316 matches
-
Imperiul Româno-German, a scris lucrarea "L'Etat militaire de l'empire ottoman" (Amsterdam, 1732). Istorici francezi că Guillaume Postel, ce a făcut comparații între protestantism și islam, a scris "" De la République des Turcs"", făcând o descriere pozitivă a societății otomane. Flamandul Ogier Ghiselin de Busbecq , ce a servit ca ambasador la Istanbul, a scris ""Itinera Constantinopolitanum et Amasianum" , republicat în 1595 sub titlul de "Turcicae Epistolae". Leunclavius, istoric german care a trăit în secolul XVI (1533 - 1593), a scris o istorie
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o zonă întinsă de șes de mică altitudine (spre Marea Nordului și Marea Baltică). Germana de jos se divizează în două grupuri dialectale: saxona inferioară și francona inferioară, vorbite în nordul Germaniei, Olanda și nordul Belgiei, precum și de coloniștii germani, olandezi și flamanzi stabiliți în Africa și America. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze. Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă, nu doar un dialect. Germana mijlocie se împarte, de asemenea, în două
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului. Cele două canale au îmbunătățit considerabil comunicațiile orașului cu restul continentului. Amsterdam a avut mereu o populație mixtă. În trecut, în capitala Olandei s-au stabilit mulți străini: francezi protestanți, flamanzi și evrei. Atitudinea tolerantă a locuitorilor orașului era căutată de mulți imigranți. Orașul se bucurase timpuriu de libertatea cultelor religioase. La creșterea demografică a Amsterdamului au contribuit și contingente de numeroși imigranți frizoni, germani și scandinavi. După 1960, în Olanda
Amsterdam () [Corola-website/Science/296834_a_298163]
-
este cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Grație originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. Artistul renunță la tradițiile și tiparele Renașterii, dar profită la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil. s-a născut cândva între anii 1525 și 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniței de astăzi dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel"" (1532) și ""Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel"" (1534), întruchipează tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560) redactează manifestul "Pleiadei", intitulat ""Défense et illustration de la langue française"". Pictorul flamand Jan van Eyck (ca.1390-1441) este considerat întemeietorul picturii Renașterei în Flandra și în Olanda. Rogier van der Weyden (1400-1464) călătorește în Italia, unde este foarte prețuit, influențând prin lucrările sale școala de pictură din Ferrara. În tripticul ""Grădina plăcerilor
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia. Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația cisterciană Cârța din
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
industria țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orașului Bruxelles s-a mărit. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au amenajat numeroase
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
nișă. O serie de guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de contaminarea alimentelor. A apărut o „coaliție-curcubeu” de șase partide: liberali, verzi și social democrați flamanzi și francofoni. Ulterior, „coaliția violet” a liberalilor și social-democraților s-a format în urma dispariției din Parlament a verzilor după alegerile din 2003. Guvernul condus de premierul Guy Verhofstadt între 1999 și 2007 a guvernat cu bugete echilibrate, cu unele reforme
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
într-o criză politică. Această criză a fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei. Din 2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
2007 până la 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din , a depus jurământul în fața regelui. La 2008, Leterme a anunțat demisia guvernului său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește reformele constituționale, dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie 2008, el a oferit
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
