3,170 matches
-
măi babă, ce flăcău ți-am adus. Tot te plângeai că eu am cam îmbătrânit. Ia zi-i, îți place flăcăul sau îl vrei pe Făt Frumos? Și tu să rămâi cu Ileana Cosânzeana, ai? Apoi eu mă mulțămăsc cu flăcăul ista și pace - a intrat în joc bătrâna. Dacă-i așa, apoi fă bine și umple bărdaca ceea din cotruță, că s-o dogit de când n-am mai băgat-o în samă. Executarea! a îngroșat gluma bătrânul. Moș Dumitre, drept
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
târg să vorbesc cu angrosistul, pe care îl cunosc?... Ei? O ghicit moș Dumitru? Ori o călcat pe ciocălăiște? Apoi, moș Dumitre, nici dacă erai de față când s-o hotărât treaba asta nu ai fi ținut minte totul... Petrache, flăcăule. Amu’ eu am să-ți spun cum trebuie făcut, că nu-i treabă ușoară. Unde mergi tu cu zece-cincisprezece care pline cu păpușoi, așa, în văzul lumii? Eu am să aranjez cu ovreiul angrosist să ne deie câte puțină sămânță
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
frig... a încheiat Costăchel vorba, privind-o ghiduș pe sub sprâncene... Petrache se ținea de cuvânt. În fiecare seară îl conducea pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
punea această întrebare, sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul. Pe măsură ce înaintau spre centrul târgului, semnele rebeliunii legionare - din ianuarie - se înmulțeau... Pereți de prăvălii cu urme de foc și geamuri sparte. În unele locuri se vedeau chiar și urme de gloanțe... La prefectură, semnele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cam îmbătrânit. Ce tunet ți se năzare? Ia fii atent cum sună... Buuum! Vuuu!... Buuum! Vuuu!... Aista-i tunet? Aista-i tun greu, Petrache! Artilerie grea, băiete! Ce mă fac eu cu tine? Caprari ai fost? Bun în grad rămâi, flăcăule. N am ce-ți face - a întors-o pe șagă Costăchel, deși i se citea pe față încordarea. Asta înseamnă că o început războiul nemților împotriva rușilor, despre care tot vorbea agronomul? Cam așa ar fi, dar mă tem că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp, cu sufletul greu, Costăchel se întreba: „Chiar atât de mult m-am schimbat?” Măriuca a insistat: Tata te așteaptă și tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își privi cu duioșie fata și apoi continuă: În anii tinereții mele, eu trebuia să mă mărit cu un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a-i face plăcere celui care o spusese, profesorul de desen Nicolau râse copios, avertizându-l: Mai ține-l în casă, domnule, pe năstrușnicul acesta de Bulă, că s-ar putea într-o zi să-l prindă în outside vreun flăcău cu ochii albaștri! (cu referire la ofițerii de securiate). * Simona nu gusta aceste glume periferice, dar mai cu seamă nu putea suporta vorbele care umblau în culise privitoare la cei care au absolvit un institut pedagogic de 3 ani. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții din tinerețe. Avea ochii negri și frumoși și o privire în care puteai vedea tristețea fără să vrei. Mama ne spunea despre ea că era foarte frumoasă în tinerețe și că mulți flăcăi doreau să se însoare cu ea. Tot de la mama, știam că, după căsătorie, foarte repede rămase văduvă. Nu reușise să simtă ce era fericirea, că soarta i-o și răpise. Suferința și durerea i-au stat mereu alături; una de-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
costumele pe care le avea ea. Era la noi în sat o vorbă, care zicea că haina frumoasă îl face și pe omul urât frumos, dar dacă mai era și frumos?... Cam așa era în cazul Galinei, cum o chema. Flăcăul se îndrăgosti de ea. Nu după mult timp, se căsătoriră. Erau fericiți, trăind în dragoste și înțelegere. Bunicăi Dosia nu-i mai trebuia nimic pe lume, decât să-i vadă mereu așa. Au trecut cu traiul în casa lor (le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui. Spre deosebire de vecinul său, avu parte de o copilărie și adolescență mai ușoare. Avusese părinți care îi dăruiseră o copilărie mai fericită și lipsită de suferințe. Când se făcu flăcău, rămase și el fără părinți. A mai stat ceva timp singur, apoi, într-o zi se gândi să se căsătorească. Îi plăcea o fată din satul vecin, a căror părinți erau gospodari și avuți. Aveau acei gospodari trei fete și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru și, înfuriat peste măsură, înhămă calul la sanie, urcară ambii și porniră în satul vecin, la părinții fetei. Aceștia erau gata de așa ceva și chiar îi așteptau. Flăcăul începuse a se revolta și a striga la ei, dar bătrânul, fiind mai șmecher ca el, îl luă cu binișorul zicându-i: - Ascultă, Ionică, ce vreau să-ți spun. N-am putut să-ți dau pe Ileana, deoarece Catinca e
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai produse bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de mamele lor, până la flăcăii cărora le mijea mustața sau codanele mânzoace, toți făceau cerc în jurul lui Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o fac eu cu toți cei din șatra noastră. Și mai este ceva: vorba noastră este dreaptă, între noi nu are loc minciuna, lăcomia, înșelăciunea. Ținem ca neamul nostru să rămână întreg; de aceea fetele noastre nu le dăm altor flăcăi veniți din aiurea, oricât de chipeși ar fi ei. Traiul nostru n-a fost niciodată ușor. Port de o viață în suflet câteva cuvinte dintr-un cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde sunt ceilalți? Șatra pare pustie! - Boierule, toată lumea e pornită la treabă: bărbații cu marfa ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile de tarot, cu ghicitul, femeile și fetele cu bidinelele, toți cu treabă pentru agonisirea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plătiți pentru fată și nunta care trebuia sa fie prilej de veselie devine scandal, bătaie, nenorocire. - Și duminică?... - Duminică nunta va avea loc, e o nepoată de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și sufletul. 1 șah masasa balanăsa varză cu carne de porc grasă Văzându-le, oricui îi venea să spună că mai bine s-ar fi ascuns în întunecimea corturilor pentru că, dacă stăteau la vedere, erau în stare să incendieze toți flăcăii șatrei. Apoi, se ferchezuiau și se îmbrăcau cu fuste înflorate peste bluze ale căror culori păreau a fi împrumutate de la curcubeu, bluze ce le acopereau sânii înfierbântați pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu aveau misiuni speciale în derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a fi zorit să spele ultimele pete de întuneric ale nopții, umplând cuprinsurile cu lumina lăptoasă a dimineții, trezind toate vietățile pământului să facă primii pași spre o nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către lume, pregătindu-se a intra în viață din ce în ce mai mult pe propriile sale picioare. În cortul familiei sale, se simțea o oarecare rumoare. Părinții se gândeau că băieții de vârsta lui își alegeau deja mireasa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
continuă... dar știu eu dacă o poți cumpăra, tată? Dacă ai tu atâția galbeni? - Tu spune numele fetei și apoi vom chibzui. Dacă n-om avea galbenii ce ni s-or cere, ne-om zălogi că doar nu am zece flăcăi. - Mă tem că Vijelie, fiul bulibașei, învățat să doarmă pe perne umplute cu bani de aur, îți va cere mult mai mult decât ai putea tu să scoți din pungă. - Acum înțeleg, ți-a căzut dragă Voica. Ai ochi buni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]