431 matches
-
poet de înălțimea lui Mihai Eminescu, de pildă), nu face altceva decât să sublinieze ideea importanței fondului într-o opera literară. Clar împotriva enunțului, mult citat, în care unii interpreți ai scrierilor sale preferă să insiste în direcția unei concluzii formaliste: "în aller schönen Kunst besteht das Wesentliche în der Form"80. "Esențialul" ar fi, într-adevăr, în poezie, forma, după cum afirmă. Dar formă la care el se referă nu este, credem, una "găunoasa", echivalentă simplei linii, conturului din artele vizuale
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
jos schelele. Nichita Stănescu privește cuvintele ca pe schelele lui Wittgenstein, numindu-le "rotițe", "curele de transmisie": cititorul trebuie să le dea jos spre a întrezări poezia. Și Bahtin considera poezia ca venind de dincolo de cuvinte, ca supralingvistică, depășind școala formalistă rusă. Așadar, prin Nichita Stănescu, geniul eminescian își lua, după un secol, o captivantă revanșă. Iar în plan cultural prefigura un alt eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aprilie 1928, conducerea Partidului și-a exprimat nemulțumirea față de rezultatele propagandistice, politice înregistrate de cinematografia sovietică a anilor ’20. Accentul pus pe montaj, pe mijloacele formale ale cinema tografului, pe experiment, este clasat ca ineficient în influențarea marii mase. Filmele „formaliștilor” nu au fost înțelese și nu au penetrat practic deloc o bună parte a muncitorimii și populația rurală. Partidul cere să se facă filme care să reușească o mult mai bună identificare a spectatorului cu ceea ce vede pe ecran, firește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
zi de zi. 5. Nu e determinată epoca cînd se petrece acțiunea, astfel că unele expresii în gura eroilor filmului, care exprimă dorința de a merge „nach Paris”, e susceptibilă de diferite subînțelesuri. 6. Filmul e expresia tipică a felului formalist de a prezenta cadrele cinematografice (schimbarea de volum a oamenilor, transformarea obiectelor etc.). 7. Filmul are elemente de isterie și sadism (scena în care muzicantul bate degetele eroinei cu o nuia). 8. Are și aspecte imorale. Ex : scena în care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cartoane căzute din cer, care se plimbă prin cadru ca să fie filmate cât mai sofisticat, nu ca să trăiască, să sufere, să hohotească de râs sau de plâns. În schimb, parcă pentru liniștirea cenzorului de partid, după un număr de deraieri „formaliste”, se bagă periodic câte un text de propagandă comunistă grosieră. De la bun început, pe ecranul negru scrie „În acea vreme forțele patriotice în frunte cu comuniștii organizau lupta pentru eliberarea țării de sub jugul fascist”. După niște secvențe bizaroide într- un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pictură În Introduction à l’analyse structurale des récits Roland Barthes consideră că, fiind un sistem, adică o combinație de unități ale căror clase sunt cunoscute, narațiunea poate fi decupată în unități minimale pe care le denumește, plecând de la teoriile formaliștilor ruși Boris Thomachevski și Vladimir Propp, funcții. Barthes crede că miezul oricărei funcții ca unitate narativă: „este, dacă se poate spune așa, germenele ei, ceea ce-i permite să planteze în poveste un element care va amplifica mai târziu, pe același
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
cu mai mult de un singur sistem de practici științifice și să recunoască faptul că obiectele narative au proprietăți diferite și stabilesc relații diferite, așa cum se întâmplă în cazul basmelor studiate de Propp, care nu constituie obiecte de studiu exclusiv formalist, ci sunt puncte de interes și pentru cercetarea etnologică. Desigur că nu se poate scrie la întâmplare despre obiectele picturale narative. Se poate încerca însă imaginarea unor metode de adaptare la fluxul dinamicilor din pictură și din cercetarea ei, într-
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
reflectare). Aspirația la adevăr va da naștere unei proze politice, de tip justițiar, iar aspirația la literaritate unei proze interesate de efecte estetice, apolitice în intenție și în consecințe și care nu va întârzia să devină, după o vreme, evazinistă, formalistă, autorflexivă", Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, Editura Fundației PRO, București, 2002, p. 160. 16 Sophie Bertho, op. cit., p. 27. 17 Vezi John Hollander, op. cit., p. 209. 18 "The numerous examples of such ekphrastic scenes in the genre reflect a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Lui, și de experiența prezenței și lucrării lui în suflet și în viață"12. În Ortodoxie, aprofundarea Tradiției Bisericii merge mână în mână cu cea a vieții duhovnicești. Numai cei care n-au gustat din aroma vieții duhovnicești percep Tradiția "formalistă", pretinzând scurtări sau modificări ale ei. Transmiterea, primirea și trăirea Tradiției include "caracterul unei flăcări" care se actualizează în modul cel mai deplin pe treptele unei vieți duhovnicești superioare, adică în viață, după pilda lui Hristos, din trăirea cu el
