1,549 matches
-
mei Suntem cei mai cuminței, Iar în marea traistă-a ta Cred că nu ai vreo nuia! Tre’ să-ți spun, de n-ai aflat, Nuiaua s-a demodat! ... Nu educă un gorun Cât cuvântul cel mai bun!” Moșul se foiește-n loc Și pune nuieli pe foc ... Referință Bibliografică: SCRISOAREA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383106_a_384435]
-
sunt ca un nebun nu am decât atât să spun: Dosaru-i fabricat ! Mascații ? Na,că m-au ,,umflat”, sub reflectoare arătat și dus pe scări,buzunărit, c- aș fi eu tipul necinstit băgat la cercetat! Pe afară toți se cam foiau și cu părerea își dădeau, cum peste noapte am devenit ,,baron” care s-a-mbogățit!?! N-o să le spun pe șleau... Când peste ore am ieșit încătușat și umilit, filmau de zor cum sunt urcat în duba ce m-a așteptat spre
E RÂNDUL LUI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383104_a_384433]
-
spectatorii piesei „No Man’s Land”, cea mai recentă premieră a Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București. Iar gândul acesta nu-i o propunere directă și nici explicită, ci doar sentimentul de „vină” că, din când în când, tu te foiești pe scaun, în timp ce personajul de pe scenă este „condamnat” la nemișcare. Mihai Călin, în rolul Cera reușește, prin talentul său, să umple scena, chiar dacă, toată piesa, stă în aceeași poziție - culcat pe spate, cu teama că orice mișcare greșită poate declanșa
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
cu discursurile lor sterile și extrem de festiviste, au fost huiduiți și fluierați în timpul cuvîntărilor, printre care și președintele Iohannis și premierul Cioloș, relatează Agerpres. Huiduielile au fost imediat suprimate, pentru că în Piața Unirii din Iași, printre puținii oamenii adunați, se foiau sepepiștii cu basmale și căciuli, deghizați în oamenii ai muncii! Maria Diana Popescu, Agero, Stuttgart
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
înțeles? Iar dacă nu vrei să-nțelegi, rămânem în casă! - Mmm! Mmm! Of, mamaie! Of, bineee, decât să nu mai merg afară, mai bine pune-mi și fularul! Și în timp ce bunica îi punea fularul peste guriță și năsuc, ea se foia nemulțumită, dar înduplecată de dorința de a ajunge cât mai repede, afară. Apoi, după ce bunicuța ei își luă de pe cuierul din hol o geacă groasă și o căciulă, când să iasă cu fetița pe ușă, Mălina, care ținea încă păpușa
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
În calitate de colaborator apropiat, pe Toshiro Fujimori. Și mai doresc ca declarația de adeziune să fie formulată cu claritate de catre el Însuși, În fața tuturor, acum și aici! Bine țintit, am fost mândru de mine. Cei din sală au Început să se foiască și să murmure. Zoran s-a Încruntat surprins și a ratat o reacție imediată. A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în jilțuri. La fel făcură Sima-Vodă și Ximachi. De pe brațul domnului, papagalul sări pe umărul dânsului. — Ce-i? - făcu Sima-Vodă. Ce vrei? Lui Metodiu i se păru că aude un ușor cârâit. — N-am timp acuma - spuse Sima-Vodă. Papagalul se foi pe umărul domnului și cârâi de-a binelea. — Of, Doamne, că o să mă înnebunești de-a binelea - făcu Sima-Vodă, apoi se plecă spre călugări; Iertați-mă că vă-ntreb, cruciulițele ce le purtați la gât sunt de aur? — De aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și-n direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre întru Domnul le-am înțeles prea bine - zise Metodiu. Mai greu vine minții mele să priceapă aplecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liberi, care rătăcesc dintr-un loc în altul. Să nu-mi spuneți că a ajuns curva asta de politică până-n ultimul colț din deșert. — Este o poveste lungă. — Îmi plac poveștile la lumina focului în inima deșertului! răspunse Marcel Charrière, foindu-se nerăbdător pe scaun, emoționat ca înaintea unui frumos spectacol. Ce s-a întâmplat? — Chiar vă interesează? — Desigur. Gacel Sayah îl măsură din priviri, vrând să-și dea seama cât e de sincer, apoi își privi mama cerându-i încuviințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo s-au întâmplat cu o mie de ani înainte. Nu înțeleg nimic. Mă uit prin casă. Nimic. După stâlpi. Nimic. Mă duc la animale. Ele trăiesc. Le lovesc. Nici nu se mișcă. Le strălucesc doar ochii, ca gheața. Mă foiesc luni întregi în jurul lor. Insistent. Mă întorc zi de zi. Le duc la lumina ferestrei. Sub ele pânza, în dosul lor nu știu ce, iar ăsta e doar primul tablou, vai, Doamne. Intră Bódog Artúr, îmi aduce un ceai. — Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
