13,762 matches
-
Săracul Mugur, cîte telefoane și scrisori disperate, umile, amenințătoare, feroce, nu a primit pentru cartea asta! De fapt, ca să mă exprim eufemistic, am bulit-o! Ce va urma? * M-au crispat cele două scrisori ale soției lui Preda apărute în ultima „Flacără”. Mi s-a făcut pielea de găină. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 29.VIII.1980
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers ironic sînt frecvente în prozele lui C. Țoiu, conferindu-le un aer de familie complice în interior și diferențial
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
dintre poeții și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului, în mod special în
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui prim strat, care constituie nucleul, i s-au adăugat alte trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
potrivește din plin personajului matein: și Rașelica este o ființă "luciferică" aparținând categoriei "marilor scelerați", și ea este "un centre extatique de l’être" și "un foyer de l’être". Ovidiu Cotruș a demonstrat foarte convingător o legătură directă între "flacăra rece" care arde în ochii femeii și vampirismul său sexual, afirmând că Rașelica "dezintegră focul care unea într-o alcătuire vie diversele componente ale ființei partenerului ei" și, în special, că această "dezintegrare" totală este posibilă datorită faptului că "flacăra
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
flacăra rece" care arde în ochii femeii și vampirismul său sexual, afirmând că Rașelica "dezintegră focul care unea într-o alcătuire vie diversele componente ale ființei partenerului ei" și, în special, că această "dezintegrare" totală este posibilă datorită faptului că "flacăra rece a Rașelicăi mistuie tot ce-i iese în cale, fără ca ea însăși să se consume, de parcă și-ar absorbi din moartea altora substanțele necesare pentru întreținerea arderii"10; ceea ce înseamnă nu numai că focul rece care însuflețește femeia are
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând în forma unei "fumée blanche", care ne amintește clar "flacăra rece" a Rașelicăi. Ulterior Gaston Bachelard însuși asociază arhetipul focului cu femeia, caracterizându-l ca o căldură care atacă lucrurile din afară și diferențiindu-l de focul masculin, care este mai intim și care atacă lucrurile dinăuntru: "au cœur de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
pe furiș. în povestea uitucă/ a lînii de aur cu vinul - cu zeul/ dintr-un ochi/ întru altu’ bolboroseli splendori ale cărnii-n/ cuvintele unor mereu prea tinere limbi. prin care trece neauzit/ vestitorul inimă-albastră pe inima goală în inima flăcării - flacără mistuitoare/ căzută în sine... "focule, vino cu mine!"/ cu vinul - cu zeul dintr-o limbă în alta cu vinul, cu zeul/ dintr-o limbă/ în alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
furiș. în povestea uitucă/ a lînii de aur cu vinul - cu zeul/ dintr-un ochi/ întru altu’ bolboroseli splendori ale cărnii-n/ cuvintele unor mereu prea tinere limbi. prin care trece neauzit/ vestitorul inimă-albastră pe inima goală în inima flăcării - flacără mistuitoare/ căzută în sine... "focule, vino cu mine!"/ cu vinul - cu zeul dintr-o limbă în alta cu vinul, cu zeul/ dintr-o limbă/ în alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu vinul
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
focule, vino cu mine!"/ cu vinul - cu zeul dintr-o limbă în alta cu vinul, cu zeul/ dintr-o limbă/ în alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu vinul - cu zeul/ în limbile flăcării împreună cu vinul/ pentru împreunările trecătoare/ cu zeul străin. cîntîndu-te, pe tine, eurydike... cîntare-a cîntărilor/ în cuvinte din împreunare s-au desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
și vlaga l din aducere-aminte-n uitare și din utare-n uitare adîncă te cîștig și te pierd de parcă te-aș trage la zaruri. hyperboree trezie, pînă la gură trezită stîlpnicul cocoțat/ (colo sus) pe dezmățul meu de cuvinte (hyperboree din inima flăcării hyperboree inima mea)... nu mai știu./ parcă-ar fi uneori vestitorul bătrîn de ani și sătul de zile pururea grec și în uitare pururea tînăr am văzut/ și-am uitat ce-am văzut și-am uitat ce-am uitat hyperboree
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
