544 matches
-
o culoare roz violent, de parcă ar fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre cercei, de unde i-ai luat? Sandy Pabblem, directorul, e foarte doritor să aibă foști elevi ai școlii, ca Elaine, printre profesori. Își închipuie că asta face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe săptămână pe care le mai iau și gratis de la Main Library. Indochina a fost superb. O încâlcită poveste a pasiunilor erotice și politice, cu deznodământ logic în economia marilor întâmplări ale filmului. Catherine Deneuve își trăiește rolul ca o franțuzoaică matură, trecută prin ciur și dârmon. Povestea în sine este de o pasionalitate magmatică. Mereu ceva dă în clocot acolo. E foarte interesant, de aici îmi e mai ușor să apreciez gustul de vin vechi al Europei. De aici, Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte povestindu-le că așa e globalizarea: doi tineri români se căsătoresc la Bloomington cu un naș evreu român plecat în Franța, însurat cu o franțuzoaică evreică și venit în America. La căsătoria lor vin prietenii: basarabeanca Adriana Călinescu, semigrecoaica Cristina Zarifopol, humuleștenul Lucki Illias și cu ardeleanca de mine. Căsătoria este oficiată de o americancă de origine italiană. Mergem apoi cu mașini germane și japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne oferi, mie și lui Sebastian, pahare cu șampanie. Mă întrebam dacă familia Fine a angajat cu normă întreagă un membru al personalului să îndeplinească această funcție oriunde merg. Geneviève îi spunea ceva lui Sebastian. Nu mă surprindea că era franțuzoaică. Avea un rafinament în croiala hainelor și în bijuterii pe care îl văzusem înainte doar la o singură englezoaică. Dominic Planchet mi-a strâns mâna. Atunci am avut ocazia să îl privesc, eram sigură că nu fusese la petrecerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult decât beat tun, atunci el e beat Krupp; carabina produsă de italienii Carlo & Figli ajunge În grecește Kariofili care Înseamnă „garoafă“; șrapnelul Își moștenește numele de un general englez (Shrapnel), godinul de la un fabricant (Godin), pruna renglotă de la regina franțuzoaică „reine Claude“, iar jobenul de la pălărierul francez Jobin care și-a deschis magazin În București, pe Calea Victoriei; Într-o piesă de teatru jucată la Londra la sfâșitul secolului trecut apare o familie de bătăuși - familia Hooligan - iar manifestările huliganice sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de clasă cu mine, e o tipă mișto! Mai sunt și alte fete singure. Grințu va face un gest de plictiseală cu mâna. — Vă Înțeleg, va continua Gelu să i se adreseze cu politețe lui Grințu, după două săptămâni cu franțuzoaicele... Vor cumpăra flori și se vor duce la petrecere unde erau totuși mai mulți băieți. Vor sta pe jos, amândoi, vor bea vin și Gelu va continua să povestească. „Când am ajuns noi se Încărcau răniții pe un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe femei să se Îmbrace ca niște curve. Indiferent de cât de branșată era petrecerea sau de prețul alcoolului servit, asta se Întâmpla de fiecare dată, fără excepție. M-am uitat În jur după pisicuțele, asistentele medicale, prințesele, cântărețele, menajerele franțuzoaice, majoretele, elevele catolice, dracii, Îngerii sau dansatoarele sumar Îmbrăcate, dar fetele astea nu se obosiseră cu astfel de roluri limitative. Nici una dintre ținutele lor nu putea să fie practic numită costum, ci doar un amalgam de materiale lucioase și accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trecea cu dulce - se știe că nervii au nevoie de glucide. În zilele de „bolit“, decorul mesei de lucru se încărcase cu borcanul de plastic cu cremă Calve - tocmai aud la radio un sondaj care spune că peste 80% dintre franțuzoaice țineau ciocolata felul principal al unei mese, dar tot majoritatea femeilor din Hexagon spun că ea nu trebuie împărțită cu „partenerul stabil de viață“... Merde!! Totdeauna am avut despre franțuzoaice imaginea unor tipe frivole, încă niște sondaje și o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la radio un sondaj care spune că peste 80% dintre franțuzoaice țineau ciocolata felul principal al unei mese, dar tot majoritatea femeilor din Hexagon spun că ea nu trebuie împărțită cu „partenerul stabil de viață“... Merde!! Totdeauna am avut despre franțuzoaice imaginea unor tipe frivole, încă niște sondaje și o să-mi revizuiesc prejudecățile. Orice se descompune până la urmă în dulce - apa și pâinea cu siguranță. Mai greu era de detectat „dulcele“ în cafeaua mea de dimineață, în care mă ambiționez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
purtase costumul ăla cu două săptămâni înainte. Atunci poate costumul de dominatoare? Nu, îl folosise numai o dată cu James, iar el, spre deosebire de ceilalți iubiți din trecut, nu fusese tocmai încântat. În care caz, rămânea costumul vechi și de încredere de servitoare franțuzoaică. După ce a îndesat restul hainelor și accesoriilor în sac, Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
