88,262 matches
-
asupra unor temeiuri ontologice, conținuturile spirituale, construcția de sine, culturală, instituțională, și abia apoi deconstrucția. La revistă au fost și sunt bine primiți și contestatarii metodelor critice tradiționale, tematice sau psihocritice, dar am pretins ca ele, aceste contestări, să fie formulate argumentat, neîntunecate de prejudecata noului. Au încă utilitatea lor și demersurile de-acum clasice ale cercetării litarare, analizele pe textele unor interbelici, Goga, Perpessicius, Cotruș, și impresionismul de sorginte galică și eseul critic subiectiv, lectura evenimentului isoric în cheie pozitivistă
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
el înțelege doleanțele formulate, dar că... satisfacerea lor depinde de Comitetul pentru învățămînt superior. Cu alte cuvinte, paște murgule iarbă verde! O să fie bine de cei care se vor înscrie la anul în anul I, căci vor beneficia de sugestiile formulate de noi. 14 oct. 1952. Am făcut „mină bună” la un seminar și mi-au parvenit indirect elogiile lui Iorgu Iordan. 19 oct. 1952. Ieri am fost în audiență la Iorgu Iordan, în același birou în care sălășluia anul trecut
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
febril și deci revoluțonar, pe cînd în altele are un caracter de reculegere și de fixare a imitaților introduse pe cale revoluțonară." Fragmentul citat aparțne celui de-al treilea volum al Istoriei civilizaței române moderne, operă în care E. Lovinescu își formulează celebra sa teorie a sincronismului, aplicabilă atît fenomenelor socio-economice, cît și celor literar-artistice. Dincolo de punctul de pornire, reprezentat de scrierea Les lois de l’imitation, a sociologului francez Gabriel Tarde, precum și de intența mai mult sau mai puțn polemică față de
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
și credințelor tradițonale, jocul subtil dintre luciditate și bovarism fiind fascinant în lumea postmodernă în care trăim. Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, evaluarea maioresciană din studiul În contra direcței de astăzi în cultura română își mențne valabilitatea, totuși diagnoza lovinesciană, formulată cu ajutorul grilei sincronismului, apare mult mai riguroasă, sub raportul faptelor istorice petrecute. Dihotomia real/ ideal își spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
în această secvență polemică direcționată de clasic împotriva șovăielnicilor omologi burghezi. Căci "în Uniunea Sovietică legile se fac de jos în sus, în sânul clasei muncitoare, decurgând din condițiile sale de existență și de activitate. Puterea sovietică și partidul nu formulează și nu consfințesc o lege decât atunci când ea se maturizează în procesele muncii desfășurate de muncitori și țărani. Partidul este un dictator în măsura în care el este centrul organizator, sistemul nervos central al clasei muncitoare; scopul partidului este să transforme în cel
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
scindează scrisul explicitându-l, dar îl și provoacă îndeaproape: "Limbajul ajunge cu adevărat să te comunice abia atunci când ai ajuns să accepți că subiectivitatea ta nu se exprimă, ci se inventează.", " Dacă a gândi înseamnă a fi în limbaj și a formula propoziții, atunci ce înseamnă a simți? Trupul este acela care simte, dar nu are și el un limbaj? A simți înseamnă a te situa în afara limbajului? Și oare nu există mai multe feluri de gândire: una a minții și alta
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
De altfel, despre momentul elaborării Confesiunilor... și a jurnalului Ucenic la clasici (1979), vorbesc destule pagini în Cvintetul..., carte care va apărea ulterior. Toate cărțile târgoviștenilor par publicate anapoda, după un algoritm propriu. Ideea Paltonului de vară (1996) este clar formulată de Mircea Horia Simionescu în Dicționarul onomastic (1969) - bizară simetrie - , astfel încât deseori ai senzația că toate cărțile lor s-au scris în același timp sau că structurile lor au permis permanente reveniri și adăugiri. O secvență ca aceea a strecurării
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
memoria: astfel încât totul se ridică la suprafață din adânc. Dar scopul său nu e reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice despre exil și timp. Puternica ei certitudine vine din acel trecut unit cu viitorul, pe care ea îl formulează aproape ca pe un vis: Există în mine un ceas magic bătând un ritm, în tact cu anotimpurile, un tic-tac narativ producător de sens»." Dagens Nyheter * "Ceea ce mă impresionează în primul rând, când o citesc pe Melinescu, este tonul ei
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
ani, a fost intonarea imnului exclusiv de către formațiile instrumentale. 6. În iunie 1977, imn de stat a devenit Tricolorul lui Ciprian Porumbescu, căruia "o "minte" mai diabolică [...] i-a adaptat un text, mai mult sau mai puțin potrivit". Autorul articolului formulează aici o apreciere stupefiantă. Noul text nu era "mai mult sau mai puțin potrivit", ci, așa cum ne amintim cu toții, de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră/ eră" ce
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
se chivernisi personal). Alți vorbitori l-au atacat pe Eugen Barbu, absent de la adunare. După amiază discuțiile au fost reluate într-o atmosferă și mai încinsă. Mai toți cei pe care i-am ascultat au vorbit pe un ton ofensiv, formulînd revendicări mai ales personale. Nicolae Manolescu a fost, cred, singurul care a ridicat o problemă de ordin general: aceea a demnității breslei, exaltînd în termeni sobri profesiunea de scriitor (cînd aceasta e asumată serios), profesiune dificilă între toate și cu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
