1,019 matches
-
ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după pintenul de piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să se apropie de nici unul dintre ei. Auzea vântul foșnind printre crengi și încercă să vadă frunzele tremurând. Zadarnic, nu mai era în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplînd celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În trei picioare, care Îi fusese oferit de ulani, care Îi arătaseră atîta considerație cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
porni motorul. I-am spus să nu-și facă griji. După ce au plecat, am mai așteptat în mașină vreo jumătate de oră, după care m-am întors pe jos pe Caspar-Theyss Strasse. Vântul se întețise și de vreo două ori foșni atât de tare prin copacii care se înșiruiau pe strada întunecată, încât dacă m-aș fi aflat într-o dispoziție mai fantezistă mi-aș fi putut închipui că avea vreo legătură cu ceea ce se întâmplase în casa lui Weisthor. Deranjarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dumneavoastră tot nu vă vedeți, puteți rămâne. — Cum să rămân în halul ăsta? se auzi vocea. Decât să nu mă văd aici, mai bine nu mă văd pe Pământ. Se lăsă tăcerea. Doar lanurile de rapiță se auzeau de-afară foșnind. Să plecăm, spuse deodată comandantul Felix. Cu cât ajungem mai repede acasă, cu atât aveți o șansă mai mare să vină cineva după voi. Se ridicară cu toții și ieșiră. La scara navei, Felix S 23 se opri și strânse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Credea cu putere în El! Simțea că, deși sărac, sufletul lui se îmbogățește pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu. Nu mai auzea atât de bine vocile oamenilor dar, atunci când tăcerea era profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard mocnind în ochiul maladiv Ne-am revăzut la sfârșit clepsidră abisală Foșneau nisipuri sub arcade austere Și dacă voi muri...lăsați-mă-n lumina pală Pe-o filă...ultimă-n jurnal...tăcere... Referință Bibliografică: Jurnal comun / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
se vadă lumina din aripile unui joc măiestru. Singurătatea ierbii crude va străpunge inima primului cosaș venit să admire suflul păsării Phoenix, am să-i povestesc, într-o zi de sâmbătă, cum se certau notele pe melodii vechi, anonime și foșneau în dansul secret al recunoașterii de sine. Dar până atunci, ajută-mă să-mi regăsesc poienile unde a dispărut lanul cu vrăbii... Referință Bibliografică: Într-un lan de vrăbii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
de zi și de viață în lumină își scutură zborul proscris redevin înălțare prin focul din iesle redeschise sunt aripi pentru trecere-vis... în para sălbatică rămân dorințe rădăcini austere secunde în fiere strâmb e trunchiul arsă-i coroana unic braț foșnește: spre Sus... mereu Sus... Referință Bibliografică: ecoul copacului cronos / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ECOUL COPACULUI CRONOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361568_a_362897]
-
când - o rază minunată smulge și izbăvește printre miri un fir de colb al lui „a fost odată” pe-o creangă sui înalt spre Dumnezeu pe alta mă scobor între suspine: la mijloc de cântar - oar' cine-s eu? ...stejari foșnesc - tot între rău și bine... dungat pușcăriaș mă plimb prin lume purtând stigmatele amestecat ...decât să-ntreb și nimeni nu mă-ndrume mai bine-s ucenic la fulgerat: să scaperi - nu te-opri din făptuire și nici s-alegi: ori
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Forfotă Înfloresc primăverile mele în livezi ce în suflet le port când în chip de Icar, către stele dorul meu zboară fără efort. Codrii deși reînvață să cânte foșnind tandri în inima mea și-orice lacrimi încep să se zvânte sau devin ghiocei de sub nea. Simt în gânduri și-n trup dans de focuri care ruguri în visuri aprind luminând înnoptatele locuri unde-ascult al speranței colind. E o forfotă
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie, Tot văzduhul e-o văpaie. Prundu-n aur strălucește, Vântu-n soare răsucește Firele galben, mărunte, Smulse din adânc, din munte. Și această bogăție Dau culoarea aurie Undelor în zi de vară Când e cald și bine-afară, De
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
dincolo de imperios-barbianul „cântec încăpător, precum/foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare “: Îmi învățam cuvintele să iubească, /le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată. Le arătam arborii/și pe cele care nu voiau să foșnească/le spânzuram fără milă, de ramuri. Până la urmă, cuvintele/au început să semene cu mine/și cu lumea. Apoi/m-am luat pe mine însumi, /m- am sprijinit de cele două maluri/ale fluviului, /ca să le-arăt un pod, /un