reformele constituționale, dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie 2008, el a oferit din nou demisia guvernului în urma crizei declanșate de vânzarea grupului financiar Fortis către BNP Paribas. De această dată, demisia i-a fost acceptată iar creștin-democratul flamand Herman Van Rompuy a depus jurământul ca prim ministru la 2008. După ce Herman Van Rompuy a fost desemnat ca președinte al Consiliului European la 2009, el a prezentat demisia guvernului la 2009. După câteva ore, a depus jurământul noul guvern
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori. Atât neerlandeza cât și franceza vorbite în Belgia au diferențe minore de vocabular și de nuanțe semantice față de limbile vorbite în Olanda respectiv Franța. Mulți flamanzi folosesc curent dialecte locale flamande în mediul local. Limba valonă, principala limbă regională din Valonia este actualmente înțeleasă și vorbită de un procent infim de populație, în general persoane în vârstă. Dialectele acesteia precum și celelalte dialecte tradiționale din Valonia nu
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
de a crede. Pe de altă parte, în ansamblul lumii romane, țara valonilor, înghesuită între teritorii germanice, ocupă o poziție specială, o poziție de avangardă. În fapt, acești "extremi Latini" sunt separați printr-o frontieră de trei sute de kilometri de flamanzii din nord și de germanii din est" Regiunea valonă are o populație de aproximativ 4 milioane de locuitori și are autoritate în chestiuni legate de teritoriu: economie, agricultură, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
slab educați, era dominată în statul Belgian de o elită francofonă. Măsurile prietenoase către populața flamandă luate de către ocupantul german și traumele soldaților flamanzi de pe front, conduși de ofițeri francofoni a permis catalizarea conștiinței flamande. Aceasta a permis recunoașterea drepturilor flamanzilor și a dus la reorganizarea statului înepând din anii 60 într-o federație care să țină cont de aspectele indentitare și culturale diferite ale regiunilor Belgiei. Atât "Comunitatea Flamandă" cât și "Regiunea Flandra" sunt entități constituționale ale Regatului Belgiei, delimitate
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
cunoscută de aproximativ 59% din populația Flandrei. Din anii 1970 partidele politice din Belgia sunt organizate pe criterii lingvistice, neexistând partide politice majore naționale. În Flandra, principalele partide politice ce moștenesc partidele istorice belgiene sunt: Partidul Flamand Creștin-Democrat (CD&V), Flamanzii Liberali și Democrați (VLD) și Partidul Socialist - Diferit (Sp.a). În ultima jumătate de secol, au apărut numeroase partide noi. Mișcarea naționalistă flamandă Volksunie s-a separat în partidul naționalist de extremă dreapta Vlaams Belang (VB) și încă două partide
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
a Flandrei: N-VA, VB și LD. VB este considerat de toate celelalte partide flamande ca fiind un partid de extrema dreaptă. Scopul acestuia este de dizolvare a Belgiei și de creare a unui stat suveran și independent pentru poporul () flamand, pe care îl consideră o națiune. Principalele partide politice flamande precum și cele francofone, duc o politică de necolaborare cu acesta, politică numită "cordon sanitaire". Celelalte partide independentiste, N-VA și LD, au priorități un pic diferite. Ele nu sunt împotriva
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
000 locuitori, din care peste 1.000.000 locuiesc în Regiunea Capitalei Bruxelles. Din locuitorii Regiunii capitalei, aproximativ 15% sunt considerați flamanzi. Anvers ("Antwerpen"), Ghent, Bruges ("Brugge") și Louvain ("Leuven") sunt cele mai mari orașe din Flandra. Aproximativ 75% din flamanzi sunt botezați în Biserica Romano-Catolică, dar mai puțin de 8% participă regulat la slujbe. Aproape jumătate din locuitori se declară agnostici sau atei, 47% se declară catolici iar islamul este a doua religie ca importanță cu doar 3,5% din
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
1382. Unchii regelui se îngrijesc mai mult de interese personale decât de treburile regatului. Comunele flamande se revoltă împotriva contelui care nu este altul decât socrul unuia dintre regenții Franței, Filip cel Îndrăzneț. În bătălia de la Roosebeke (27 noiembrie 1382) flamanzii sunt zdrobiți. În 1384 moare Ludovic de Anjou învins în Italia și de atunci adevăratul conducător al Franței a fost Filip cel Îndrăzneț. Tot el negociază în 1385 căsătoria dintre Carol și Isabela de Bavaria. La 3 noiembrie 1388, regele