stîrnește curiozitate, separă sau unește, ușa înseamnă trecere sau izolare. Doar cîteva dintre sensurile contradictorii pe care le adună ușa și pe care imaginea, întotdeauna mai bine decît cuvîntul, reușește să le conserve și să le transmită simultan. Nu pot formula aprecieri de specialitate, așa că îl citez iarăși pe autor din puținele rînduri ce prefațează albumul: „Dacă pentru ușile monumentale m-am servit de o paletă coloristică sobră, sumară - întru argumentarea monumentalității înseși - pentru cele umile a contat în primul rînd
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
creație fără să te poți raporta, dintre prozatori, la Mihail Villara, la Alexandru Vona, la Sorana Gurian, la Pavel Chihaia, la Petru Dumitriu? Exponenți ai exilului, mai toți aceștia, într-o împrejurare sau alta, mai sonor sau mai în surdină, formulaseră critici la adresa situației din țară și de aici anatemizarea, interzicerea. Abia după 1990 acești scriitori prohibiți, dintre care, de altfel, doar câțiva mai erau în viață, au reintrat în circuitul literar din țară, bucurându-se de reeditări ale unor opere
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
eseul devin, ele însele, expresii literare dominante, punând în umbră romanul și poezia". Împingerea în umbră a ficțiunii ar fi deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei și a romanului. Iar în plan individual se constată de asemenea că autobiografia e abordată
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o seamă de povestiri, de scenete perfect autentice. La ultimul curs, de pildă, după o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
mai riscant la publicare), și în general, a cărților, supuse unui proces de commodization, potrivit Lindei Hutcheon. Foarte interesant e și interviul cu Jean d'Ormesson, scriitor și academician francez, activând la UNESCO, om cu un discurs simplu și persuasiv, formulând un mare adevăr: "Literatura este, în mare parte, un schimb al vieții reale cu viața visată și viața scrisă." Georges Poulet vorbește despre revelațiile pe care i le-a produs opera lui Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
1984) și în trei dintre cărțile mele consacrate cultivării limbii: Limbaj cotidian și rostire literară (1977), Cum vorbesc românii din Ungaria (1994) și Limba și rostire românească, ieri și azi (1996). Față de atât-măiastra expunere a domnului Ștefan Cazimir, doresc să formulez numai trei obiecții: 1. Ortografia promovată de Viață Românească a fost o excepție izolată în peisajul publicistic românesc de până la reforma din 1953. Tradiția noastră ortografica l-a păstrat pe a în interiorul cuvântului de-a lungul întregii perioade anterioare acestui
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui, am formulat problema (“Băi, io nu mai pot să mă ridic!”) și am verbalizat-o, alegîndu-l ca adresant pe amicul colegei mele. Care, după ce s-a adunat de pe jos de rîs, m-a luat în brațe și m-a transportat pînă la
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
va plăti mai mult de 5,5 euro. Și da, sigur, Orange se poate prevala de faptul că clientul a fost neatent și a semnat, dar această practică, prin care omul e mințit și aburit să semneze repede un contract formulat în limbaj de lemn se cheamă practică comercială abuzivă și este interzisă prin lege: “Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile
Da, companiile vor să ne fure! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21272_a_22597]
-
să demonstrez cuiva că nu e vândut și/sau prost. Îl scriu pentru că, după ce am citit cu tristețe acele lucruri, m-am gândit mult la Florin. Mi-am adus aminte ce om mișto este și am simțit nevoia să-mi formulez gândurile mai pe larg. Aceste rânduri se adresează, așadar, strict următorilor oameni: - mie - celor care îl cunosc pe Iaru și țin la el - celor care cred că oamenii ca indivizi sunt mult mai importanți decât crezurile politice, crezuri în numele cărora
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
Dragoș Bucurenci În aprilie am scris pentru numărul de mai al revistei The One următorul text. Retrospectiv, nici nu știu dacă să recunosc că am fost naiv, credul ori prost de-a binelea. Una dintre ideile formulate de Tony Blair în conferința pe care a ținut-o la București a fost că “toți prim-miniștrii își încep mandatul atunci când sunt cei mai populari și cei mai puțin competenți și îl încheie atunci când sunt cei mai puțin populari
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
Royal Fashion mi s-a părut pur și simplu un colaj din toate producțiile sale de până acum, si, în plus, un colaj de mâna a doua. Vis mi s-a părut neconcludent. Are, totuși, cateva (puține) elemente originale, dar formulă spectacolului este aceeași. Mai multe poante și chiar scene întregi sunt reciclate din spectacole mai vechi. Singurul lucru nou în aceste două spectacole sunt implicațiile filosofice. Pentru că n-aș vrea să credeți că doar Peter Brook e-n stare de
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
nu "doamna Directoare" (pentru că a fost și Directoarea Institutului "G. Călinescu")? Există nuanțe spontane în denominația persoanelor, care explică însă esențialul. Cei ce o cunoșteau vedeau imediat că este o doamnă și voiau cu toții să-i fie apropiați: de aici formula cam ciudată, dar elocvent de persistentă - "Doamna Zoe". Așa a rămas pînă la sfîrșit. La Facultatea de Filologie (adică Facultatea de Litere din timpul comunismului), pentru studenții ceva mai evoluați de la începutul anilor '60, care trăiau doar din presimțirea și
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]