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Te scoală, române, te strigă iar glia .. Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot Un vuiet amarnic foșnind din Carpați Durerea străbună ce plânge în clocot Când frații de-o samă își cheam-a lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din vremuri uitate securea Scânteia dreptății să
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
Și-n dimineață aerul e rece, Noaptea cu ziua timpul și-l petrece, Și se-nțeleg prea bine amândouă. Culoarea se așează în lumină, Ființa zilei crește-ncet din stropii Ce strălucesc pe flori și pe grădină, Pe frunzele care foșnesc, pe plopii Care-și revarsă liniștea-n retină, Atunci când de iubire te apropii. Referință Bibliografică: ROUĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V, 22 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate
ROUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362345_a_363674]
-
erau îmbrăcați la fel și asemănarea era izbitoare, încât n-ai fi putut să spui care dintre cei doi era Moșul și care era curierul. În timpul în care Moș Crăciun și Mitru stăteau de vorbă și se îmbrățișau, se auzi foșnind ceva, dar nimeni nu dădu vreo importanță zgomotului, în afară de câini, care începuseră să latre. Și când să pornească la drum, animalele li se alăturară câinilor, agitându-se și scoțând niște zgomote, care mai de care mai ciudate, alergând neliniștite prin
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
te iubesc Mă simt precum un măr domnesc În clipa-n care te respir, Pe cerul minții, fir cu fir. & Vîntul matură frunzele de pe ălei Eu te caut pe unde bate vîntul Petalele florilor se risipesc Rochia ta albă îți foșnește pe coapse Vin spre tine, mai am un vis, O eternitate pînă să te strîng în brațe. Unde este paradisul pe care ți l-am promis ? Timpul se întoarce în oglindă trist - A uitat, săracul, să fie altruist ! Referință Bibliografica
SUAVA CA O PLANTA CARNIVORA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361102_a_362431]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CORTEGIUL FRUNZELOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
în ploaie, o mângâiere cu mir unsă pe pielea de aur și smirnă, o țiteră dintr-un colț ciupită de-o pală de vânt. Noaptea este așteptată de cei ce știu să-i deslușească lumina. Când, la fereastra mea, stelele foșnesc, vestesc că au un poem printre ele. În casa aceea este un rug ce arde în forma inimii tale. Ferice de cel ce are bucata lui de cer și culoarea vie din aripa fluturelui! Chiar dacă viața te-a-ndoit un
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
se retrage spre chilia lui, cântând ușor, potolit, un cântec de preamărire lui Dumnezeu, cântul lui având ceva din șoaptele pădurii la strecurarea vântului dinspre Bratia. De acolo, se simt acum adierile reci de toamnă. În livada din spatele bisericii schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
destin fără finalitate, împotriva căruia individul nu poate lupta, căci oricum se va prăbuși în ocean : “ în amintire / orizontul iar mă cheamă / și-mi lăcrimează prăbușirea-n geam / rambursați icarul îndrăgostitului și poetului / frunză / mă desparte de ram “ ( Am visat ), „ foșnesc din verb / și / câțiva icari îmi ies înainte / iar cerul are aripi / și topește cuvinte “ ( Regizorul ). În același timp, omul are posibilitatea dedublării, în fiecare individ existând o ființă perfectă, metafizica, nemuritoare, un arheu „ fulgii pășesc / în vârful sufletului / între
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
său apărură furnicile... - Sunt, împăratul acestei lumi, sunt atotputernic, am fost uns de cel Divin, pentru a-mi împlini voia în această lume, sunt... Furnicile însă nu păreau să înțelegă cu cine au de-a face așa că roiurile începură să foșnească sinistru. Peste câteva minute din împărat rămaseră doar coroana și blacheurile de la cizme. Obiecte total neinteresante pentru furnici. Când soarele se ridicase bine peste orizont orașul părea un mare mușuroi, iar în vârful colinei unde ieri era castelul imperial se
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează: „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind/ Crâmpei de vise ostenite,/ Tresar sub pasu-mi obosit,/ Zadarnic ochii mei mai cată,/ Prin vechiul Aladin ochean -/ O rază limpede, curată,/ Pe care-o vreau...dar n-o mai am!// Stingher tu treci pe lângă mine,/ Și ierni aduci și vânturi
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire... O fi vreo ancestrală stare de retragere
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]