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Collingwood sugerează că pictura este o idee în mintea artistului, în timp ce obiectul real nu este decât punctul de pornire în reconstrucția, de către privitor, a ideii artistului. Reconstrucția ideii înseamnă înțelegerea picturii. O astfel de idee intră în contradicție cu ontologia formalistă a lui Thomasson și D. Davies, conform căruia obiectul real nu poate fi folosit în reconstrucția ideii artistului. Totodată, intuițiile ontologice intră în contradicție cu noțiunea operei de artă înțeleasă ca idee. Distanța dintre pictură și obiectul real duce la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cineaștii Eisenstein, Vertov, Kuleșov. în paralel, în 1920, iau ființă la Moscova Atelierele Superioare de Artă și Tehnică (VKHOUTEMAS), cuprizând opt facultăți de pictură, arhitectură, design etc, sub direcția lui Rodcenko. Colaborează la proiect mai mulți mari artiști, desăvârșind cercetări formaliste, ca și la Institutul de Cultură Artistică (INKHOUK) și la Institutul de Stat de Cultură Artistică (GINKHOUK) la Moscova și la Leningrad, sub conducerea unor artiști ca Malevici, Filonov, Matiușin și Kandinsky. Numai că aceste cercetări nu sunt deloc apreciate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din secolul al XIX-lea, nu preconizează măsuri represive contra avangărzii procomuniste - chiar dacă l-a lăsat pe Blok să moară de foame -, și, datorită moderației lui Lunacearski, comisar al poporului la Educație și Cultură din 1917 până în 1929, campaniile contra „formaliștilor” încă nu includ și represiuni. Execuția poetului Gumiliov, în 1921, acuzat de „complot”, rămâne un act izolat, puterea preferând să se debaraseze de creatorii „indezirabili” prin migrarea. Dar, spre sfârșitul anilor 1920, sunt numeroși scriitori care nu mai sunt publicați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e că el reprezintă cea mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum teoreticienii formaliști tratează preferințele. Pentru realiștii clasici, puterea este cel puțin parțial endogenă: nu este posibil să știm ce putere avem fără a ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să știm ce putere avem fără a ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine ceva existent acolo, măsurabil și independent de activitatea politică directă. În mod similar, teoria formalistă trebuie să considere preferințele actorilor ca exogene jocului jucat. Astfel, prin materializarea puterii, realismul este „raționalizat” atât pentru raționaliști, cât și pentru criticii lor (vezi, de exemplu, Legro și Moravcsik, 1999; Wendt, 1999). Discuția anterioară implică faptul că puterea este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unor tablouri ale fericirii totale. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, interesează strategiile literaturii distopice, principala strategie literară a acestui tip de discurs fiind defamiliarizarea, considerată de către formaliștii ruși tehnica literară prin excelență, ce face diferența dintre discursul literar și cel non-literar. Viziuni distopice precum cele ale lui E. Zamiatin, A. Huxley, G. Orwell, R. Bradbury s-au impus ca paradigme ale genului și au marcat imaginarul contemporan
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la reprezentările caracteristice societății care folosește scrisul. Prin urmare, a studia literația înseamnă a analiza utilizarea scrierii, repartiția socială a cunoașterii și valorile vehiculate de lumea alfabetizată. V. scris și oral, suport al scrierii. