294 matches
-
pe cărturarii din urmă cu veacuri, în hainele lor lipsite de podoabe, străduindu-se să-și convingă adversarii de prezența suflului divin ce i-ar fi inspirat în clipele în care își așterneau gândurile, cu migală și înflorituri, pe obrazul foșnitor al pergamentelor. Alteori nici măcar asemenea texte nu-l mai rupeau de realitate și ședea pe patul îngust și jos, cu mâinile sub ceafă, urmărind umbrele ce i se părea că se fugăresc în întuneric și cântărind cele petrecute peste zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
brațele și gâtul de culoarea mierei, răsucindu-se în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori, Își duse la loc bucla neunsă, căzută pe frunte. — Da, Îmi dau seama cum merge, zise el. M-am prins, desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai departe, la căruciorul din margine. — Asta-i tot, zise el. Doamna Alexander trecu mai departe. BÎntuise prin jur mai tot timpul și avea aerul ușor dezamăgit al unui părinte care Își vede copilul făcînd varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl ademenea mai mult. Așa că trase zăvorul de la poartă, o deschise și o aduse la loc fără zgomot. Merse pe potecă, apoi Își croi drum spre fereastră, printre tufele foșnitoare. Cu inima zvîcnindu-i cu putere, Își lipi fața de geam. Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și stătea cu capul dat pe spate; lîngă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
depărtîndu-se, Își scoase haina, se spălă pe mîini și-și rulă mînecile. Acolo era un radiator electric, și ea se așeză În fața lui pentru a se dezbrăca; Își puse hainele pe un scaun și se sui repede pe hîrtia cerată foșnitoare Înainte ca el să se Întoarcă - pentru că se simțea și mai expusă cu fundul pe jumătate gol, decît s-ar fi simțit dacă ar fi fost complet gol. Numai o curvă stătea așa. Dar cînd se Întinse pe canapeaua plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsîndu-le nu cu mult mai late decît umerii mei. De după arbuștii care se năpusteau să ocupe toate spațiile libere, un deltaplan dădea roată pe cerul fără niciun nor; casca de protecție cu vizieră a pilotului se profila pe fundalul prelatei foșnitoare. Ultimele vile creșteau deasupra mea În vreme ce terminam de urcat treptele către platforma de observație. M-am așezat pe zidul crenelat să-mi trag sufletul, inspirînd adînc aerul răcoros. Relieful frămîntat al Estrellei de Mar se Întindea la picioarele mele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă adormit spre baie. în sufragerie dădu peste mama lui, care nu era singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe călcâie, fără nici un cuvânt. Intră înapoi în camera lui și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
O considerase, spre deosebire de cum îl vedea pe domnul Scarlat, o persoană plină de forță, având mereu controlul propriului destin. Dar se înșelase, fără doar și poate. Altfel, cum ar fi putut să-și explice îmbrățișarea ei nocturnă cu tânărul ăla foșnitor, cu mutră de boxer, care i-ar fi putut fi fiu? Se dădu jos din pat și deschise larg fereastra. Mijeau zorii. Cerul se pregătea de o nouă zi cu un veșmânt cețos, destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pur și simplu din pagină și se proțăpea în mintea lui cu obstinație, de parcă își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră în cameră, lăsând jurnalul Clarei pe noptieră, dar nu se simțea în apele lui. Era prea agitat ca să se culce. își trase pe el un pulover mai gros și ieși din nou din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi trimite propriile coșmaruri. Fabrica ei de tenebre produce pești agonizând ca-n tablourile lui Bosch, jumătăți de păpuși violacee, Hamleți și Oedipi desfigurați. Somnul se transformă într-un câmp de luptă pe care lâna saltelei îl scufundă în abisuri foșnitoare. Ne înfruntăm telepatic, fiecare cu fricile și dorințele lui. Așa trăim de mai bine de șase luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea printr-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tăiș? Acum, ca la-nceput, a câta oară? Pasăre, sângele, mai jos coboară Și intră sub pământ ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pământ). "Străinul" pare a se resemna în starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru în cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune în burg? Un sânge nou va umple cana
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deloc din alt secol, se chema că nu întinam cu nimic gestul cultural. Că doar tot după frumos umblam. Așa se face că nu doar aminitiri și fotografii mi-au rămas din plimbare, ci și o bluză din mătase crem, foșnitoare ca vântul domol care purta în depărtare, peste marea, ce doar se lăsa ghicită în liniștea nopții, un mongolfiera 64 minuscul, cu o lumânare aprinsă, ca o speranță, ca o chemare. Diminețile... Și în relația cu marea eram acasă. Că
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
că sunt conuri vulcanice stinse și, abia ceva mai încolo, iei lucrurile în serios cât de cât, când îți răsar în drum ziduri de case vechi, crăpate, zgâlțâite cândva din temelii. Apoi iar ți se pare că-i joacă, păduri foșnitoare, numai bune pentru scris versuri romantice, iar când arborii devin din ce în ce mai rari, tufișuri galbene și pașnice de grozamă, la ginestra, le iau locul. E prima plantă care se ivește în urma unei erupții, prima scânteie de viață după pârjol. La ginestra
