971 matches
-
același oraș, ca secretar literar. În 2000, doctor în filologie al Universității de Vest din Timișoara, cu teza Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, din 2001 este conferențiar la Universitatea din Pitești. A debutat, cu versuri, în ziarul județean „Flamura” (Reșița, 1969). Prima revistă literară în care a publicat poezii este „Orizont” (1970), iar cea dintâi carte e volumul de poeme Obrazul celălalt al Lunii (1982). Colaborează cu versuri, recenzii, cronici și eseuri la „Orizont”, „Forum studențesc”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Argeș
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
În loc de-a fi polonul cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de fapte și legături mărețe Trebuiesc brațe falnici și frunți de bătrânețe Cu-argint încununate... nu eu... Nu știu cum nu-nțelegi Că pentru-astfel [de] lucruri un cap trebui s-alegi Astfel... cum în Moldova cu greu cred că esistă. [ARBORE] Ca flamura cea neagră gândirea vă e tristă. (după o pauză) Un singur lucru-acuma la Dumnezeu aș cere, Ca să mă-nvețe-o vrajă, să-mi deie [o] putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a fi polonul cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina tîmplărilor mărețe, Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
legături mărețe Trebuiesc brațe falnici și frunți de bătrânețe Cu-argint încununate... Nu eu... Nu știu cum nu-nțelegi Că pentru-astfel de lucruri un cap trebui s-alegi Astfel cum în Moldova cu greu cred că esistă. {EminescuOpVIII 159} ARB[ORE] Ca flamura cea neagră gândirea vă e tristă. Și de ce să nu putem... de ce? O, Vodă, Vodă, a intrat în inima voastră nencrederea-n popor. Nu cer de la Dumnezeu decât ca să pot, c-un farmec adânc și neștiut, să-ți arăt toată vecinicia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe podelele din sală Și din țestele dușmane au făcut păgânii cupe Și, ciocnindu-le-ntre dânșii, zbier ulcioare să destupe. Acum flamura cea verde semiluna nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o trase Ivanco pe a sa, lovi și străpunse pe Asan și puse capăt neplăcut vieții eroicului conducător al românilor. Ivanco fugi din locul faptei sale, se puse-n înțelegere cu confidenții și tovarășii săi și se hotărâră a ridica flamura răzvrătirii, căci și fără de aceasta rudele, prietenii și partizanii lui Asan nu vor sta cu mînile-n sân; iar de le-ar merge după dorință, atunci Ivanco să fie pus domn, căci va domni mult mai cu dreptate și mai după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo flamura răzvrătirii. Încremenit de știrea unui eveniment atât de neașteptat, neștiind cum să puie pe picior de bătaie o oaste îndestul de puternică și neștiindu-se sfătui cu lipsa sa de energie și de putere de acțiune, împăratul se mărgini la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127} potul Mihail Comnen din Epir ridică flamura rebeliunii contra împăratului și împărăției, mijlocitorul păcii Uroș luă parte la această întreprindere pe față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Basarabiei și conte (ban) de Severin. În anul 1403, Vlad reînnoi omagiul fidelității sale de vasal cătră regele Wladislaw. Când Ștefan Laskowicz și Ștefan de Simontornya, magnați unguri, demult nepriitori regelui lor, esploatînd învingerea pătimită la Nicopoli, ridicară contra lui flamura răzvrătirii și cercară a-l răsturna din scaun, Mircea li se prinse tovarăș, ba chiar fiul său natural, Vlad, pe care-l trimisese ostatic la Buda pentru a chezășui fidelitatea sa cătră Ungaria, fugi din locul său de exil și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nalt în membrii ei, atunci trebuie să înceteze de-a și-i recruta din dezertorii ocazionali din toate mediurile posibile, cari adesea, fără cea mai mică chemare internă și lipsiți de orce cultură generală, se lasă angajați pentru că sub această flamură nouă speră un câștig totuși încă mai mare decât le-ar fi adus în alte cariere a vieții lipsa lor de seriozitate, lucru și talent. Viitorul artei noastre nu trebuie dar lăsat în dispoziția întîmplări oarbe, ci trebuiește asigurat prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternic sprijin din partea cumanilor și acum