3,537 matches
-
epeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași,1993; }epeneag, Rz: D. }epeneag, Războiul literaturii nu s-a încheiat, București, 2000; }epeneag, U: D. }epeneag, Un român la Paris. Pagini de jurnal, București, 2006. Interviuri: Gabriela Adameșteanu, interviu cu D. Flămând, 22, 692, 2003; Aurelia Boriga, interviu cu A. Papilian, Zig-Zag, 14, 1992; Elena Budu, interviu cu B. Nedelcovici, România literară, 36, 2000; Angela Furtună, interviu cu M. Vișniec, Agonia, 2, 2007; C. Nistea, ancheta "Scriitori români în exil", Discobolul, 7-9
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
spune că animalul era răpus mai întîi în efigie, înainte ca sulița omului primitiv să-l fi culcat la pămînt aievea. Primul vînător al ginții era așadar pictorul rupestru: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pămînt, prin ruga mea flămîndă, eu goana le-o îndrept către izbîndă, căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pîndă: eu, cel nevolnic, cu săgeata blîndă, sunt primul vînător al ginții mele. Fără de
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
ei lumină Să-nduplece a Timpului stihie, Când porți de-oțel ruginei se închină și-n praf s-a-ntors a stâncilor tărie? Ce gând înfricoșat! și oare unde Să îți ascunzi, tu, Lume, giuvaerul Cel mai de preț, când criptele-s flămânde? E cineva s-oprească Temnicerul? Nu-i nimeni, doar miracolul ce-mi duce Cerneala-n vers, iubirea când străluce. LXVI De tot scârbit, în moarte-aș vrea să fug, Sa nu-i mai văd în zdrențe pe cei buni, Sluțenia
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervorul de apă, până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele, așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-arătau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Domnul, avem deci sfânta îndatorire de a-L urma străduindu-ne și noi să facem tot binele pe care l-a făcut El. Or, se știe ce a făcut El cât timp s-a aflat printre noi oamenii: pe cei flămânzi i-a săturat, pe cei goi i-a îmbrăcat, pe cei bolnavi i-a cercetat, pe oropsiți i-a ajutat... În fața nici unui necaz n-a rămas indiferent. Pe toți oamenii i-a socotit frații Săi și le-a venit în
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
2010); Traducción y (A)Culturación en la Era Global (2012). Din activitatea sa ca traducător fac parte versiunea spaniolă a volumului Faceți cunoștință cu limba română de M. Avram și M. Sala (2013, împreună cu Delia Prodan), antologia de poezie Dinu Flămând Pe sfoara de rufe (Linteo, 2012, cu sprijin ICR), antologia de poezie Un copac de sunete (Eikon, 2010), grupajele de poezii de Valmore Muñoz Arteaga și Natalia Carbajosa (revista on-lineTerranova - Canada, 2005, 2006), selecția din José Luis Zerón (în Caiete
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
mine nu mă aștepta însă un șezlong pe iahtul lui Onassis, ci o dușumea pe corabia lui Ulise, căci traducerea, deși ruptă din rai, e totuși trudă - uneori extaz, dar și agonie. A urmat apoi antologia din poezia lui Dinu Flămând, Pe sfoară de rufe, la Editura Linteo, recenzată elogios în El País, un soi de Hermes delicat copertat care a bătut la ușa Jeannettei Lozano (directoarea Editurii Vaso Roto), sau mai degrabă Clariond, cum este ea cunoscută în lumea literelor
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
Steiner) și Tel Aviv (Toury), precum și sentimentul lăuntric al multor poeți. Le mulțumesc, așadar, celor antologați că mi-au încredințat, temerar, cuvintele lor. Cine a făcut selecția celor 20 de poeți (Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ion Mureșan, Marta Petreu, Mircea Cărtărescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Robert Șerban, Dan Sociu, Stoian G. Bogdan), dacă se poate spune, și care
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
