2,299 matches
-
bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele mulate care le scoteau În evidență șoldurile, gulerele pufoase de blană și cizmele lucioase cu mii de capse minuscule de-a lungul fluierului piciorului, până sus la rotulă, erau semne că nu erau deloc dezorientate În același sens ca bărbatul orb. Karp se aplecă Înainte. — Există cizmari care fac Încălțăminte de toate formele și mărimile, cu sau fără toc, broderii, modele complicate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
studenție - numai că aici nu-i nici vreo tabără de vacanță! E acasă! Ăștia nu-s profesori de liceu din Newark care, timp de două luni, pleacă în munții Hopatcong din New Jersey cu un clipboard de scris și-un fluier în bagaj. Ăștia-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mă rog... Înțelegi, al nostru e destul de bun și-mi place Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă simt bine. — Totuși lumea de calitate... Pe scenă dansa acum un pâlc de fete În șorturi. Purtau caschete de feroviar și aveau niște fluiere atârnate de gât, dar la publicul turcesc, care nu era obișnuit cu feroviari Îmbrăcați În șorturi, semnificația se pierdea. Cred că sunt englezoaice, spuse Myatt și se aplecă brusc Înainte. — O știi pe vreuna din ele? — Am crezut... am sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dă din cap. Tot cu spatele la noi, Mona zice: — O să-l aduc înapoi pe Patrick. O să-i aduc înapoi pe toți copilașii, zice. O apuc de talie pe la spate și-o ridic în sus. Mona țipă, mă lovește cu călcâiele peste fluierele picioarelor și se zvârcolește într-o parte și-ntr-alta, ținând cartea strâns, iar eu îmi ridic mâinile pe sub brațele ei până reușesc să ating pielea de mort. Sfârcul de mort. Sfârcurile Monei. Mona nu se mai oprește din țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva, zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a trăit în secolul al XIII-lea, când se afla la cârma țării dinastia Yuan (mongolă). Era un cărturar elegant, deosebit de înzestrat, cu suflet sensibil și mult umor. Se pricepea la mai multe arte și meșteșuguri, recita poeme, cânta la fluier și lăută, dansa, juca Go, fiind și un vânător iscusit. A locuit mult timp în capitala Dadu (azi Beijing), unde a deținut o funcție în Academia Imperială de Medicină, însă nu-și manifesta interesul prea mare pentru această poziție. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
patru: linia melodică Fuxiang din zona Kaifeng; Yudong din zona Shangqiu; Yuxi din zona Luoyang și Shahe din zona Luohe. Principalele instrumente muzicale folosite la Yuju sunt cele tradiționale cu coarde: banhu, erhu, sanxian, pipa și cele de suflat, ca fluierul, shengul și suona. În Yuju predomină cântecul ca mijloc de exprimare scenică, în general melodiile vesele. Intrigile dezvoltate au mare legătură cu viața cotidiană a populației, iar personajele au temperamente tipice. Înainte de 1927, nu existau actrițe în trupele de operă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
strâns legată de tradițiile și obiceiurile locale. La iarmaroacele prilejuite de Sărbătoarea Lampioanelor, pe data de 15 ianuarie după calendarul tradițional chinezesc și la Sărbătoarea Duhurilor de pe 15 iulie, după același calendar, se pot găsi o sumedenie de tipuri de fluiere de lut, pe care le cumpără mai mult femeile măritate și fără copii sau cele care doresc să aibă mai mulți. Jucăriile de lut din ținutul Xun sunt realizate manual, de regulă, și crestate cu bețișoare. Decorarea în culori diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după uscarea în aer liber. Culoarea de fond este negrul, pe care se aplică roz, galben, verde deschis și alb. Acest tip de jucării păstrează atât coloritul, cât și formele străvechi moștenite. Majoritatea jucăriilor de lut din ținutul Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea mai reprezentativă realizare este o figurină ce reprezintă niște cai foarte frumoși în culorile roșu și negru, având două capete, precum și un mânz realizat în mod voit exagerat, degajând însă forță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
liniștea țiuitoare dinaintea bătăliei și inima mea s-a făcut cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa mai departe. Sau să-i fac un semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată viața cu el și care să însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film, interpretat la tobe și fluier, și îmi închipuiam cum îl tai în bucăți, artistic, filmat de la mare distanță, poate doi kilometri, dar șarful era pe noi, pe mine, pe cuțit, pe băltoaca de sânge care-l înconjura pe Carl. Nu știu cum se numește tehnica asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul fluier, pentru a efectua fiecare manevră cu o precizie de-a dreptul matematică. Curînd, cînd aveau să ancoreze În fața acelei sălbatice insule solitare, spectacolul avea să se repete, iar asta Îl făcea să simtă o gîdilitură neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Să ții minte asta. Aproape tot ce am în șosetuță sunt prezervative, în cutiuțe, în bănuți înfășurați cu staniol auriu, în fâșii lungi de o sută cu găurele, așa încât să le poți desface cu mâna. Singurele alte cadouri sunt un fluier anti-viol și un spray de buzunar cu gaz lacrimogen. Din câte se pare, sunt pregătită pentru ce e mai rău, dar mă tem să întreb dacă mai e și altceva. Ar putea fi un vibrator care să mă țină acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar numai pentru o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi. Nu i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise că era gata să stea acolo și toată noaptea În așteptarea răspunsului ei. În cele din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dorință este să fie îngropat: ,,Aice, pe aproape / în strunga de oi / să fiu tot cu voi”. Deși regretă viața de pe pământ, el este sigur că, și ,,acolo” îi va fi dat să-și audă câinii și cântecele celor trei fluiere. Eminescu, în opera căruia tematica morții ocupă un loc important, în ,,Mai am un singur dor” convertește suferința sa într-un somn lin, într-o altă formă de existență, în care toți cei care i-au fost dragi (codrul, apele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sonoră a celor din urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt; pădurea - o orgă strălucitoare, din care vântul cântă o melodie; muzica se lasă în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îți luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umplut câmpurile cu lanuri de grâu; din culoarea ochilor albaștri, apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
transmis pe cale orală mioarei bârsane, oierul moldovean rugând-o să-i spună lui vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât să citești poemul lui Apollinaire, mi-a spus Petru. E la fel de straniu ca un vis. L-am citit. Nici urmă de capre. Am dat În schimb de o turmă de vaci melancolice și sinucigașe și de un ciurdar cu fluier. Să fie Cioran tânăr? Ar trebui să-l Întreb pe Petru. Recitind acest vis, Îmi dau seama că, fără să Înțeleg de ce, am Împrumutat Monikăi Kulesza trăsăturile Sabinei pe care o uitasem. Am fost colege de școală. Sabina venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare a unei apropieri naturale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]