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Dar las pe seama unei cât mai apropiate Întâlniri băcăuane sarcina recunoașterii ori infirmării postulatului meu. O imagine a toamnei, deosebită de aceea specifică unei zone viticole evocată prin septembrie, Însă adecvată șesului dar și momentului, ne pune dinainte porumbiștea uscată, foșnitoare și galbenă care, mai ales dacă e adunată În glugi, dezvăluie un alt galben - mai roșcat ori mai albicios - ce se răsfață, rotund ori lungăieț dar dolofan, pentru Încă o vreme, la ultimile raze de Soare: bostanii, după un bun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pornea spre pădurea care se afla la cel mult trei sute de pași o grădină cu ultoane vechi, împrejmuită cu un gard din răzlogi de brad. În capătul grădinii se afla o pădure deasă de conifere, cu brazi înalți și deși, foșnitoare și ademenitoare ca o ființă care te îmbia spre ea. Costel și Zitta avuseseră, înainte de 1944, și 2 ha de pădure tocmai în continuarea grădinii. Dar, în 1948, pădurea le fusese luată prin naționalizare. De la casa lor, strada urca pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și familială, la care participă Întregul personal al hotelului, Încât te simți ca acasă. Autocarul cu care ne deplasăm, a doua zi, În turul de oraș, este deosebit de elegant și confortabil, cu scaune rabatabile, izolare fonică, mers silențios foarte ușor foșnitor, muzică stinsă și armonioasă, odihnitoare, aer condiționat, bar. În contextul urbanistic modern, câteva relicve punctează plastic trecutul de măreție și glorie al vetrei sud-coreene. Capitala este clădită pe coline și munți, În ritmică ondulație a formelor de relief, de aceea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ierarhică pe care cetățeanul era obligat să o respecte și căreia îi era în primul rând "dator": țara, conducătorul ("fiu devotat al gliei/demn luptător pentru popor/ și fala României") și de abia în ultimul rând partidului: "Stejar în codrul foșnitor,/ adânc în rădăcini,/ Partidului îi ești dator/ și marii lui lumini!" (Dragoș: 1983, 9-19; subl.m.). Nemaireprezentând "codrul", care devine acum "țara", ci doar un "stejar" în interiorul său, ambele conduse de "fiul devotat al gliei" (alt simbol fascist, similar cu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
își face loc peste pielea neagră a pământului. Este o zi superbă de octombrie. Stau la geam și privesc cum peisajul multicolor se îmbogățește sub paleta unei mari artiste -TOAMNA. În curând, frunzele vor începe să cadă, formând un covor foșnitor sub picioarele noastre. Copacii vor rămâne goi de frunze, goi de păsări. Câtă melancolie se așterne pe acest prag al verii ce a trecut și al iernii care va veni ! Laura-Ștefania Arhip AMURG DE TOAMNĂ Este o seară de toamnă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în locul ei va veni iarna cu vestmânt alb, catifelat. Diana Patraș SFÂRȘITUL UNEI ZILE DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de școală, încă o zi din viața de elev ! Lucian Ambăruș SFÂRȘITUL UNEI ZILE DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase păsărele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
față, Are-n mână-o furculiță, Dar nu papă; se răsfață. Fluturașul o privește: Ce mâncare bună are; Face mofturi, nu gândește; Alt copil ar vrea și n-are! Litera ,,F’’ ,,F’’ își află căutare La fetițe fandosite, Cu fustițe foșnitoare Și la florile-ofilite. N-ar fi fără ,,f’’ pantoful, N-am putea ieși afară, Nu ar exista cartoful, Nici un capăt mic de sfoară. Folosit de fiecare La fereastră, în cofițe, Are o justificare: E util, nu e de fițe. N-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
important sau mai puțin important decât altul și alții să-l considere altfel. Pluralismul de opinii e li și impasibilber și are importanța sa în generarea progresului societății umane. Timpul, acest necruțător dușman al nostru, continuă să ni se strecoare foșnitor printre degete,duce cu sine totul și nu ne putem permite, indiferent de cine suntem, să afirmăm că știm totul sau că putem face totul. Trebuie să-l facem să mai lucreze câte puțin și în favoarea noastră și să fim
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și toate obligațiile rituale ale înmormântării părinților. Deveneau astfel proprietari moștenitori în casa părintească. „ Mai bine sărac și cu trupul sănătos, decât bogat și cu răni, în pat. (Proverb popular) 5. Folclorul Bolta senină a nordului moldav, pământul cu holdele foșnitoare, întinsele vii și livezi, pădurea cu stejarii ei seculari, iazurile cu peștii lor ruginii au fost leagănul unor intense creații folclorice, a unui act de permanență românească. Eminescu, referindu-se la aceste creații spunea: „Căci nu mă-ncântă azi cum
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
n-ar fi sinceră, ci pentru că a rămâne cantonat în convingeri înseamnă doar a avea greață de descinderea mai departe în abisul incertitudinii ecranat de ele. Și de-o parte, și de cealaltă, o pletoră de asemenea ofrande în țiplă foșnitor vorbitoare se îngrămădiră fastuos în spațiul dintre interlocutoare, îndiguind cu bunul lor gust pauperitatea extremă din care proveneau. Revărsarea lor revendică festiv transparența, făcând-o să reflecte, docilă, chipul și intențiile primitorului, iar pe el să se simtă astfel mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]