254 matches
-
chip de conciliabul: „O să ne ocupăm de ea, în seara asta, după dans. Amândoi, de acord?” Am ghicit că era vorba despre ea. Am părăsit ungherul în care eram ascuns și m-am dus spre ieșire. M-au zărit. „Franțuzul! Franțuzul...”, șoapta aceea m-a însoțit un moment, apoi a pierit în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă-i scrumbie... Da, da, ...scrumbie de poloboc... cu ceapă și cu oțet... Franțuzul exclamă cu entuziasm: Asta-i mâncarea mea!... Delicios!... Face bine la ficat. Și gastronomul nostru, încântat că scrumbiile au și proprietăți medicale, a scos și capetele, a consumat toată ceapa adunând cu meșteșug și oțetul, în sfârșit s-a comportat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de boierime. I-au trimis poezii intitulate Limba română. Au sosit și donații. Goga le-a trimis o scrisoare studenților români de la Budapesta în numele "Luceafărului"; ardelenii erau entuziaști și i se adresau lui Iorga cu apelativele Apostol și Magnificentie 167. Franțujii au fost plini de înțelegere, presa franceză a înțeles că Iorga nu era nici antifrancez, nici demagog. Așa cum explica el: "Cultura franceză este prea mare și prea mîndră ca să fie supusă unei maimuțăreli atît de superficiale"168. Iorga a publicat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]