1,004 matches
-
în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a mârâi - mârâ-I. La cele mai multe din aceste verbe, dezinența se suprapune ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi: a. simplu; într-o relativă dependență de sfera semantică (lexicală sau gramaticală) a verbului-predicat și de apartenența acestuia la una din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am osteni să învățăm a citi într-o limbă străină, sau am vrea cu tot dinadinsul să articulăm în șoaptă sunetele, citim de obicei "global", adică sesizăm fiecare cuvânt tipărit ca un întreg, fără să-1 divizăm într-o succesiune de foneme, și, prin urmare, nu-1 pronunțăm nici în gând. Când citim repede, nu avem timp nici măcar să articulăm sunetele cu coardele vocale. În plus, a considera că poemul mi există decât prin lectura cu voce tare duce la concluzia stranie că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe care trebuie s-o înțeleg". O voi înțelege întotdeauna imperfect dar, în ciuda acestui fapt, un anumit "sistem de determinare" rămâne, întocmai ca în orice alt obiect ai cunoașterii. *14 Lingviștii moderni au analizat sunetele posibile ajungând la noțiunea de fonem; ei pot analiza, de asemenea, morfemele și sintagmele. Propoziția, de exemplu, poate fi definită nu doar ca o enunțare ad hoc, ci ca un tipar sintactic, în afara fonematicii, lingvistica funcțională modernă este încă relativ nedezvoltată; dar problemele, deși dificile, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
admite decât ca ficțiune utilă sau ca "descriere științifică", nu sesiaeaza de loc problema în litigiu. Principiile înguste ale behaviorismului consideră drept "mistic" sau "metafizic" tot ceea ce nu este conform cu o concepție foarte limitată a realității empirice. Totuși, a numi fonemul o "ficțiune" sau sistemul limbii doar o "descriere științifică a actelor vorbirii", înseamnă a ignora problema adevărului. *16 Noi recunoaștem existența unor norme și a unor abateri de la norme și nu născocim doar descrieri pur verbale, în această privință punctul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dacă le folosim sau nu. Desigur, eu sunt cel care numără, eu sunt cel care citește ; dar reprezentarea unui număr sau recunoașterea unei norme nu este același lucru cu numărul însuși sau cu norma însăși. Pronunțarea sunetului h nu este fonemul h. Noi recunoaștem existența unui sistem de norme în cadrul realității și nu inventăm pur și simplu construcții verbale. Obiecția că noi nu avem acces la aceste norme decât prin acte individuale de cunoaștere, acte pe care nu le putem evita
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poem, sau între înțelegerea și de formarea normelor existente într-o operă literară, recurgând la comparații, la studiul diferitelor "înțelegeri" sau interpretări false sau incomplete. 206 Putem studia acțiunea, relațiile și combinațiile reale ale acestor norme, tot așa cum putem studia fonemul. (b) Opera, literară nu este nici un fapt empiric - în sensul că nu este starea de spirit a unui individ sau a unui grup de indivizi - nici un obiect ideal imuabil, cum este, de exemplu, triunghiul. Opera literară poate deveni obiect al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
repetiție a sunetelor și nu trebuie studiată excluzând fenomenele analoge, cum ar fi aliterația și asonanta. Nu trebuie să uităm că efectul acestor figuri de sunet variază de la limbă la limbă, că fiecare limbă își are propriul ei sistem de foneme și deci de opoziții și similarități de vocale sau afinități de consoane și, în fine, că nici chiar asemenea efecte sonore nu pot fi separate de tonul general impus de sensul unui poem sau al unui vers. încercarea romanticilor și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
însă a detaila nici principiile teoretice, nici metodele de lucru. Aspectele particulare vor fi studiate în cadrul cursurilor fiecărei specialități în parte. Tulburările de articulație (pronunție): Dislalia, paradislalia, dislalia polimorfă "În general, se înțelege prin dislalie incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestată permanent, în orice împrejurare, atât în vorbirea spontană, cât și în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză 126". Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Dislalia, paradislalia, dislalia polimorfă "În general, se înțelege prin dislalie incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestată permanent, în orice împrejurare, atât în vorbirea spontană, cât și în cea repetată, în cuvinte, silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză 126". Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii și care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete)127. Mai puțin
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
perturbarea auzului fonematic, deficiență mult mai persistentă și cu tendințe de ireversibilitate: nu numai "p" este înlocuit cu "b", ci, mai des, "b" este înlocuit cu "p", "z" cu "s", "g" cu "c" etc. Același lucru este valabil și pentru fonemele inexistente în limba nativă a vorbitorului, dacă acesta învață o limbă nouă. De exemplu, un român va tinde să pronunțe Munhen ori chiar Miunchen (în loc de München), Niurenberg (în loc de Nürenberg) sau Cheoln (în loc de Köln), în vreme ce un german Nastase (în loc de Năstase), Tirgu
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
scrisului și cititului. Scrisul este grav afectat, mai ales la dictare și la compunere. Cert rămâne că respectivele persoane au dificultăți în a face legătura între simboluri și grafeme, între sunetele auzite și literele scrise. Sunetele care, pentru normali, reprezintă foneme, pentru ei sunt lipsite de sens, iar literele rămân la stadiul de simple desene. Emil Verza 146, analizând comparativ cititul și scrisul în alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
desene. Emil Verza 146, analizând comparativ cititul și scrisul în alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
alb-negru cu cel în alfabetul Braille, evidențiază următoarele erori comune la văzători și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i î, c g, c g, ce ci; • disortografii; • texte necoerente