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LITERARITATE. Formaliștii ruși au insistat asupra posibilității și necesității de a studia faptele ce țin de literatură fără a apela la elemente extraliterare, astfel încît teoria literaturii să studieze numai literaritatea operelor, adică procedeele prin care ele aparțin artei și funcționării estetice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De aceea, pe terenul lingvisticii, procesul perceptiv reprezintă legătura dintre lumea extralingvistică și reprezentarea ei în limbă, adică modelul esențial al construirii sensului și semnificației. Teoria gestaltistă, insistînd asupra importanței percepției globale în fenomenele de categorizare, a propus o abordare formalistă care a influențat concepția asupra prototipurilor din psihologia nord-americană. Această concepție a avut și aplicații lingvistice ce au făcut posibilă semantica prototipului, care a pus în lumină inconvenientele analizei semice, contribuind la ameliorarea ei. Astfel, dacă scaunul se distinge de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l i z a d i s c u r s u l u i, căci dacă, de exemplu, se urmăresc trăsăturile atribuite de L. Hjelmslev, se constată aplicabilitatea lor în acest domeniu, în ciuda faptului că întrețin un principiu preponderent formalist: o structură este mai întîi o rețea de relații ale căror intersecții constituie termenii, iar rețeaua de relații care definește structura este o ierarhie, adică o entitate (mulțime) care se descompune în elemente. Structura are o organizare internă proprie, ceea ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concurența creată de alți termeni hipo/hiperonimici: discurs, operă literară, scriere, limbă etc. Ofensiva studiilor de tip structuralist a dus la conturarea unor departajări capabile să pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație structuralistă, reprezentată, de exemplu, de T. Todorov, textul ca obiect de studiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și Platon; olandezii (Bal, van Dijk) nu s-au sfiit să pună în ecuație studiile culturale, cîtă vreme Școala din Tel-Aviv (Hrușovski, Sternberg) și-a propus a orbita strict în jurul narativității. Dacă în studiile inițiale formulările erau oarecum stabile - la formaliștii ruși, de exemplu, distincția între fabula (o serie de evenimente) și sjuzhet (reproducerea evenimentelor în narațiune) - nuanțările aduc confuzii năucitoare mai încolo: récit e fabula la Bremond și sjuzhet la Barthes, story e fabula la Chatman și sjuzhet la Bal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
privind producerea tragediilor, sonetelor ș.a.m.d. Cîteva semnale trebuie aduse la cunoștință în legătură cu modul în care teoreticienii poeticii narațiunii au împărțit subiectul discuției în două, și mai recent în trei mari domenii sau niveluri de cercetare. Astfel, formaliștii ruși de la începutul secolului al XX-lea (Propp, Tomașevski etc.) vorbesc de fabula și sjuzhet, echivalentul mai recenților termeni francezi (Benveniste, Barthes), de histoire și discours. Aceștia din urmă sînt, la rîndul lor, echivalentele termenilor englezești ai lui Chatman, de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Beach și cartea lui Percy Lubbock The Cmft of Fiction, Londra, 1921 sînt remarcabile. In U.R.S.S. studiul lui Viktor Șklovski O teorii prozî, 1925 și numeroase lucrări de V. V. Vinogradov și B. M. Eihenbaum folosesc în studiul romanului metoda formalistă. 9. Jan Mukarovsky, Introducere la Mâchuv Măj, Praga, 1928, pp. IV- VI. 10. Cf. "Nici acțiunea propriu-zisă, nici personajele unui roman nu pot fi rezumate... acțiunea și personajele nu sînt clare decît ca precipitate ale memoriei ; totuși, valență emotivă au
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
5-6 ale capitolului, specifică totuși posibilitatea unei "punți" metodologice peste diferențele profunde între studierea literaturii populare si a celei "culte". Folcloristica română a făcut recent pași hotărîți către o interpretare modernă, structurală a textului popular, pornind de la unele indicații ale formaliștilor ruși, în primul rînd V. Propp, și ale antropologiei lui Ievy-Strauss (mai ales Antropologie structurelle, Paris, 1958), sau ale unor cercetări mai noi ca P. Maranda, Structural Models in Folklore în Midwest Folklore vol. XII (3) Indiana University, 1962. V.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sau asociate semantic, ceea ce produce o remarcabilă convergență a efectelor. • \ceasta metodă este utilă, pentru că nu cade în "simbolismul sonor" al lui Maurice Grammont, ci menține legătura sunet/sens. (Cf. Guy Michaud, L'oeuvre et șes techniques, Paris, 1957). în afară de formaliștii ruși, Jan Mukarovsky, membru al Cercului lingvistic de la Praga, a studiat problema în La phonologie et la poetique (Travaux au Cercle linguistique de Prague, vol. IV, 1930), urmărind selecția fonemelor (nu a sunetelor particulare), ceea ce le conferă altă frecvență decît
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]