286 matches
-
fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza "Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București" (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale limbii: fonetica, fonologia, ortografia, semantica și pragmatica. Lucrări românești de specialitate
Gramatică () [Corola-website/Science/307277_a_308606]
-
în altă Brahmana. Este foarte diferită de Yajur-Veda „neagră”, care conține și explicații, de multe ori imediat după veruri. Au supraviețuit patru revizuiri majore ale Yajur-Vedei negre, toate cu același aranjament, dar diferențiându-se în aspecte precum discuția individuală a ritualurilor, fonologie și accent. Sama-Veda (în sanscrită "sămaveda") este „Veda scandărilor” sau „Cunoașterea prin melodii”. Numele acestei Vede provine din cuvântul sanscrit „săman”, care înseamnă un imn metric sau o odă. Consistă din 1459 de stanțe, luate în întregime (mai puțin 78
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
era maghiarul "Gyurika", dar a fost notat de atunci că "Ghiurico" în certificatul de naștere și documentele personale. Așa cum avea să declare mai tarziu Păscu, numele a fost trecut greșit pentru că nici tatăl și nici notarul nu erau familiari cu fonologia limbii maghiare. Păscu, care a vorbit fluent limba maghiară, a preferat diminutivul "Gyuri". A început să studieze pianul la vârsta de nouă ani, si a cântat prima dată în corul școlii, cu voce de soprană, amuzându-și prietenii cu imitarea
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
a în 2008), editor - împreună cu aceiași - al "revistei Conferinței", și membru fondator al "Asociației Culturale "Text și discurs religios"". Fondator și editor-șef al revistei de lingvistică diacronică "Diacronia". Este preocupat de cercetarea științifică în domeniul lingvisticii diacronice (fonetică și fonologie istorică, etimologie, formarea limbii literare, dinamica limbii), domeniu în care a elaborat peste 30 de studii și recenzii, fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale, cercetarea limbii, sub aspect istoric, este completată prin considerații consistente din perspectiva antropologiei
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
și Tras-os-Montes din nordul Portugaliei. Statutul lingvistic al limbii Galiciene cu privire la portugheză este controversat deoarece problema poartă uneori conotații politice. Unii autori, precum Lindlez Cintra , consideră că acestea sunt încă dialecte ale unei limbi comune, în ciuda unor diferențe superficiale de fonologie și vocabular. Alții, precum Pilar Vasquez Cuesta, susțin că au devenit limbi separate datorită diferențelor majore în fonetică și vocabular, iar într-o măsură mai mică a diferențelor de morfologie și sintaxă. Poziția oficială a Institutului de Limbă Galiciană este
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
Dr. Livia Ana Tătar, cunoscută ca Ana Tătaru (n. 15 iulie 1927, Bistrița), este profesor și om de știință specialist în fonetică, fonologie și lexicologie. Are cetățenie română și germană. Tatăl, Vasile Tătar, a fost preot și deținut politic în timpul regimului comunist. Mama, Iulia Tătar, născută Tanco, fiică de preot român. Ana Tătaru a copilărit în Bistrița, unde a frecventat mai mulți ani
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române. Totodată, ca în fonologia oricărei alte limbi, sînt determinate seriile de sunete echivalente (alofone) prin care se realizează fiecare fonem în parte. Prin analiza valorii funcționale a diferitelor aspecte fonetice se ajunge la concluzia că limba română standard folosește următoarele unități segmentale: și următoarele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
acest sunet din punct de vedere fonetic și fonologic au dus la publicarea a numeroase articole de specialitate avînd ca unic subiect acest sunet (Emil Petrovici, Valeriu Șuteu și alții) sau dedicarea unor secțiuni importante în lucrări de fonetică și fonologie. Din punct de vedere fonetic acest sunet nu există ca articulație separată, ci este doar o modificare (mai exact o palatalizare, înmuiere) a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
prepozițiilor din limba română „la, spre”: "ember" „om” → "emberhez „la om”, "anya" „mamă” → "anyához, dar "föld" „pământ” → "földhöz" „la pământ”. Acestea sunt cazurile cele mai generale, existând și altele, regulile armoniei vocalice fiind destul de complexe și existând și excepții (vezi Fonologia limbii maghiare. Armonia vocalică). În finlandeză, regula cea mai generală a armoniei vocalice se referă la vocalele din aceleași categorii ca în maghiară: "ä, ö, y" (anterioare) și "a, o, u" (posterioare), dar "e" și "i", deși sunt anterioare, sunt
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
lingvistică criterii formale în detrimentul celor istorice, insistă asupra opoziției dintre ""structura"" ("pattern") limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie" și "fonetică" sau cea dintre "sincronie" și "diacronie". Principiul fundamental al structuralismului poate fi enunțat ca un "principiu de imanență", conform căruia enunțarea unui fapt realizat nu poate fi analizat decât pornind de la trăsăturile lui interne actuale și nu de la
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
Ar exista și elemente intermediare între nivelul morfologic și nivelul frazic. Grupul cel mai important l-a reprezentat școala din Praga, fondată în 1926 la inițiativa lui Villém Mathesius, dominată de doi lingviști ruși, Nicolai Sergheievici Trubețkoi (1890-1938), specialist în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în 1941 în Statele Unite. O altă școală a fost cea din Copenhaga, cu Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care pune problema unei semantici generale, postulând izomorfismul între