ținta sa era de-a face din blachi si bulgari un singur imperiu, precum fusese și mai înainte. Acesta a fost așadar stadiul al doilea al ridicării. În lupta proximă Petru și Asan răpiră flamura imperială și hainele împăratului și se împodobiră cu ele. Apoi urmă un nou război cu blachii, lupta împăratului cu blachii și cumanii la Berrhoea, prinderea soției [lui] Asan și predarea fratelui său Ioan ca ostatec; războiul fu rău purtat. Când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi avut o formă foarte simplă. Ar fi trebuit numai ca în Tîrnovo să se refere la descendența lor și bulgarii, cari făcuseră încercarea de-a scutura jugul romaeic ori de câte ori un descendent veritabil sau mincinos al vechilor țari împlîntase flamura independenței, s-ar fi adunat cu entuziasm împrejurul lor. Dar nu se-ntîmplă nimic din toate acestea. Cei doi vlahi avură mai întîi nevoie de-un soi de profetese și profeți, cari spuneau că e în voința lui Dumnezeu ca vlahii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Numai în una papa nu intră în voia lui Kalojohannes: niciodată nu-l numi direct imperator, nici pe primat patriarh; și când acum Balduin, conte de Flandray, deveni împărat (latin) la Constantinopol, nici încoronarea, nici trimiterea de sceptru, coroană și flamură (vexillum ) nu mai erau de ajuns; imediat după victoria latinilor se arată la noul rege o supărare, care se manifestă deja în scrisoarea asupra încoronării îndeplinite. Kalojohannes se numește acum rege al întregei Bulgarii și Vlahii, iar domnia sa regnum, ceea ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apreciabil de studenți care vor deveni nume cunoscute. Revistele care i-au oglindit orientarea au fost „Falanga”, seria 1926-1929 („revistă gălăgioasă și absurdă” - aprecia G. Călinescu), și „Buletinul Institutului de Literatură” (1921-1929). Alte reviste care au susținut Institutul au fost „Flamura” (Craiova), „Miorița”, „Clipa”. Repere bibliografice: Institutul de Literatură. Statutul constitutiv, București, 1922; I. Valerian, De vorbă cu dl. Mihail Dragomirescu, VL, 1926, 11; Călinescu, Ist. lit. (1941), 571; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 114-119. I.D.
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
Rosetti. Următoarea culegere, Epigrame, cu inedite și preluări, apare abia după trei decenii, în 1973. Colaborează cu epigrame, schițe, însemnări critice sociale și politice la „Gânduri și rânduri”, „Gând prahovean”, „Universul literar”, „Magazin”, „Urzica”, „Astra”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Flamura Prahovei”, „Rezon!” (Ploiești), „Cronica română” ș.a. Epigramist cunoscut atât prin tradiția familiei, cât și prin proprii calități de virtuozitate și spirit, I.-Q. cultivă și poezia lirică, proza de evocare ironic-sentimentală și epica detectivistică. Versurile de început atestă înclinația către
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
Licăriri” (1915-1916), în care publica versuri și proză semnate Mihai V. Demetrescu. După război, își continuă studiile la Craiova (liceul) și București (Facultatea de Filosofie și Litere, absolvită în 1928), colaborând cu articole despre teatru și cu proză la „Știrea”, „Flamura” (revistă care i-a editat volumul de debut în 1927, pe când D. era secretar de redacție), „Rampa”. Ca funcționar în Ministerul Învățământului (între anii 1928 și 1937), a continuat să publice proză în „Dimineața”, „Convorbiri literare”, „Universul literar” și în
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
contabilității la Reșița. Debutează în 1924, cu versuri publicate în ziarul „Progresul” din Oravița; editorial, pătrunde în lumea literară în 1933, cu volumul de poezii Din țara cu bobi de aur. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Vatra” ș.a. Scriitor care se integrează, prin atitudine tradiționalistă, univers tematic și stil impregnat de regionalisme, unei tendințe interbelice de afirmare a localismului, F. găsește ca prim cadru de expresie registrul poetic. Volumele Din țara cu bobi
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