este să vă facem plăcere. Julia, complet dezbrăcată, cu excepția ciorapilor și a pantofilor cu toc, stătea călare pe el. Părul îi cădea pe umeri în valuri răvășite, dar teribil de sexy. —N-am mai văzut de mult costumul de servitoare franțuzoaică. Uitasem ce tare mă excită, a rânjit James jucându-se leneș cu unul dintre sfârcurile femeii. — Avem de ales între ăsta și costumul de asistentă și, dacă aduc aminte corect, doctore, n-au trecut decât două săptămâni de când m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răsuna de la Alger la Kabul, astăzi nu mai pot să mă audă decât cei care mă onorează cu vizita lor. Desigur, ei sunt Întotdeauna bineveniți, mai ales dacă vin de la Paris. — Eu nu trăiesc, de fapt, la Paris. Mama e franțuzoaică, numele meu sună franțuzește, dar sunt american. Locuiesc În Maryland. Asta păru să-l amuze. — Când am fost expulzat din India, În 1882, am trecut prin Statele Unite. Imaginați-vă că am avut chiar de gând să cer cetățenia americană. Zâmbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să aibă scuza bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță. O mamă franțuzoaică și o tichie persană reprezentau un Înalt grad de exotism pentru Annapolis. Asta sub aspect negativ. Sub aspect pozitiv, acea toană mi-a adus, numaidecât, o reputație nemeritată de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea un aer franțuzesc. Ce-o fi fost acela un aer franțuzesc, eu habar n-aveam. Dar așa spuneau cei din clasele mari, care se pricep la asemenea treburi. Eu încă nu eram pe de-a-ntregul convins, căci BB era franțuzoaică de-a binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de departe cel mai mare din Europa (51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest franțuzism în uzajul limbii noastre. Mult mai vechiul „a parveni”, din latinescul pervenire, era mai neutru, mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socială dorită și superioară, pentru care nu are însă „modul de utilizare” corespunzător - sau, cum spun francezii în ale lor dicționare, le savoirăvivre potrivit. În acest sens, mai degrabă sociologic decît etico-estetic, aș încerca să descifrez mai departe sentința tinerei franțuzoaice. Din această perspectivă, lucrurile devin brusc cît se poate de clare : evident că toate țările post-comuniste nu au cum să fie - măcar într-o măsură și măcar pentru o vreme - decît societăți de „parveniți”. Marea decompresie din ’89 izbucnește aproape
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cărți poștale cu Rînca „de odinioară”, pe care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre nevestele ideale : o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să mai crească, avea înălțimea de doi metri și patruzeci și opt de centimetri, fiind cel mai înalt bărbat de la noi. După terminarea războiului, stabilit la București, s-a apucat de jocul de cărți, de chefuri cu șampanie și cu franțuzoaice din cele care-și puneau tariful pe ușa hotelurilor de lux unde trăgeau, încît în câteva luni a făcut praf tot ce rămăsese de la Marcos. A rătăcit încă o vreme prin cârciumi, tot mai ponosit și mai abrutizat, până a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asta... și acum am găsit-o acolo În birou, Învelită Într-un șal de mohair, ceva nemaivăzut, așa, generoasă de parcă e de viță nobilă, a zis tanti Coca și a Început să rîdă. Auzi, fato, dar tu să-i scrii franțuzoaicei. Uite, Îți faci o prietenă. Nu știi ce se mai Întîmplă Într- un an, doi. Vine ea pe-aici, te duci și tu pe la ea. Cred că o să fie ceva normal... măcar voi ăștia tinerii să călătoriți prin Europa, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cercul lor apăreau și cărți neagreate de regim, unele netraduse. Henry Miller e un autor american foarte mișto, un pic pornografic, e imposibil ca Anaïs să nu fi auzit de el. Dar oare cum ar putea să Înțeleagă o franțuzoaică ce Înseamnă toate astea? Poate că la un moment dat, Într-o altă scrisoare, o să Încerce să-i explice mai bine cum stăteau lucrurile Înainte, dacă o s-o intereseze. După două săptămîni, a venit răspunsul. Anaïs părea o tipă dintr-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu? Băi frățicule, ce prostie... Două zile povestea i-a stat Înfiptă-n cap ca un ghimpe. Bine că n-a apucat să se laude cu franțuzoaica În cercul ei, ar fi ieșit o stînjeneală... Peste două luni, Maria s-a Înscris la liberali. A primit un fel de carnet de partid, pe care l-a pus pe raftul de deasupra biroului, sprijinit de poza de la Anaïs
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de presse-papier mâna de piatră pe care am găsit-o. Hattie așezase mâna de ghips descoperită în grădina sălbatică peste teancul ei de scrisori. Le scrisese lui Margot, prietenei și fostei ei colege Verity Smaldon, și Christinei, o fostă colegă franțuzoaică, în familia căreia petrecuse cândva o vacanță. I-ai răspuns și ziaristului ăluia impertinent? Da, ieri. Imaginează-ți că cei de la gazeta asta știu că exist! Redactorul șef de la Ennistone Gazette îi scrisese lui Hattie, solicitându-i un interviu. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiindcă nu am nici cort și nici sac de dormit, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă resemnez și să rămân aici. La singurul bar și restaurant din sat apar și cei doi canadieni și cele două tinere franțuzoaice, lamentându-se că s-au săturat să respire aer fierbinte și că s-au copt de căldură. Le aprob tacit, căci și eu sunt la fel ca și ele. Mă cazez la hanul pentru pelerini gestionat de primărie, la fel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fierbinte și că s-au copt de căldură. Le aprob tacit, căci și eu sunt la fel ca și ele. Mă cazez la hanul pentru pelerini gestionat de primărie, la fel și ceilalți cu care m-am întâlnit. Aflu că franțuzoaicele au pornit de la Arles și merg până pe 14 august, pentru că a doua zi vor să fie la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Lourdes. Ambele poartă la gât însemne religioase și-mi povestesc despre cazul unui bărbat care suferea de scleroză
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]