voia să-l bată soarele prin ele. Sus, în dormitoare, aveam niște paturi dărăpănate pe care le lăsase cineva în casă și erau atât de tari și miroseau atât de puternic încât nu reușeam niciodată să adorm fără să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și dea seama că au fost folosite de copii mici încă de când au fost construite. Lui tanti Mae i s-a făcut rău de la mirosul saltelei ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
descoperim că au fost și altele, va trebui să reexaminăm totul. Nivelul alcoolului din sânge, să vedem dacă într-adevăr era nesigură pe picioare. Și, desigur, dacă era sub influența altor substanțe. S-a uitat la mine insistent. M-am foit ușor pe scaun, încercând să rezist impulsului de a-mi da cu mâna pe la nas ca să înlătur eventualele urme de praf alb. — Deci sunt singura care crede că nu e atât de simplu pe cât pare, am spus. A ridicat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știam, dar doar cât să o salut. Nu sunt în măsură să comentez ce i-ar sta în fire să facă la o petrecere. Claire și-a ridicat capul. —Și eu la fel, a spus. Am auzit cum cineva se foiește fără stare în scaun ca și cum ar vrea să spună ceva. Mi-am rotit capul în direcția aceea, dar înainte să apuc să întreb ce se întâmplase, a intervenit Liz. Era asistent social și fusese la numeroase workshop-uri cu privire la tehnicile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca o farfurie murdară de grăsime în care s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să nu-și iubească, corpul ei fizic mai mult decât mă iubește pe mine. Mă cuprinde atâta tristețe, mă invadează un asemenea sentiment de singurătate, încât simt nevoia să gem. După ce a devorat totul din farfurie, mama începe să se foiască neliniștită pe scaun. Deși nu s-a pronunțat nici un cuvânt, toți înțeleg că o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Luați loc! îi arătă el un scaun de lângă masă. Cum te simți? Îți place la noi? întrebă gazda, după ce se așeză pe scaunul pe care îl trăsese mai aproape de pat. Da, cum să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun negăsin du-și locul. Pe tot parcursul discuției fumase țigară de la țigară și își umpluse de două ori ceașca de cafea. No, hai! Ia, să uităm de lucrurile astea și să revenim la oile noastre! declară el. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea mea, te sfătuiesc să nu mai joci la loto o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că nu aveați o discuție importantă, spuse el după câteva clipe în care se foise căutându-și o poziție comodă în care să-și așeze trupul mătăhălos. Văzând că inspectorul nu spune nimic, șeful secției de poliție din Baia de Sus se întoarse spre ginerele său: No, scuză-mă, dacă am dat buzna! Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strania mea prietenie cu Clara. Nu mai citeam aproape deloc pentru ea. Clara evita sistematic orice prilej de a rămîne singură cu mine. Întotdeauna, cînd o vizitam, unchiul ei era de față, prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se materializa foindu-se prin preajmă și aruncîndu-mi priviri cu coada ochiului. Alteori, compania venea sub forma uneia sau a mai multor prietene ale Clarei. Eu le numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vechilor clopote, iar dedesubtul lor, cineva așezase niște perne. În tăcerea deplină a nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]