549 matches
-
permis să persevereze în căutarea idealului său și a lucrurilor frumoase din viață. Astfel, Su Shi a reușit să-și păstreze integritatea și, totodată, să facă față loviturilor nemiloase primite de la semenii săi. Temperamentul lui Su Shi era caracterizat prin franchețe, bunătate sufletească și eleganță în comportament, dar în același timp era plin de vioiciune, un om care spunea răspicat lucrurilor pe nume. Tocmai datorită unei astfel de personalități și a spiritualității sale, a fost admirat și prețuit de cărturarii chinezi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Întorcându-se spre Brunetti cu un zâmbet de prietenie candidă, sunt sentimentele mele cu privire la felul cum m-a tratat polițistul dumitale. Făcu o pauză, sorbi din vin, Încercă un alt zâmbet, de data aceasta unul conștient nesigur. Pot vorbi cu franchețe, sper, commissario. — Desigur, signor Viscardi. Altceva nu-mi doresc. — Atunci, dați-mi voie să spun că m-am simțit, la vremea aceea, ca și când polițistul dumitale m-ar fi tratat mai mult ca pe-un suspect decât ca pe-o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
desfășoare pe urmele istoriei mari. La fel stau lucrurile și în privința limbajului personajelor. Deși Doina Ruști a optat pentru o fină arhaizare, adoptând reconstituirea lingvistică în spirit, capeți conștiința intrării într-un limbaj de epocă, fără ca lexicul să impună cu franchețe această impresie. Așa se face că aproape că mi-a părut rău că epoca pașoptistă lipsește. Episoadele plasate în contemporaneitate sunt și ele expresive, subiectul pulsând în diverse medii sociale: universități, cluburi, spații interlope, funcționărime și boema artistică. Alunecarea lejeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ăntrebărilor, ăn dublu sens, incomode și obligând la răspunsuri substanțiale, interviul e normal. Am subliniat acest cuvânt deoarece normalitatea e tot mai greu de găsit an presă cotidiană de la noi. Intervievatorul are un punct de vedere explicit și formulat cu franchețe de-a lungul convorbirii. ai lipsesc ambele tipuri de complexe care fac din interviurile cu personalități de calibrul lui Ion Iliescu o proza indigesta - și cel de superioritate și cel de inferioritate. an sfârșit, când ajungi la capătul textului, nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu castelul. În scrisoare, Muneharu Încuraja efectiv Întăririle. Mesagerul capturat al clanului Mori răspunse la Întrebările lui Hideyoshi cu o franchețe neașteptată. Întrucât citise deja scrisoarea lui Muneharu, inamicul părea să se fi resemnat cu faptul că zadarnic ar mai fi Încercat să ascundă ceva. Dar Hideyoshi nu Îl cercetă cu de-amănuntul. Nu se cuvenea să umilească un samurai. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
așeză stângaci lângă ceilalți doi. — Eu sunt cel care l-a Încurajat pe Hikoemon să vă mai tulbure o dată pentru o ultimă discuție, spuse Kanbei. Așadar, care e rezultatul? N-ați ajuns la nici un compromis? Ați discutat jumătate din noapte. Franchețea lui Kanbei avu efectul de a le ridica moralul. Ekei se lumină la față, În razele dimineții. — Am Încercat, râse el. Sub pretextul că trebuia să se pregătească pentru sosirea lui Nobunaga, Hikoemon se retrase. Seniorul Nobunaga va sta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lume, simțea că nu mai avea pe nimeni În care să se Încreadă. Acum, Însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, Într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, În Întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie Își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va fi omul căruia trebuie să-i acordăm Încrederea. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Prin urmare, este foarte important să fiți discreți și aveți mare grijă să nu mă provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele Încrucișate În fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și clanul Uesugi, la miazănoapte, mi-au Încredințat rezolvarea unor probleme. Dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
colorate pe care le-am avut pe câmpul de luptă, cu un drapel fluturându-mi la spate. În plus, ca dovadă că nu mă deranjează să fiu legat, aș dori să mă lege În fața tuturor, când mă urc În căruță. Franchețea era, Într-adevăr, una dintre cele mai agreabile trăsături ale lui Genba. Când Hikoemon Îi reproduse dorințele sale lui Hideyoshi, acesta ordonă să fie trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
unei pierderi a contactului cu viața. Atenția este capricioasă, dispoziția afectivă bizară, cu tendințe impulsive, timidități, enervări subite, se irită, plâng sau râd nemotivat. Copiii prezintă acum o activitate dezordonată. La această vârstă ideile sunt tranșante, paradoxale sau lipsite de franchețe. Se manifestă o stare de angoasă, denumită „neliniștea adolescenței”. Toate tendințele ating o ordonare paroxistică și în primul rând sexualitatea. Mediul familial devine prea strâmt și prea fragil. Legile morale, sociale și religioase - prea constrictive. Sufletul plutește între ipocrizie și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea se împletește cu persiflarea. Uimirea în fața miracolului copilăriei și a vieții neconstrânse, descrierile de locuri și oameni, franchețea rostirii dau o senzație frustă, dar țes, totodată, o aură de poezie ingenuă. În încercările teatrale ale lui B., dintre care doar Ministrul a fost jucată în 1927, lipsește construcția dramatică, totul reducându-se la comicul de situație și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