contrabalansat de realismul relatării vieții muncitorilor de pe șantiere. În Diluviul sau Apele lui Saturn, acțiunile celor cu „responsabilități” pălesc în fața spectacolului grandios și tragic al naturii dezlănțuite și al înfruntării ei de către omul obișnuit. Polemist acerb, F. a combătut sub flamurile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. Puține dintre articolele adunate în Falsificatorii de imagini se situează, cum s-ar crede, pe platforma „protocronismului”. Cel mai adesea polemistul e animat de resentimente personale, de nemulțumirile scriitorului în fața criticii, acuzată, partizan și nedrept, de
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Liceul „Andrei Șaguna”, redactor și secretar general de redacție la revista „Echinox” (1971-1973), redactor-șef (1975-1977) și secretar general de redacție la „Napoca universitară”. Devine, succesiv, metodist la Casa de Cultură a Studenților din același oraș (până în 1980), redactor la „Flamura Prahovei” (1980- 1982), metodist la Centrul de Îndrumare a Creației Populare Prahova (1984-1989), la Comitetul de Cultură al județului Prahova și la Casa Municipală de Cultură Ploiești (1989-1990), redactor la „Interval” (1990-1993), profesor (din 1992) la liceele „I. L. Caragiale” și
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale într-o nouă interpretare critică, „Flamura Prahovei”, 1985, 21 septembrie; Catagraf, Fragmente despre Caragiale, LCF, 1985, 27; Nicolae Oprea, I. L. Caragiale, „Teatru”, ARG, 1985, 5; Anghelescu, Lectura, 77-79; Liviu Grăsoiu, Caragiale... mereu Caragiale, LCF, 2000, 26; Al. Săndulescu, Epistolierul Caragiale, ALA, 2000, 531; Z. Ornea, Ediția
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
în 1934. Debutează ca poet în 1922 la revista craioveană „Năzuința”, prezența sa în presa vremii, unde publică versuri, eseuri și traduceri din literaturile clasice, mai ales din cea latină (Tibul, Vergiliu, Plaut, Horațiu), fiind importantă („Adevărul literar și artistic”, „Flamura”, „Năzuința”, „Cele trei Crișuri”, „Clipa”, „Familia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Pleiada”, „România literară”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Scrisul românesc”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.). Aflat în Portugalia în timp ce în țară se desfășurau evenimentele din august 1944, H. hotărăște să rămână în exil
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
subdirector general și inspector general al teatrelor, regizor și chiar interpret în câteva din propriile piese; ca actor, a folosit pseudonimul Sybil. În 1891 L. debutează cu o poezie în „Revista nouă” a lui B.P. Hasdeu. A colaborat la „Flacăra”, „Flamuri”, „Literatură și artă română”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Rampa”, „Scena” ș.a., semnând și Câmpeanu. În volum a debutat în 1896, cu versuri - Prima (1890-1895). Deși B.P. Hasdeu a semnat prefața cărții, dându-și girul în privința talentului tânărului poet, producția lirică a
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Adevărul literar și artistic”, „Arhivele Olteniei”, „Capitala”, „Convorbiri literare”, „Cronicarul”, „Datina”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Ideea europeană”, „Luceafărul”, „Mișcarea literară”, „Ramuri”, „România de mâine”, „Sburătorul” ș.a. La Craiova redactează, alături de câțiva colegi de liceu, „Viața literară” (1914-1916) și lucrează în redacția revistei „Flamura” (1926-1929). Editează, de asemenea, la Roma, revista „România”. Semnează și cu pseudonimele Barbu Brădescu, Ștefan Fălcoianu, V. Neagu, Dinu Oncică, Pușcașu. Primul volum, Izvoare limpezi (1923), este întâmpinat elogios de critici și distins cu Premiul Academiei Române. Depășind tentația parnasiană, cultul
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
17; Ștefan George, „Recenzii”, „Gândul nostru”, 1926, 10-11; Const. Georgiade, Îndrumările și informațiile critice ale dlui C. Șăineanu, CL, 1926, 12; Ion Pas, „Rostul vieții”, LUT, 1927, 1 605; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 75-76; Marius Pop, Constantin Șăineanu, „Flamura Prahovei”, 1970, 5 825; Cristea, Teleorman, 666-667; Lovinescu, Sburătorul, I, 117, passim, II, 7, 35, 172; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene, Ploiești, 2002, 362. C.H.
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]