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
țarina Ecaterina a II-a a Rusiei îi comandă un tablou istoric. Reynolds are libertate totală în alegerea temei și a dimensiunilor tabloului; pictează "Hercules sugrumând șerpii trimiși de Hera". Face câteva călătorii pe continent, studiază operele maeștrilor olandezi și flamanzi contemporani sau clasici. Își pierde vederea și e nevoit să renunțe la pictură. Pe 23 februarie 1792 Sir Joshua Reynolds moare de cancer la ficat la reședința sa din Leicester Fields. Este inmormântat alături de marele portretist Anton van Dyck. În
Joshua Reynolds () [Corola-website/Science/317657_a_318986]
-
cu țările succesoare astăzi, și anume Olanda și Germania. Acest lucru ajută diasporele coloniale să se potrivească mai mult în națiunile actuale. Germania are cel mai mare grup de strămoși auto-raportați în Statele Unite. Alte etnii europene incluse sunt românii, olandezii/flamanzii, lituanienii, letonii, iugoslavii, grecii, maghiarii, portughezii, cehii, slovacii, Australienii și Noua Zeelandezii. Putem adăuga la strămoșii spanioli, inclusiv Isleños din Louisiana și Hispanos de sud-vest, majoritatea albilor spanioli sunt catalogați imediat ca fiind mexicani, portoricani și origini cubaneze. Potrivit din
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
capitalei Bruxelles, care sunt divizate în două sectoare electorale, Louvain și Bruxelles-Hal-Vilvorde(BHV). Listele pentru Senat sunt introduse pe bază lingvistică. Cele 5 provincii ale regiunii Valonia și sectorul electoral Bruxelles-Hal-Vilvorde pentru francofoni, 4 provincii flamande, Louvain și Bruxelles-Hal-Vilvorde pentru flamanzi. Reprezentanții Partidului socialist sunt: pentru Senat, Anne-Marie Lizin; pentru Liege, Michel Daerden; pentru Hainaut, Elio Di Rupo; pentru Luxembourg, André Perpète; pentru Namur, Claude Eerdekens; pentru Brabant, André Flahaut; pentru Bruxelles-Hal-Vilvorde, Laurette Onkelinx. Reprezentanții Partidul Mișcarea Reformatoare sunt: pentru Senat
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
dar și cel mai renumit. Este considerat unul dintre capodoperele culturii franceze, care în acel moment trecea de la rigorile medievale spre expresivitatea Renașterii. "Très Riches Heures du Duc de Berry" au fost pictate de către frații Limbourg: Paul, Hermann și Jean. Flamanzi de origine, venind din Nijmegen, sunt considerați ca importanți exponenți ai culturii și artei germanice din secolul al XV-lea, fiind puternic influențați de aceasta. Din acest motiv istoricii contemporani ai artei îi includ în rândul artiștilor germani, în ciuda originii
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
și pentru că a murit de ciumă în timpul ultimei cruciade în 1270. Nepotul său, Filip al IV-lea cel Frumosa abandonat Flandra în 1302 după o răscoala și după Bătălia de la Courtrai, în care cavalerii săi au fost nimiciți de rebelii flamanzi. Papa Bonifaciu al VIII-lea s-a împotrivit deciziei lui Filip de a aplică taxe clerului, iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
în mod realist, realism vizibil în celebra sa lucrare "Las meninas" ("Domnișoarele de onoare", 1656, Muzeul Prado). În aceasta pictură, pe lângă anturajul regal, apare într-un colț și imaginea autorului aflat la șevalet. Peter Paul Rubens (1577 - 1640), maestrul barocului flamand, a fost influențat de tenebrismul lui Caravaggio, dar și de marii coloriști venețieni Tițian și Veronese. Popularitatea sa a fost atât de mare, încât a înființat numeroase ateliere, în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron, Henric IV a dispus renovarea construcțiilor de la Fontainebleu bazându-se pe un grup de artiști: flamandul prin naștere Ambroise Dubois (din Antwerp) și parizienii Toussaint Dubreuil și Martin Fréminet. Uneori această perioadă este considerată ca „a doua școală de la Fontainebleu”. Operele ei târzii, dintre care multe s-au pierdut, au continuat să folosească formele elongate și
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]