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și nevăzători: • omisiuni de sunete, litere, silabe; • omisiuni de cuvinte, propoziții și sintagme; • contopiri de cuvinte; • substituiri de foneme și grafeme; • substituiri și deformări de cuvinte; • adăugiri de foneme, litere și cuvinte; • înlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor; • confuzii de foneme și litere, ca urmare a asemănării acustico-optice: d p, d b, s ș, m n, o a, i î, c g, c g, ce ci; • disortografii; • texte necoerente, ilogice. Rezultă că toate acestea nu se datorează formei grafice a literelor
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
la debili mintali. Astfel, Emil Verza mai arată că147: "Unii autori sunt de părere că la copiii normali greșelile în transcrierea limbajului oral în limbaj scris se produc în proporție de 40-50%, dar acestea nu afectează toate cuvintele care conțin foneme ce sunt tulburate. La debilul mintal, deficiențele fonemelor se transpun în formă generalizată asupra grafemelor și literelor corespunzătoare din limbajul scris-citit". O formă particulară asociată tulburărilor de citit-scris o reprezintă acalculia. "Acalculia reprezintă incapacitatea de a recunoaște sau de a
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
că147: "Unii autori sunt de părere că la copiii normali greșelile în transcrierea limbajului oral în limbaj scris se produc în proporție de 40-50%, dar acestea nu afectează toate cuvintele care conțin foneme ce sunt tulburate. La debilul mintal, deficiențele fonemelor se transpun în formă generalizată asupra grafemelor și literelor corespunzătoare din limbajul scris-citit". O formă particulară asociată tulburărilor de citit-scris o reprezintă acalculia. "Acalculia reprezintă incapacitatea de a recunoaște sau de a forma cifre și simboluri aritmetice și de a
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sau expresivă) este prototipul tulburărilor afazice cu debit verbal redus, în timp ce înțelegerea limbajului este în mare măsură puțin compromisă. ▪ vocabular redus la câteva cuvinte sau silabe, bolnavul adoptă un stil telegrafic; ▪ parafazii fonematice sau "dezintegrare fonetică" (producerea unor cuvinte cu foneme incorecte); ▪ deficiențe gramaticale, mai ales de sintaxă (agramatism); ▪ debit verbal încetinit, laborios; ▪ pronunție (articulare) a cuvintelor defectuoasă; ▪ "melodia verbală" (prozodia) săracă; ▪ scris defectuos, în parte și prin slăbiciunea mâinii drepte; ▪ înțelegerea vorbirii este puțin sau deloc afectată; ▪ pacientul este conștient
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
si extern. Astfel, copilul normal își însușește vorbirea din cea mai fragedă vârstă, prin imitarea modelelor verbale, în mai multe etape arătate de Ilie Stănică în studiul,,Probleme de labiolectură și tehnica vorbirii”: 1.Perceperea și întipărirea modelului verbal acustic(foneme, structuri fonetice, moneme) 2.Transferarea modelului acustic într-un model verbal motric aproximativ. 3.Reproducerea aproximativă a modelului verbal motric cu modelul verbal acustic. 4.Compararea modelului verbal motric cu modelul verbal acustic. Deci, modelele verbale motrice asociate cu cele
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
mai semnificative contrastele și opozițiile. Ponderea decisivă a clopotului, altitudinea lui severă și semeață se opune categoric dispoziției inferioare, mărunte și smerite a florilor. Dangătul clopotului, sunet profund, prelung și rar, amplificat parcă și de sonoritatea gravă și vibrantă a fonemelor care-i compun numele (la care se adaugă cei doi de o ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului neauzit al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat În tremur de potirul florilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
psihice ale copilului; specificul dislaliei și gradul de deficiență; nivelul de școlarizare al copilului. realizarea succesiunii etapelor de corectare: impostarea sunetului; consolidarea sunetului; automatizarea sunetului; continuarea activităților terapeutice: în grădiniță sau școală; în familie. parcurgerea terapiei în planuri evolutive: imagine fonem grafem și invers; adaptarea procedeelor și tehnicilor terapeutice la forma jocului pentru accesibilitatea copiilor mici și cu deficiențe mai grave; introducerea progreselor obținute în cadrul comunicării verbale. 2. Caracteristicile generale și speciale ale programului terapeutic Programul terapeutic generale cuprinde: obiective generale
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
cu și fără suport intuitiv; să rezolve probleme cu o singură operație; să respecte pașii în rezolvarea problemelor cu o singură operație; Metode și mijloace didactice (exemple): Exerciții și jocuri de dezvoltare a auzului fonematic, de conștientizare a legăturii dintre fonem și grafemul corespunzător (activitățile se pot organiza sub forma de joc) Exerciții de conștientizare a structurii cuvântului metoda globală (analiza cuvântului cuvânt cu sens despărțire în silabe identificarea literelor - identificarea sunetelor corespunzătoare cuvânt cu sens). Exerciții de identificare a ordinii
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
teoriei tensiunii" - abordează problema din perspectiva semanticii, considerând că efectul metaforei trebuie cercetat la nivelul enunțului, nu la nivelul cuvântului. Benveniste realizează distincția necesară dintre semantic și semiotic. Pornind de la statutul dual al cuvântului - capacitatea de a se descompune în foneme și aceea de a intra în relații la nivelul propoziției / frazei - Benveniste consideră că semnul este o unitate semiotică, în timp ce fraza este o unitate semantică. În 1936, I.A. Richards (I.A. Richards, 1936) promovează o concepție nouă, ce depășește
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
limbaj și comunicare, accentul se pune pe realizarea comunicării din necesitate, care să stimuleze interesul pentru vorbire, fără să țină seama prea mult de dificultățile articulatorii ale structurilor fonetice. La tehnica vorbirii se exersează, în mod gradat și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite în mod deosebit în învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și în cadrul orelor de tehnica vorbirii, accentul nu se pune - sau nu trebuie pus - pe articularea mecanică a fonemelor
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]