346 matches
-
de morții mei și de-o chestie a mamei, altceva nimic, adio Rahan, Doamne, lasă-mă să trântesc ușa după mine ca să nu mă mai întrebe nimeni nimic. Păi, da, ca să mă întrebe acum, nu? La chestii d-astea cu flegme, cu înjurături și fumat poți să dai tu orice explicație îți trece prin minte - că ai fost amenințat, că te-au silit, că naiba știe mai ce -, poți să faci pe dracu-n paișpe sau să stai în cap, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-și privească moartea în față. Lulu stătea nemișcat în noapte, în mijlocul zbânțuielii mascaților, supradimensionat în ochii mei ca un zeu al abjecției. Părea o pată de vopsea închegată pe-o pânză, închegată și totuși curgând încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu se uita la mine, dar simțeam, împietrit ca de-o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pârnaie în România, dă telefon, în direct și la mișto, în emisiunea de știri a Antenei 3? Ultimele două săptămâni au înregistrat această tristă premieră: doi fugari români, legitimați public cu statutul de dubioși universali, au tras câte o flegmă României. Mai întâi, Omar Hayssam, fugit-scăpat prin căi pe care toată lumea le intuiește, dar pentru care nimeni nu are, evident, probe, s-a suit pe craca news-urilor de la Antena 3. Apoi, la un meci internațional de fotbal, România-Slovenia, în tribuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
au crezut, ba chiar au râs. Li se fâlfâia lor de inima mea! Ipocritule, paiață de hârtie gofrată, prefăcutule, da, ești un prepe-făpă-cupu-tâpî! Un cotoi coțcar și cam bandit, târâie-curcubeu prin ciulamaua de ciuperci cleioase, borș de antinevralgice, chiflă de flegmă cleioasă, sfert de ceas prăjit în undelem rânced de rapiță, radieră docilă, depou de locomotive veștede, fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de rugina galben-pai-de-păpădie-destrămată. Debara năpădită de metamorfoze (Gregor Samsa ți-a trebuit?; na, ține o mie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
clipă În alta, să pice asasinii lui don Ricardo. Nu picară. A doua zi, la colegiul San Gabriel, nu observă nici o schimbare În atitudinea lui Jorge Aldaya. Devorat de neliniște, Julián Îi mărturisi lui Miquel Moliner ce se petrecuse. Cu flegma sa obișnuită, Miquel clătină din cap În tăcere: — Ești nebun, Julián, dar asta nu-i o noutate. Ciudat e că nu s-a făcut vîlvă În casa Aldaya. Ceea ce, dacă stai și te gîndești, nu-i chiar așa de surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe unde se strecoară Întoarce tot pe dos/ Sfidând umanitatea cu mutra sângerie”. Viața lui Alexandru Tacu-Zeletin a avut nevoie de această carte; destinul sau le
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată, Eva, Fada, Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de Fecioară, Piatră unică, Lună plină, Mamă, Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care nu văzuseră niciodată lumina zilei. Și ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați; și cînd rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care prinsese luciu la coate și în genunchi. Fără să spună vreun cuvânt, ne-a introdus în biroul judecătorului. Mai întâi nu văzurăm nimic, dar auzirăm două râsete. Unul gros ca o flegmă, pe care îl cunoșteam. Celălalt, cu totul nou pentru mine, dar pe care am învățat să-l recunosc de îndată. Un nor de fum urât mirositor plutea în întreaga încăpere, ridicând un paravan între judecătorul cel masiv așezat la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai eram. Iar apoi, și eu aș fi ucis doar pentru ca Clămence să mai fie în viață. Și mie mi s-au părut odioși cei vii. Pun pariu că judecătorul gândea la fel. Pun pariu că viața îi părea o flegmă primită drept în față. Am parcurs carnetul ca pe un drum ce trecea încetul cu încetul de la un peisaj de țară înflorit la întinderi barbare, pline de puroi, de acizi și de sânge, de fiere, de bălți arzând. Zilele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
marginea grădinii noastre... - Asta nu conteaza absolut deloc pentru el, care e un afemeiat notoriu. Tata are deja informații că ești prima pe lista lui și că în curând vei fi „abordată”. - S-ar putea să se aleagă cu o flegma în moaca, dacă are tupeul acesta, deși, mă-ndoiesc. Oricum, stii că eu sunt o elevă foarte bună, n-ar avea cum să mă persecute... Are nevoie de mine la olimpiade, la concursurile de creație și mai ales la revista