un spectacol. Comentator exact și prob, cu percepții de finețe, criticul, căruia nu i-ar fi stricat mai mult aplomb, nu lasă impresia că ar avea vreun parti-pris. Consemnările sale inspiră încredere prin echilibrul și decența argumentării, ca și prin franchețea atitudinii. Tranșant, dar politicos, calm (în aparență) și numai câteodată ironic, impulsivul bine temperat nu face din cronicile lui un show de teribilisme, nici nu se pierde în frivole grațiozități. O incoruptibilă seriozitate îi guvernează demersul. Dacă de „măști” O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
R. arată aici că oamenii acționează sub imperiul a trei instincte primare fundamentale: foamea, dorința sexuală și frica de moarte, textul motivând astfel viziunea crudă, veristă, a realismului său. Ipostază remarcabilă de asemenea, Jurnalul scriitorului se caracterizează printr-o mare franchețe. R. nu-și ține însemnările zilnice cu gândul de a le încredința tiparului; de altfel, a interzis testamentar dezvăluirea lor înainte de a fi trecut câteva decenii de la moartea sa. Refuză categoric să facă literatură în aceste pagini, unde notează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
studenți și colegi care au dat dovadă unei înalte considerații pentru activitatea sa, acordându-i un respect bine meritat. Am avut prilejul să-i fiu în preajma încă de la terminarea studiilor universitare și de atunci mă cucerit prin vastă să cultură, franchețea și onestitatea, prin ponderea pe care o acordă fiecărui cuvânt rostit, prin seriozitatea cu care privea relațiile umane. De la începutul activității mele didactice am remarcat la Profesorul Ion Enescu sobrietatea, truda, pasiunea și devotamentul închinate școlii tehnice superioare românești. Profesorul
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
fi și acerbă (ca în cazul lui Constantin Stere, căruia sub pseudonime ca O femeie din popor și Dama voalată îi reproșase și în presa vremii „orbirea” și ambițiile de „european germanizat” și compromisul gazetarului de la „Lumina”). Reține mai ales franchețea acestor mărturii, lăsând să treacă, nu o dată, în prim-plan scene teribile sau exemplare: stareța de la Pasărea jelind raptul barbar comis de nemți asupra mănăstirii, într-un aprilie apocaliptic al anului 1917, când se ordonă despuierea vechilor odoare și doborârea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 312-313; Florin Faifer, Constantin Paiu - seriozitate și franchețe, CL, 2003, 2. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
nu este corect; crunt; cugetare; culoare; cumplit; cunoștință; curiozitate; cuvînt; demnitate; deschis; descoperit; dezamăgire; dezvăluire; dificultate; doare și apasă; ce doare; dorință; dorit; dovadă; dragoste; enigmatic; entuziasm; este; estetic; eu; evidență; existență; falsitate; familie; farfurie; fatalitate; fățarnic; să fie; forță; franchețe; gînduri curate; greiere; greu; idee; incertitudine; inexistent; interes; interesant; intrus; iubit; iute; încîntat; întotdeauna; întruchipare; întuneric; înțelegere; înțelepciune; învățat; jurămînt; jurnalist; legal; luciditate; lucruri abstracte; magic; mama; mare; mic; minciunind; nu spune minciuni; minte; mințit; miraculos; mîncare; neadevăr; neadevărat; necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: "Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Desigur, aceasta reclamă o disciplină a conversației de grup care presupune „a Învăța să asculți” și „a Învăța să fii ascultat”. După cum ține de formația personală a fiecăruia și a tuturor celorlalți, de spiritul de principialitate, de respectul reciproc, de franchețea și interesul activ, de calmul și concizia de care va ști fiecare să dea dovadă, de dorința sinceră de a contribui, după experiența și capacitățile sale, la găsirea soluției celei mai bune și nu de a face o pledoarie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sperie pe unii. Dacă ne referim la Dăruind vei dobândi, mie mi se pare că nimic din ceea ce s-a publicat după'89 nu se ridică la nivelul acestui volum. R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit. Suntem obișnuiți cu predici șablon, cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
menite să ilumineze și mai intens aspecte mai puțin cunoscute, spuse doar pe jumătate sau uneori, ca în cazul lui Ion Barbu, ascunse sub preș. Barbu Cioculescu, spirit epic, imaginativ, inspirat, versatil și stilist ironic, este un om de atitudine. Franchețea își dă mâna cu gustul infailibil de a aprecia, de pildă, ediția de poezii postume ale lui Ion Caraion, îngrijită de Emil Manu. Criticul discerne "calitatea indubitabilă de material intern al acelor versuri testamentare, mărturie a unui eu sisific, dinăuntru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul Dorei Petrilă și o onestitate care nu ține seama de pudori etice: a se vedea scena întîlnirii cu Gheorghe Dinică (pp. 218-220), aflat în stadiu final de degradare psihică (coptura Alzheimerului îi ștersese cu totul memoria
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
altfel decât în felul său. În vârf de formă Am citit cu multă plăcere interviul acordat de colaboratoarea noastră, d-na Antoaneta Ralian, revistei OBSERVATOR CULTURAL (nr. 9-10). Aflată în vârf de formă, la cei 81 de ani mărturisiți cu franchețe, marea traducătoare oferă exemplul unei vieți de muncă tenace și imaginea tonică a unei senectuți participative. Este directă și polemică, ia distanță față de opiniile altui colaborator al nostru, d-l Mircea Mihăieș, care-i făcuse "harcea-parcea pe bătrâni", precum și față de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
capăt al spectrului, poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]