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
amerindienilor în limbile lor materne. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru armată, adunând materiale de referință despre limbile birmană, chineză, rusă și spaniolă, și elaborând materiale pentru predarea acestora. A avut o contribuție însemnată în domeniul fonologiei, dezvoltând un set de principii pentru definirea fonemelor unei limbi date pe baza distribuției sunetelor. De exemplu, în limba engleză sunetul "p" este diferit în cuvintele "pit" „groapă”, "upper" „de sus” și "spill" „a răspândi”. Pronunțarea unui sunet fiind dependentă
Morris Swadesh () [Corola-website/Science/306444_a_307773]
-
În fonologie, fonemul este unitatea de sunet fundamentală din limbile vorbite care ajută la diferențierea cuvintelor și morfemelor. Prin modificarea unui fonem al unui cuvînt, se generează fie un cuvînt inexistent dar perceput ca diferit de către vorbitorii limbii, fie un cuvînt cu
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
predat cursurile: "Limba arabă contemporană", "Istoria culturii și civilizației arabe". Nu a lăsat multe lucrări, dar cele pe care le-a lăsat sunt de o excepțională calitate. Cele mai multe au apărut în "Revue Roumaine de Linguistique" între anii 1970-1976 și privesc fonologia, metrica și morfologia limbii arabe literare precum și dialectologia arabă, cu precădere dialectul egiptean. Și-a îndreptat atenția asupra moștenirii cunoscutului arabist român din secolul al XIX-lea, Timotei Cipariu, ale cărui lucrări le-a prezentat într-o serie de articole
Yves Goldenberg () [Corola-website/Science/314368_a_315697]
-
sud. Majoritatea vocabularului croat derivă din ramura slavă a familiei de limbi indo-europene. Croata se scrie cu alfabetul latin și are trei mari dialecte, dialectul Štokavian, folosit ca limbă croată standard; cel čakavian și cel Kajkavian care diferă prin lexic, fonologie și sintaxă. Între 1961 și 1991, limba oficială a fost sârbo-croata. Chiar și în timpul dictaturii comuniste, croații își denumeau limba croato-sârbă (în loc de sârbo-croată) sau croată. Croata și sârba sunt variante ale acestei limbi și nu erau oficial recunoscute la acea
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba ebraică a fost una dintre primele limbi care au utilizat scrierea bazată pe alfabet. Este vorba de sistemul de
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Mora (plural, „more”) este un termen lingvistic folosit în fonologie, care se referă la unitatea minimă a timpului metric, echivalentul unei silabe scurte. Mora este importantă deoarece determină accentul sau izocronia („cadența vorbirii”) în unele limbi. Termenul vine din limba latină („a întârzia”, „a întârzia”). Ca și alți termeni lingvistici
Moră () [Corola-website/Science/317200_a_318529]
-
manuale pentru învățământul preuniversitar și universitar (“Introducere în lingvistică” (în colab.), ed. I, 1980, ed. II, Chișinău, 1987 ; “Lingvistică generală” (în colab.), Chișinău, 1985, Limba română literară contemporană - 1973-1987), a peste 250 de articole, studii științifice și metodice (« Fonetică și fonologie.Triplul aspect al sunetului articulat » (în colab.), Chișinău, 1976 ; « Probleme dificile de analiză gramaticală », Chișinău, 1978 ; « Școală a gândului. Teoreme lingvistice », Chișinău, 1982 ; « Elemente de morfologie în clasa a VI-a » (în colab.), Chișinău, 1983 ; « Dicționar explicativ al limbii moldovenești
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
1871, a ținut cursuri la Lowell Institute din Boston. În 1870 a devenit lector în filologie la Queen's College, Kingston, Ontario; în 1881 s-a mutat în Washington, D.C., unde s-a dedicat educației surdo-muților prin prin ortoepie (pronunție, fonologie) și în special prin metoda „The Visible Speech”, în care caracterele alfabetice ale invenției acestea lingvistice erau reprezentate vizual prin diagrame grafice ale poziției și mișcării organelor de vorbire (buzele, limba, gura etc.). Melville Bell a murit în anul 1905
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
ei scrise, comparate cu lexemele irlandeze, galeze ș.a.m.d. au ajutat foarte mult la reconstruirea limbii protoceltice Lingviștii au reușit să stabilească următoarele schimbări fonetice care au avut loc în galică: Nu se poate spune mult cu certitudine despre fonologia limbilor moarte. Valorile fonetice ale grafemelor galice sunt reconstruite datorită informațiilor provenite din surse latinești și modul de pronunțare al multor dintre ele rămâne și va rămâne incert. Un exemplu poate să fie valoarea fonetică adevărată a consoanei marcate în
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
chiar mai veche în istoria apariției umanității, și a fost și încă mai este folosit de către comunitățile auzitoare. În fapt, cele mai multe grupuri de amerindienii din regiunile din America de Nord, au folosit limbajul mimico-gestual pentru a se înțelege , vorbind limbaje diferite, cu fonologii foarte diferite. Limbajul a fost folosit chiar și după cuceririle europene. Un alt caz, de asemenea, american, a fost pe insula Manhattan, unde o singură familie are un număr mare de membri surzi ca urmare a moștenirii unei gene dominante
Limbajul semnelor () [Corola-website/Science/315451_a_316780]