3,509 matches
-
mare interes sunt și resturile podului lui Apolodor din Damasc, precum și vestigiile mausoleului Tropaeum Traiani de la Adamclisi (ridicat in anii 108-109), dedicat victoriilor romane ale împăratului Traian. 3.2.2. Construcțiile cu rol strategic Construcțiile cu rol strategic poartă amprenta frământărilor politice și sociale, determinate de contactul populației cu marile imperii ale vremii (otoman, habsburgic, țarist). Ele au fost ridicate în condițiile sociale și istorice ale Evului Mediu, având un rol de apărare pentru anumite teritorii (fig. 7). Cetatea Sighișoara Cele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
proprietatea privată. Mai mult, în fiecare țară în parte, s-au folosit, momente diferite pentru a restructura proprietatea. Lipsa unui program coerent care să fie asumat și respectat cu sfințenie, a determinat ca în perioada actuală să mai existe încă frământări și probleme în legătură cu acest deziderat, procesul de restructurare a proprietății nefiind nici pe departe finalizat. Practic, fiecare nouă guvernare a adus cu sine o nouă perspectivă asupra acestui proces, perspectivă implementată aproape invariabil prin răsturnarea, blocarea sau întârzierea programelor declanșate
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
propriu, în inimă. În inima mea. Să te port acolo, iar tu să vezi dacă zilele mele sunt așa cum crezi tu, ușoare precum puful de păpădie. Ai păși alături de mine pe drumurile pe care le străbat, ai simți clipele de frământare și faptul că nu e ușor să zâmbești, când de fapt ai lacrimi în colțul ochilor. Mi-aș fi dorit tare mult să pot face asta. Poate că așa n-aș mai simți în vocea ta, iar uneori în tăcerea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Tu știi? Maria XIV. 25 decembrie Prima zi de Crăciun îmi trezește mereu amintiri plăcute. Cele ale copilăriei mele, petrecute în sat. Iernile erau adevărate, cu zăpezi cât gardul și ger năprasnic. Dar noi, noi copiii nu aveam nicio grijă. Frământările erau ale părinților care se ocupau de toate treburile casnice și gospodărești, până primăvara care, întotdeauna, se lăsa așteptată. Ne bucuram de tot ce ne oferea anotimpul alb, de la primul fulg ce cădea, în general pe la sfârșitul lui noiembrie și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spun, nici acum nu pot să-mi explic de ce nu mi-a dat nicio șansă. Poate singurătatea și frustrările strânse ani de zile au răbufnit atunci. Mi-a fost atât de greu, cum nici nu-ți închipui. Nopți întregi de frământări și de lacrimi. Pentru ce? Nu eram vinovată cu nimic. Poate doar de faptul că îl iubeam enorm și făcusem din el un idol al sentimentelor mele. Nu puteam accepta că piedestalul pe care îl așezasem se prăbușea încet, știrbit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
eu griji inutile. Știe că intru destul de repede în panică, uneori sunt chiar exagerată. M-a și tachinat de câteva ori, dar nu pot să fiu altfel, cu atât mai mult, cu cât îl știu singur și atât de departe. Frământarea care m-a cuprins este întărită și de faptul că ieri la prânz, ultima scrisoare către el mi s-a întors nedeschisă, purtând pe ea o mențiune deloc încurajatoare: lipsă domiciliu. Și totuși, nu-mi aduc aminte să-mi fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fiecare cuvânt și gest în parte. - E chiar atât de rău să-ți pui întrebări? - În principiu, nu. Te ajută să descoperi, să te descoperi așa cum ești tu, cel adevărat. Fără cosmetizări inutile. Uneori însă, toată această căutare, toată această frământare poate deveni istovitoare de-a dreptul. Și atunci mi se face dor, un dor cumplit de vremurile calme, în care nu căutam nimic, nu așteptam nimic... O privesc. Nu mai e de mult timp un copil. Și totuși, în ochii
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se diluează însă treptat, iar în multe cazuri, dispare cu desăvârșire. - De ce ți-e dor, Alma? - De liniște. Liniștea este locul unde, nu o dată, ne întâlnim gândurile, amintirile. Pe noi înșine. Cum ar fi, oare, dacă, printr-o magie, apăsările, frământările adunate în noi s-ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru a redobândi ceva ce ne-a aparținut cândva, să trecem prin toate: lacrimi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spune: Eu sunt cel ce sunt. În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. Binele și răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu s-a revelat, dovadă că este. De fapt, vânzoleala asta haotică a lumii actuale, frământarea lumii actuale, mă convinge că nu există decât Dumnezeu. Că totul e muritor, și universul și omul, și că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic și o va spulbera din orgoliul divin de a o face din nou
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă”. În paginile consacrate Femeii în fața oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
foarte credincioși și conservatori - nu am avut curajul să spunem nimănui că suntem în situația de a avea un copil. În familie, ne lăsau să înțelegem că nu s-a pomenit să aibă cineva legături intime înainte de căsătorie. După multe frământări, amândoi am hotărât ca eu să avortez cu toate riscurile. A fost o experiență foarte traumatizantă fizic și psihic. S-a făcut cu ajutorul sondei de către o femeie calificată ca soră medicală pentru suma de 3.000 de lei. Tensiunea și