în pofida dictaturii), dar și din cei din perioada postrevoluționară, contemporani ai deschiderii culturale și ai efervescenței creatoare ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci criteriul valoricoestetic). Unii erau deja cunoscuți în Spania: Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu (cel din urmă, ca prozator); alții au provocat surpriză, neliniște, curiozitate, reverență. Studiul introductiv, semnat de regretatul Petru Poantă, este chiar ce trebuia: un excurs literar, istoric și critic, cu clasificări clare și plastice atît
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
la plăcerea descifrării metafizice la Adrian Popescu, Gabriel Chifu ori Marta Petreu; de la plăcerea revelării conivenței cu spațiul, timpul și senzațiile la Mircea Cărtărescu, la plăcerea împărtășirii aluziilor și ramificațiilor din inconștientul colectiv la Ion Pop, Denisa Comănescu ori Dinu Flămând; de la plăcerea descifrării presupozițiilor discursive care stau la baza ironiei lui N. Prelipceanu ori Ioan Es. Pop, la cea a Parnasului lichid al lui Ion Mureșan; de la plăcerea incursiunii în lumea tomberonului din spatele blocului (inefabilă pentru cititorul spaniol), permeabilizînd un
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
a fost confiscat și manuscrisul romanului, până azi, pierdut fără urmă). Tânărul tată e fericit și pictează în linii gingaș-miniaturale portretul fiicei sale, Monica (născută la 8 oct. 1947), bebeluș de câteva luni: fetița este adorabilă: un cap de Christ flămând, cu părul blond, ochii albaștri, nasul cârn - un năsturel, și obrajii de măr domnesc în toată regula" (14 martie 1948). Dinu Pillat se relevă ca un remarcabil portretist (va cultiva genul cu entuziasm și în eseurile sale de critică și
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
de text recuperat cu o nedreaptă întârziere, o revelație pe piața cărții - asta cu atât mai mult cu cât autorul și-a confirmat valoarea, primind între timp alte trei premii ale Uniunii Scriitorilor. Și, nu demult, în timp ce la București Dinu Flămând traducea magistral poemele lui Fernando Pessoa, la Lisabona era lansată traducerea romanului Ricardo Reis în Tahiti de... același Bogdán László. Naratorul din Blazonul cu două lebede este personajul generic numit Autorul care, ajuns la vârsta de treizeci de ani, evocă
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
o adică pe propria piele și pe care-l vede de jur împrejur la toată lumea, la surori și la maică-sa... Își ajută cît poate neamurile, cît o lasă inima, fără să reușească vreodată să le mulțumească. Sătulul nu crede flămîndului, mă rog, nu se poate achita întru totul, dar e tot atît de adevărat că flămîndul e greu de săturat, oricît l-ai îndesa. Și ce să mai zici, fiecare cu soarta lui, o zicere pe care o freacă pînă
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
surori și la maică-sa... Își ajută cît poate neamurile, cît o lasă inima, fără să reușească vreodată să le mulțumească. Sătulul nu crede flămîndului, mă rog, nu se poate achita întru totul, dar e tot atît de adevărat că flămîndul e greu de săturat, oricît l-ai îndesa. Și ce să mai zici, fiecare cu soarta lui, o zicere pe care o freacă pînă ia foc, în afară că fiecare le știe pe ale lui... Le știe și se-ntîmplă că
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
mai mult pentru că am avut multe întâlniri. Aș fi fost foarte fericit să fac o vacanță, dar n-am făcut nicio vacanță. Pot să vă spun că de sâmbătă, de când am ajuns, am fost luat în primire de domnul Dinu Flămând care este ministru consilier acolo (la Ambasada României de la Paris, n.r.), care m-a plimbat prin tot felul de întâlniri oficiale, printre care unele mai interesante, unele mai puțin interesante (...) Când mergi la Congres nu poți discuta cu nimeni, dar
Stelian Tănase spune că a fost urmărit la Paris. SRI tace () [Corola-journal/Journalistic/42905_a_44230]
-
