2,694 matches
-
spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care era în jurul meu mă agresa, nu-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am spus, dar era prea tîrziu. Ca să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăsta-i respectul și dragostea lui... E băiat bun, tăticule. Te respectă, te iubește... Și cu poporul evreu cum rămâne? În acest moment se pune pe răcnit și dă din mâini, sperând că astfel va reuși să-și țină în frâu lacrimile care stau să-l podidească - fiindcă la noi în casă e de-ajuns o șoaptă doar despre dragoste ca să se trezească toată lumea cu ochii scăldați în lacrimi. Îi respectă el pe evrei? La fel de mult ca pe mine, exact la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se duce pe poștă, iar maică-mea călărește telefonul zile în șir, de trebuie să fie hrănită prin perfuzie, atâta-i mai turuie gura despre Alex al ei. De fapt, așa a fost dintotdeauna: nu reușesc să-și țină-n frâu admirația pentru reușitele și genialitatea mea, acum că-mi apare numele în ziare, că sunt colaborator apropiat al noului primar, care-i atât de carismatic, luptând de partea Adevărului și Dreptății, împotriva proprietarilor abjecți ai mahalalelor, împotriva habotnicilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte mii de copii deștepți și arătoși, care vin să-i viziteze în fiecare vineri seară... — Uite ce, eu, unul, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dezbrăcat și m-am așezat gol-pușcă la capătul patului. Faptul că Lina nu știa o boabă de engleză n-a făcut decât să sporească sentimentul ce începuse să se înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu: puteam discuta unul cu celălalt, ne puteam împărtăși secretele și planurile fără ca fufa să priceapă ceva - iar ea și Maimuța puteau șușoti în italiană fără să știu eu ce-și spun și ce pun la cale... Lina a vorbit prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șosetele îmbibate de sudoare și împuțite după douăzeci și una de runde de softball, cu lenjeria de corp mirosind a transpirație de sportiv, cu mușchii brațului zvâcnindu-mi discret de-atâtea aruncări superbe și razante cu care toată dimineața am ținut în frâu alergătorii de pe culoarele dintre baze: da, cu părul vâlvoi, cu zgură printre dinți, cu picioarele cuprinse de febră musculară, cu dureri de kișkes de-atâta râs, cu alte cuvinte, să mă simt grozav, să mă simt un evreu robust, matur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răsplată pentru douăzeci de ani de serviciu credincios ca șef de vânzări. Eu sunt Myatt, Myatt & Page, se gândi el, fără să clipească la ideea responsabilității. Era Întâiul născut și era o lege a naturii ca tatăl să-i lase frâiele fiului. Nu fuseseră de acord noaptea trecută În privința lui Eckman. Jacob Myatt era de părere că Stein Îl indusese În eroare pe agent, iar fiul că agentul se afla În cârdășie cu Stein. „Vei vedea“, promisese el, Încrezător În propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
informații? Cel mai Înalt dintre soldați Îi sugeră că la șeful gării. — Și unde-i biroul lui? Soldatul arătă spre o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după guler, pe dinăuntru, și spuse nepăsător: — A trebuit s-o fac. A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împreună cu tine? — Da, iubitule, sigur că da, am spus. Ar fi fost, eram sigură de asta. M-am scuturat de senzația de ușoară nervozitate. Nu aveam absolut nici un motiv să-mi fac griji, mi-am spus. Mi-am ținut În frâu impulsul de a mă consulta cu Lauren și Tinsley cu privire la a fi sau nu suspicioasă În legătură cu invitația la Paris. Era o cacealma? Nu, că ele doar m-ar fi convins că Hunter și Sophia urmau să se Întâlnească. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
matale să fii șeful. Helen, zice, vrea aceeași lume, dar să fie ea șefa. Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Fiecare generație urăște următorul curent muzical, pe care nu-l înțelege. Nu suportăm să scăpăm din mână frâiele culturii noastre. Să vedem cum muzica noastră se difuzează în lift. Cum imnurile revoluției noastre au fost transformate în coloana sonoră a unei reclame de la televizor. Să vedem cum hainele și tunsoarea generației noastre a devenit dintr-odată retro. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o călătorie în adâncul căreia pulsează viața însăși, plină de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi. Și cum Mihai Vlădeanu, personajul central al ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Anul Nou i-ar face și de Crăciun, dar dacă femeia se supără? În fond, nu lucrează oriunde... Ce amestec are mama? Cînd vii la noi ești invitatul lui tăticu'... aude răspunsul supărat la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conectau întregul angrenaj la motor, asigurând astfel mișcarea, dar cablurile acestea fuseseră retezate, iar capetele distruse nu mai stabileau nici un fel de conexiune. Se întâmpla uneori ca, deși Carol nu considerase că e potrivit să observe așa ceva, Dan să dea frâu liber câtorva lacrimi, efect al tristeții post-coitum. Știa că ar trebui să stea de vorbă cu Carol, să discute deschis despre interfața dintre sentimentele și penisul său. Văzuse destule emisiuni TV pentru a fi la curent cu vocabularul, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
concentrează, aproape că reușesc să deslușească și cuvintele „O, e un sfânt“ rostite iar și iar. Alan Margoulies era un medic generalist căruia chiar îi păsa de pacienții săi. Ascensiunea lui profesională fusese suficient de rapidă pentru a ține în frâu cinismul și alienarea asociate artei vindecării. Avea abia treizeci și doi de ani și urma să preia șefia centrului în momentul în care se va retrage doctorul Fortis; nici nu e de mirare că își iubea atât de mult pacienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Încît am Început să-mi sacrific ore și chiar zile Întregi pe care ar fi trebuit să mi le dedic cărților doar pentru a le putea privi mai mult. Îmi scot din nou telescopul. Aștept, cu nerăbdare abia ținută În frîu, ca ochii să mi se obișnuiască iar cu Întunericul ca de smoală. Îmi fixez obiectivul asupra acelui Rialto din vis și din amintiri și-mi balansez telescopul Într-o parte și Într-alta pînă mă găsesc pe mine cel tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
haos curat. După ce Globe a publicat un articol pe această temă, atît de mulți oameni au apărut ca să dea iama În magazin În cele cinci minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poate perpetua prin ei. Autocrația exploatează (cu fulminant succes) cozile de topor, poltronii și ipocriții capabili să dea «cezarului» din vârful piramidei onorul suprem. Aceste personaje au reprezentat «eșalonul doi» al puterii ceaușiste. Era inevitabil ca ei să nu apuce frâiele mecanismului imediat după sucombarea tătucului și să nu-și articuleze o nouă lume după chipul și asemănarea lor. [...] România a mers și merge încă pe un drum greșit, fiind copleșită de o oligarhie financiară de tip mafiot, ce a transformat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la obiectul principal al atenției tale, fie el un perforator de cartele electronice, cuptoarele unei bucătării, manetele de comandă ale unui buldozer, un pacient întins cu intestinele scoase pe masa de operație. În fond, e preferabil să-ți ții în frâu nerăbdarea și să aștepți să deschizi cartea când ești acasă. Acum da. Ești în camera ta, liniștit, deschizi cartea la prima pagină, nu, la ultima, înainte de toate vrei să vezi cât este de lungă. Nu e prea lungă, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat motive să o facă și că nu exista - și probabil că nu existase niciodată de-a lungul istoriei - o ființă atît de profund nefericită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]