau O casă un gard
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie a trecutului”, „cea
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată a fi, în scrierile lui, și un prozator plin de seducții. SCRIERI: Introducere în studiul arhitecturii, București, 1926; Palladio, București, 1928; Arcade, firide și lespezi, București, 1932; Izvoare și popasuri, București, 1934; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977; Lumina românească, București, 1937; Pătrar de veghe, București, 1938; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, Cluj-Napoca, 1977; Despre o estetică a reconstrucției, București
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
repede, explodează formele; dacă o fac prea Încet, se Întărește oțelul. Nu se pot opri nici măcar cât să-și dea jos bucățile incandescente de metal de pe brațe. Uneori o face șeful de echipă; alteori nu. Turnătoria este cea mai adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul oaselor pe perne și a Început să clipească. ― Cred că arăt ca dracu’, spuse după o clipă. N-am spus dacă arăta sau nu așa. Trebuia să-i alimentez dubiile, ca să-mi consolidez poziția. Am luat micul dejun În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i în ochi în timp ce-L iscodea pe Hristos cu chipul ridicat. În minte îi răsăriră nenumărate fețe de japonezi. Cu zâmbetele lor firave, îl batjocoreau pe Velasco. Chipurile lor semănau bine cu statuile lui Budha pe care le văzuse în firida întunecată a unui templu din Kyoto. Cu toții într-un glas murmurau: „Japonia nu e bucuroasă de venirea preoților creștini. Japonia nu e bucuroasă să ridice biserici. Japonia poate trăi și fără Iisus. Japonia...” „Îți dau voie să te duci!” auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]