2,904 matches
-
Castelul Bran din România reprezintă o destinație fantastică pentru iubitorii de vampiri din întreaga lume, scrie publicația britanică Daily Mail, care detaliază istoria fortăreței situate în județul Brașov, despre care cotidianul mai spune că este “un edificiu misterios și frumos”. “Castelul Bran, care este poziționat pe un vârf de colină de lângă Brașov, în centrul României, a fost strâns legat de Contele Dracula. Construit la
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
Draculești, și-a câștigat reputația ca urmare a execuțiilor frecvente prin tragere în țeapă pe care le ordona. Unii istorici afirmă că Vlad al III-lea a fost capturat de regele maghiar Matei Corvin în 1462, fiind transferat la această fortăreața, unde a stat două luni în închisoarea subtereană. Acesta este și unul dintre motivele pentru care actualii proprietari ai Castelului Bran îl promovează ca fiind “Casa lui Dracula”, mai spune Daily Mail. De asemenea, istoricii susțin că proprietatea prezintă o
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
așa cum apare el în gravura tipărită în prima ediție a romanului «Dracula», este izbitor de asemănătoare cu cea a Castelului Bran”, remarcă Daily Mail. Castelul Bran atrage în fiecare an aproximativ jumătate de milion de turiști. Cei care vor vizita fortăreața vor descoperi un frumos edificiu, chiar dacă are sau nu legătură cu vampiri, mai spune Daily Mail. Publicația britanică mai afirmă că multe dintre camerele castelului sunt amenajate cu mobilă și corpuri de iluminat cumpărate de regina Maria, o iubitoare și
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
sirianul Paul de Alep) de Matei Basarab, la 1633, ,,pe locul vechii ctitorii a strămoșilor săi: Craioveștii”. În secolul al XVII-lea, un alt călător, turc de astă-dată: Evlia Celebi numește ,,grădini de rai” aceste ,,clădiri impunătoare (n.n. ziduri de fortăreață, paraclis, chilii, de la Sadova) ale mânăstirilor craiului Matei”. Însuși academicianul Răzvan Theodorescu, ministrul ,,itinerant” de resort, a ținut să viziteze acest sfânt locaș, în prima decadă din august 2001, pentru a se convinge de starea lui de conservare și a
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Fotios, patriarhul Constantinopolului care trimite o corespondență învățăcelului sau de aici, Toma protospătar și arhonte de Lycostomyon ,,ca o așezare negustoreasca, o factorie comercială. Inițial port bizantin pentru dirijarea, controlarea traficului naval dunărean, Chilia a funcționat pe insulă. În apropierea fortăreței bizantine, genovezii vor ridica mici depozite, magazii, sure pe masura creșterii cantității de cereale, a abordării comerțului cu piei de vite se va largi suprafață administrativă a portului apărând două componente-construcțiile din insula,militare și comerciale,și noul cartier plasat
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
câteva târguri. Una dintre acestea era Chilia, ulterior Chilia Veche (atestata documentar în 1318-1323), așezare românească, înconjurată din toate părțile de apă. Denumirea localității provine de la cuvântul grecesc chilie, ceea ce înseamnă cămara pentru păstrat bucate. Așezarea reprezenta un fel de fortăreața bine amenajată; marfă negustorilor se păstra aici în mare siguranță, fiind vândută pe loc, sau transportată în alte țări. Negustorii alegeau, de regulă, malul drept al brațului deltei, pentru că teritoriul de pe malul opus era permanent atacat de triburile turanice nomade
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
mare criză politică și economică, fiindcă cetatea Vicina, protejată până atunci de puterea Bizanțului, rămâne acum fără această protecție. Bizantinii mult slăbiți de războaie interne nu pot împiedica stabilirea pentru prima oara a turcilor în Europa, care cuceresc în 1352 fortăreața Tzimpe, așezată în strâmtoarea Dardanelelor (Helespontul), iar doi ani mai târziu în 1354 în aceeași zonă, cetatea Galipoli. Anul 1352 este nefast pentru bizantini și pentru faptul că flotă lor este distrusă într-un război cu genovezii, iar apărarea Vicinei
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Drypetis; marele general Seleucos ajunge ginerele altui adversar de pe câmpurile de bătaie, Spithamenes, ca soț al fiicei sale, și Îi va rămâne alături inclusiv după moartea lui Alexandru; Peukeutas, eroul campaniei din India, cel care salvează viața regelui În timpul asediului fortăreței maliilor, se conformează și el fără regrete dorinței acestuia. Documentele vremii vorbesc detaliat despre fastuoasele ceremonii care au loc la Susa În iarna lui 324, În cadrul cărora aproximativ 80 de comandanți macedoneni se Însoțesc cu prințese ahemenide. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de zei. Începea să apună soarele, iar lumina ce cădea pieziș lăsa să se distingă cu mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și epuizantul război din Ciad nu-i folosea la nimic, deoarece acel deșert aspru unde luptaseră și unde le lipseau atâtea lucruri putea fi considerat o adevărată grădină în comparație cu pietroasa fortăreață naturală cu care se înfruntau în acele momente. Nici temperatura nu era aceeași, nici peisajul nu era la fel, nimic din câte își amintea nu semăna câtuși de puțin cu infernul pe care s-ar fi zis că demonii înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că un bun trăgător postat acolo sus ar fi reușit foarte ușor să sporească numărul morților. Acei „munți“ triști, atât de prăpădiți că nici măcar nume nu aveau și abia atingeau două sute de metri înălțime, formau cu toate acestea o impresionantă