tinerilor recalcitranți urmează stilistica pumnului; în buna tradiție sovietică a pedagogiei coercitive (tip Makarenko), întîi se lovește, apoi se pun întrebările: "Greu ca un drug, pumnul lui mă izbi peste gură.", observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Makarenko), întîi se lovește, apoi se pun întrebările: "Greu ca un drug, pumnul lui mă izbi peste gură.", observă, în Vals, elevul Ursescu, suspectat de furt, "O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
picătura ei, scaldă mulțimile, Văzduhul primenește păsările cu aerul lui binefăcător Si zborul, uneori, în aripi se odihnește. Somnul își doarme somnul în somnul lui Si seva copacilor face la fel. Focul, el însuși, sacru de când s-a născut, În flăcările lui își găsește pacea. Pământul se simte eliberat de liniștea poetului; Doarme și el sub lumina soarelui. Numai tu, coborâtoareo, nu ai odihnă. Faliment ceresc Despărțiți de ploaie ca de un imperiu; Acolo, singurătatea dăruiește pietre prețioase - ca un dumnezeu
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
în nici un caz...și în Și plantele, și vietățile și zburătoarele scriu: Sapho aruncându-și mașina de scris într-o/ baltă de sânge./ Emily o spală, o demontează./ Sylvia Plath o aruncă într-un foc/ și își bagă mîinile în flăcările bumerangului/ Între picioarele unui rac arzând/ sufletul se zbate ca un ou care naște... (pag. 53). O ultimă remarcă e necesară la adresa ediției: ce-i cu abundența asta de greșeli de tipar?! Călătorie către nicăieri După lectura volumului Călătorii apocrife
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
după portretul critic realizat de cronicari, cum remarca același Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori. Câteva mici-mici bijuterii lirice vreau să le și împărtășesc: "melcul tăcerii înaintează", "îndoiala - un cuvânt de taină", "și iar ai fugit ca un foc de comoară, / flacără iute, nestatornic rug de aramă. / iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
toți și nemaimîncînd ouăle. Sînt sigur, absolut sigur, că-n viața lui nu va mai lua ouă de rață! Fiindcă au "saponele"! Și ca să-nchei în stilul verbal al lui Dinescu: Alexandra, Adelaida, Aglaia, toate nef..., toate cu himenele-n flăcări. Iar Nastasia Filippovna, de la șaisprezece ani, ciuruită de p...! E o diferență! Cu stimă și caniculă, Emil Brumaru 11.VII.'980
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
rupe tăcerea va pierde pariul. O plasă de riduri cade pe fața mea. O cută adâncă taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
lui Alexandru Todea, continua urmărire de către Securitate și mai ales influența determinantă pe care a avut-o asupra sa în alegerea preoției; pentru P. S. Alexandru al Lugojului, Cardinalul a fost "Omul Providenței", iar pentru P. S. Ioan Șiștean al Maramureșului rămâne "flacăra vie a Bisericii". Cu totul revelator este capitolul următor, Mărturii; cu comentariul Mariei Keul se publică paginile autobiografice ale celui de-al doilea Cardinal al Bisericii Greco-Catolice, scrise în închisoarea de la Gherla între anii 1947-1948 și intitulate ca într-o
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
acest cerc nespus de limpede aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și se pune singur la loc aidoma unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții.../ Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naște din flăcări de templu. Să faci cărămizi, să cari pietre ți-e dat. / Din sufletul tău și-ar croi ei sandale." Poezii III O poetesă, acum. Despre Irina Mavrodin nu trebuie spuse prea multe, ea este una dintre cele mai cunoscute traducătoare
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
nu vrea să mă primească. Fac parte din Asociația Scriitorilor din București, sînt oaia gri de aici. Cum se poate destrăma tristețea, cum se poate înlocui cu altceva? De fapt, nu tristețea care-i chiar plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc să fiu patetic. Am scris pentru a mă liniști, pentru a trece asupra altuia povara unei clipe prea grele. Nu
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese doar una primește-o repede i-am spus ei e de dar eu știind că mă pot îmbrăca și în cămașa acestei poeme pentru ca atunci cînd nisipul va arde cu flăcări înalt vineții să poată fi jucată la zaruri și cîștigată numai de cel ce știe să piardă asumîndu-și înfrîngerea (cum o victorie vîndută) ca pe un dar. Valea cealaltă Pe neașteptate își simți trupul cum un stîlp de gheață în
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]