încredere, crezi că CIA și KGB dorm? Ești convins, măcar cât de cât, că nu au racolat și securiști de-ai noștri? Ai mai spus de popor... Care popor, cel ce tremură de frig, care n-are lumină și-i flămând?! O scânteie le trebuie și-i destul. Sau tu ai uitat ce a fost la Brașov sau în Valea Jiului? Primul secretar nu mai așteptă răspunsul, închise radioul, care fusese dat la maximum până atunci, se așeză la birou și începu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fără milă pentru trădători! Avem noi, oamenii, un instinct al conservării, ca și animalele, de altfel, ca la cutremur, uiți de copii și de mamă, numai să scapi. Cât timp avem oamenii noștri, care vor ieși din bârlog, ca lupii flămânzi, și pe care nici dracul nu-i știe câți sunt și de unde vor trage, prostimea poate să iasă în stradă, să manifesteze, să urle... Să mai aduc un pahar, doriți și un “pepsi”? Gheorghe întârzie câteva minute. Se întoarse cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a luat și cascheta... a călcat-o în picioare... Reușise Petrache Tălparu să intre singur. De plecat, nu a mai plecat de acolo decât după câteva luni bune... Capitolul 3 Stai binișor, domnule primar, la mine e loc destul... ești flămând? îl întrebă bătrâna, aranjând cuvertura de pe pat și făcându-i semn Lucicăi să se așeze pe un scaun. Nu-mi mai spune primar, mătușă, spune-mi Ioan, cum mă cheamă, de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apoi răspunse: Trăiește mama și chiar bine, mai ales de când Gheorghe și nevastă-sa Elena stau cu ea. Parcă a întinerit... Nu mai putu continua, fiindcă interveni mătușă sa, rugându-l să „servească” o tărie și întrebându-l dacă este flămând. Nu întreba omul, femeie, e venit de pe drum, din Moldova vine, și tu mai întrebi?! Lasă rachiul pe masă, ia și tu un păhărel și pregătește ceva! Am dreptate, Petrache? E bine Gheorghe, nu s-au luat de el? Știu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mașina cu tot cu șofer, un tânăr voinic, mut ca peștele și ras în cap. La plecare, îi spusese în glumă: ,,Să ai grijă, nu de mașină, că o să mai primim și altele, ci de el, de băiat, să nu-l ții flămând...” Petrache, înainte de a se urca în jeep, se mulțumise să o înjure de mamă, apoi să-i tragă o palmă peste fundul rotund, acoperit, parcă din economie, cu o fustă scurtă și strâmtă. E fusta pentru coroane, Gheorghe, îi explicase
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-l mai și dau În urmărire ca să nu mai Îndrăznească să spună ceva sau să-și apere drepturile. Sau Îl bagă după gratii ca să nu-și mai poată recupera banii Împrăștiați și să-și poată achita datoriile. Sau pe cel flămând, care fură o pâine pentru el și copiii lui, Îl dă de "exemplu" justiția și-l condamnă ca și cum ar fi spoliat jumătate de țară. Sau mai este o categorie de copii trăsniți care fac un act de bravură prin vecini
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
oprobiu și judecă aspru tânăra generație, debusolată În proporție de peste 80%. Și nu-mi iese din minte nici săracul mai În vârstă care a furat de pe un ogor o mână de mămăligă, că nu avea cu ce-și hrăni copiii flămânzi, "faptă gravă" pedepsită de litera legii cu trei ani de Închisoare. Și cu asta s-a mai dus o familie. Ce contează! ăștia sunt tălpașii, putem buieci și fără ei, așa hotărî și pecetlui noua ciocoime soarta vulgului. Și uite
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mă Întreb de ce nu lăsați tot românul să se bucure de minimum de confort și civilizație posibilă. Veți spune că nu este adevărat, că faceți totul... și eu am să replic că aveți dreptate, faceți totul ca românul să ajungă „flămând și gol și fără adăpost” vorba lui Coșbuc. Mă veți contrazice cu vorbe frumos meșteșugite dar, degeaba: românul așa este la vremea asta. Simplu de explicat: faceți În așa fel ca să nu mai aibă nici strictul necesar, apa și săpunul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Tot eșafodajul de minciuni și mincinoși se va prăbuși și să știți că orice ați face, nu murim ! Noi trăim și evoluăm, voi sunteți cei morți de pe acum, cred numai că Încă n-ați observat. Pe noi ne-ați lăsat „flămânzi și goi, făr'adăpost” și „ne-ați pus În spate cât ați vrut”, dar suntem VII, pricepeți ?!? Viața e cu noi pe baricade, pe când voi.... Numai când mă gândesc la constituția care funcționează deja mă apucă greața : să-ți vinzi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți sub copitele femeii Cerboaice care înainta stăruitoare, înlăturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]