fortăreață naturală, de care s-ar fi putut izbi numeroase oști. Își plimbă privirea peste fiecare colț și fiecare creastă, în căutarea unor eventuali dușmani, dar imediat începu să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veniseră, așa cum își imaginaseră, ci a patru capre prăpădite puse cu pricepere în locuri unde cu greu se putea ajunge, ceea ce le întări încă o dată ideea că erau victima unui diabolic plan perfect elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unde cu greu se putea ajunge, ceea ce le întări încă o dată ideea că erau victima unui diabolic plan perfect elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deschise și arătă peisajul dezolant ce-i înconjura. — Aici...? întrebă încurcat. Voi francezii aveți un proverb foarte reușit : „Mai multe știe prostul în casa lui, decât deșteptul într-o casă străină“, și îți amintesc că asta e casa noastră; o fortăreață pe care nici măcar rachetele americane n-ar putea-o distruge, fiindcă Allah a creat asemenea locuri pentru ca oameni ca noi să poată trăi în continuare în libertate. Nici o armă, cu excepția acelor faimoase bombe atomice care distrug totul, n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia totul foarte atent. Din păcate însă nu descoperi nici un cotlon în care s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poartă și astăzi numele. în bazinul mediteranean, în China, în Siberia, în Asia Centrală și în India de Nord, arienii, mongolii, indo-europenii îsciții, apoi sarmații) și turcii îxiongnu și khazarii) dezvoltă civilizații de un mare rafinament, ilustrate prin orașe, palate, întărituri, fortărețe, opere de artă, arme, bijuterii, ceremonii ritualice și birocrații. Toate sunt organizate în jurul însușirii surplusului prin forță. în China - de pe acum, zona cea mai populată, mai dinamică și cu cea mai intensă activitate comercială - apare metalurgia; tot de atunci datează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-și piardă sensul: forța nu mai e suficientă. Tot în acea epocă, făcându-și loc în istorie printre imperii, câteva triburi venite din Asia se instalează pe coastele și insulele Mediteranei. Spre deosebire de majoritatea popoarelor dinaintea lor, care se baricadează în fortărețe și în exigențele ciclice ale agriculturii, micenienilor, fenicienilor și evreilor le place schimbarea, pe care o consideră, într-un fel sau altul, o formă a „progresului”. Chiar dacă și ei își venerează strămoșii, cinstindu-i pe cei care le mijlocesc relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
celor răspunzători de destinele patriei, guvernul crede, repet, că acțiunea militantă cea mai potrivită cu împrejurarea actuală constă în reintegrarea imediată a acestor mii de oameni în viața capitalei, întoarcerea la căminele lor, bastioane ale legalității, cartiere generale ale rezistenței, fortărețe unde memoria nepoluată a strămoșilor veghează asupra faptelor descendenților lor, guvernul, o spun din nou, crede că aceste rațiuni, sincere și obiective, expuse cu toată sinceritatea, trebuie cântărite de către aceia care, în mașinile lor, ascultă această comunicare oficială, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intre, pentru că vor avea cheia. Comisarul divaghează. Are la îndemână un arsenal de arme gata de tragere, ar putea rezista până la ultimul cartuș sau, cel puțin, hai, până la prima capsulă de gaz lacrimogen pe care i-o vor arunca în interiorul fortăreței. Comisarul divaghează. Se așeză pe pat, apoi se lăsă să cadă pe spate, închise ochii și imploră somnul să nu întârzie, Știu bine că noaptea abia a început, gândea el, că încă mai e ceva lumină pe cer, dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care altădată nu o știa decât din partea cealaltă a luminilor rampei. Îi vedea într-o lumină dramatică, teatrală și efectiv părea că trăiește o viață extraordinară, mai cuprinzătoare decât cea reală, pentru că-i avea ca oaspeți sau îi vizita în fortărețele lor. Accepta regulile după care jucau jocul vieții ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă nu se gândea să-și schimbe propriile purtări după modelul lor. Excentricitățile morale, ciudățeniile din ținută, teoriile și paradoxurile lor atât de ieșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oglindire fără oglindă. Presupun că într-adevăr conștiința este, în plan individual, paznicul regulilor pe care comunitatea le-a făurit pentru propria sa conservare. Este polițistul din inimile noastre pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
viitorul apropiat, așa că am pornit să mă plimb pe faleză. Chinezii erau deja în plină activitate în magazinele lor. Cerul avea încă paloarea zorilor și în lagună era o tăcere fantomatică. La vreo cincisprezece kilometri depărtare, insula Murea, ca o fortăreață înaltă din legendele Sf. Graal, își păstra misterul. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Zilele care trecuseră de când plecasem din Wellington, Noua Zeelandă păreau extraordinare și cu totul ieșite din comun. Wellington e un oraș curățel, cochet, englezesc. Îți amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine acele ziduri. Turnul tăiat la cincizeci de coți și celelalte case Îngrămădite de jur Împrejur, legate prin balcoane și prin pasaje de trecere. În acest fel, zidind deschiderile exterioare și fortificând porțile, locuințele acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti o fi simțit dorința de a poseda o capelă pentru familie, Înainte să moară. Dar a fost părăsită, acum că fiul său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]