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra mea, zace nemișcat, și din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată, densă și compactă ca flegma, el este bolnav, este bolnav, a sosit boala și l-a luat la ea, îl târâie în adâncurile sale insondabile. Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un suflet înapoi în salon, Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a parcurs carte după carte și despre care a scris texte după texte: recenzii, cronici de întâmpinare, studii... Din acest punct de vedere, Dan Lungu este unul dintre scriitorii mei. I-am citit toate cărțile de proză, de la Cheta la flegmă (1999Ă la recentul Sunt o babă comunistă!, și pot deci să-mi sprijin afirmația pe un contract de lectură și interpretare mai vechi, dar mereu înnoit. Care afirmație? Aceea că Dan Lungu este unul dintre cei mai buni și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
jalnică de producător. Recomandările mele din proza lui Dan Lungu? Voi fi în asentimentul miilor de cititori când voi menționa Băieți de gașcă și Sunt o babă comunistă!. Dar vă atrag atenția asupra volumului de debut în proză, Cheta la flegmă, topit ulterior în Proză cu amănuntul (2003Ă și care ar merita cu prisosință o reeditare în condiții de difuzare și mediatizare maximă. Prozatorul de aici, absolut remarcabil, rămâne încă să fie descoperit. Presa austriacă despre Raiul gainilor » „(...ĂRaiul găinilor este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
duc să-și exerseze imaginea cu bronz prin Bora-Bora sau alte ținuturi de vacanță. A doua: pentru prima dată, certurile politice se desfășoară în jurul unor subiecte sociale și cu iz ecologist. Evident, se desfășoară în stilul nostru caracteristic, uneori cu flegme estetice în loc de argumente și cu înfierări proletare care, vorba lui Ion Iliescu, „eludează meandrele concretului“. Din toată treaba asta ieșim câștigați și pentru că atunci când două tabere de politicieni se ceartă, sunt date în vileag tot felul de lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
prea întors pe dos ca să pot mânca.“ Dacă e să ne gândim serios, eu sunt cea care are grijă de pacient. Ei nu fac decât să treacă pe aici și să compătimească bolnavul. Eu sunt cea care cur\ Ț\ rahatul, flegma și spală trupul bolnav. Dacă mila ar fi suficientă pentru a rezolva toate mizeriile astea, te asigur că aș avea de cincizeci de ori mai multă milă decât oricine altcineva, dar ei nu văd nimic din tot ce fac, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându-și oale la o parte, se bătu În piept de parcă acesta ar fi ascuns un animal necunoscut. Izbucnind Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-a repetat mantra, Însă de data asta glasul ei era Înecat de Înfrângere. Eu o să ies, doamnelor. Puteți mânca ce vreți. Am Întârziat deja la ora de balet! Nimeni n-a observat că trântise cuvântul balet ca pe o flegmă pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sergentul cercetă linia aglomerată a orizontului de clădiri cu apartamente și depozite, apoi arătă la Întîmplare spre o stradă cu piatră cubică, cu o linie de tramvai abandonată. Neimpresionat, șoferul drese glasul. Porni plictisit motorul și scuipă un ghem de flegmă, care ateriză la picioarele lui Jim. — Drept Înainte...! Îi strigă Jim. Woosung - e Într-acolo! Arătă spre strada cu șinele ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi. Îl mai plesni o dată, și buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de noapte din Shanghai și era trist că acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
secret al durerii și amintirii. Ți-am spus că băiatul a stat cu ochii-n patru. Cei doi bărbați traversară drumul și intrară În parcare. Price se aplecă peste un tanc fără șenile și scuipă din plămîni, prin ușa deschisă, flegma Închisorii. Jim rămase În urmă, printre șirurile de camioane, gîndindu-se la domnul Maxted. Oare mai zăcea pe iarba pătată de sînge? Fiincă mîncase atît de mult, Jim se simți vinovat și Își aminti că și-ar fi putut vinde pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de muniții, tocuri de pistoale și genți de muniții ale poliției din Shanghai, peste tunici chinezești. După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști deținuți. CÎnd acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți flegma fierbinte. — Mă duc la lagărul Lunghua... SÎnt un deținut englez. Arătă spre sud-vest. Prin nasul umflat, vocea lui suna ciudat de joasă, de parcă trupul lui ar fi Îmbătrînit În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nylonul galben. * Răceala i se agrava și, de câte ori tușea, simțea o vagă durere în plămâni, care mai dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
existenței sale atâția ani. Chiar să și-i aducă aminte pe toți la rând îi dădea o mare bătaie de cap. Tăcu ca să-și aprindă o țigară și să-și dreagă glasul, căci simțea că i-a rămas în gât flegma istoriei Angliei. Toți au făcut atât de multe greșeli prostești. — Știu! Fata se privi în oglinjoara pudrierei. Apoi ochii i se înăspriră și vocea îi deveni puțin mai rece. Dar nu vreau să vă fac să pierdeți timpul flecărind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]