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de la locul lor”, de a menține aparențele. Cântăresc îndelung orice idee de schimbare. Ea este preocupată în primul rând de copii, pe când el este tentat să gândească mai mult la ei amândoi. Dar nu poate ignora grijile mamei și toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături cât îi permite statutul său de „străin”. Nimeni din cei apropiați nu trebuie să știe de „legătura” lor. Profesorul înțelege prudența Teodorei, ba chiar întărește ideea cu vreo sentență rămasă în memoria studiosului în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o găsească cu orice preț și, al treilea, domnul Nicanor nu trebuia să afle de planurile lor și nici să-i prindă cumva săpînd pe Dealul Ursului. Așa s-a făcut că, din atîtea cauze și în mijlocul unor astfel de frămîntări, Virgil Năsturel nu-și mai poate aduce aminte dacă era luni, marți, miercuri sau altă zi, atunci cînd s-a trecut cu adevărat la treabă. Dar se cunosc multe alte amănunte legate direct de începutul marii aventuri. Așa, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu va mai coborî, astfel încât cele două sfere rămân definitiv distanțate. Universul eminescian are caracterul de a nu fi niciodată static, ci în permanentă mișcare, în continuă expansiune, exprimând neliniștea, frământarea marilor trăiri ale poetului. Această expansiune are un îndoit dinamism: se petrece atât pe vectorii spațiali, cât și pe dimensiunea timpului, ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar fi lăsat acaparat. Aflase pe pielea lui că frica nu-i altceva decît o barieră în calea reușitei și învățase să-și controleze sentimentul paralizant. Dar nevoia de-a avea un suflet aproape, de-a putea împărtăși cuiva îndoielile, frămîntările sau îngrijorarea îl apăsa. Pentru prima dată conștientiza ce înseamnă să aparții unei comunități. De cîte ori avusese nevoie, haita fusese lîngă el. Un sfat bun, o încurajare, o mîngîiere îl alinaseră, îl scoseseră adesea din impas. Acum se avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și recăpăta drepturile pe care le avuseseră altădată. Ar fi fost un semn de lașitate să lase asta în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atât de clară! - a operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe câtuși de puțin. Speră să se redreseze în cele câteva zile care au mai rămas până la întoarcerea familiei de la mare. A hotărât să țină secret asupra frământărilor sale. Ce pot pricepe femeile din chinurile creației? Fără îndoială, și nevasta îl va întreba tot de murături... Va răspunde afirmativ, ca să nu lungească discuția: oricum, n-ar duce la vreun rezultat. Însă, până unaalta, este singur! Oftează vădit ușurat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Mă iubește?” erau întrebări care se repetau asemeni orelor care-și urmau cursul firesc printre cifrele simetric ordonate pe cadranul timpului. „E doar un joc, un joc mizerabil în capcana căruia am căzut.” Era singurul răspuns acceptat valabil la toate frământările căutărilor necontenite. Și timpul trecea, fără să-i pese câtuși de puțin de tensiunea așteptării mascată admirabil de o minte aparent atrofiată. La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tot ce-și dorește, tot ce are nevoie. - E un risc pe care nu mai pot să mi-l asum. Prețul poate fi o nouă dezamăgire, iar inima mea nu ar mai rezista unui astfel de tratament. E slăbită de la frământările unei lungi așteptări, o așteptare mult, mult prea lungă. „Degeaba primești mai târziu dacă nu primești atunci când ai nevoie” și aș mai completa eu: dar mai ales ce ai nevoie, nu ce cred alții că-ți trebuie. - Au fost momente
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ai plecat? „- Spune, nu-ți place cine ești acum? - Ba da, dar parcă totul e fără sens. Am sperat că voi fi fericită alături de el, iar acum nu mai simt nimic, de parcă sunt un vas gol, fără sentimente, fără nimic. Frământările, căutările disperate, gelozia au ucis totul în mine. - N-au ucis nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fost exercitată și în sport; astfel la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, desfășurate în prezența Führerului, „echipa de fotbal a Marii Britanii a fost sfătuită să-l salute pe marele conducător al Germaniei cu salutul fascist. În acele vremuri de mari frământări social-politice și Jocurile Olimpice erau supuse „vremurilor”.”46 La nivelul CIO autoritatea a devenit una cu conotații politice prin interzicerea participării la JO a Africii de Sud din 1960 până în 1992 datorită Aparheid-ului. Un alt exemplu în acest sens e refuzul CIO la
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Cu toate acestea, un vierme îmi mușcă din inimă, îmi dă neliniștea ce nu pot s-o stăpânesc. Până când, până când?... Și iar gândul mi se întoarce..., îmi iau luneta și încep să privesc cerul deschis, căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să-i împovărez cu amintirile, păcatele și durerile mele. Ei au drumul lor, ca păsările care zboară din cuib. Trebuie să-i lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și Nicolae Bosie, care s-au opus înfiițării târgului, deoarece vitele care erau aduse la târg sau crescute pe Imașul târgului pentru a fi vândute le stricau moșiile. În preajma unirii Moldovei cu Muntenia (1859), zona Pașcani cunoaște o serie de frământări și revolte țărănești, din cauza condițiilor grele ale învoielilor agricole încheiate cu proprietarii. Țăranii erau nemultumiți de birurile și dările mari, dar și de condițiile recrutării pentru oaste. Astfel de cazuri sunt semnalate în 1852, 1856-1859. Reforma lui Cuza din 1864
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
a mentalității de sclav! Exprimarea e de-a dreptul obscenă. Mi se face rău numai când mă gândesc. Oameni speriați unul de altul, principii încălcate, eforturi batjocorite, fericire tăgăduită, frumusețe profanată, onoare pângărită, glorie întinată. Cred că ceea ce se cheamă „frământarea secolului“ își are originea chiar aici. Trebuie să recunosc că, deși perfect conștient de urâțenia ei, pe mine m-a intimidat. Tremuram de frică, mi-era rușine și mă simțeam jenat în tot ce încercam să întreprind, vibram de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]