1,147 matches
-
împărtăși. Pentru exegeți și biografi, paginile de față sunt o mană cerească. Cu o condiție însă: să ai discernămîntul de a citi selectiv, dînd la o parte pojghița deformatoare a opticii celor care îl filau pe Noica. Căci, ceea ce este frapant în orice dosar informativ este grila de schimonosire prin care angajații Securității își urmăreau victimele. Viața lui Noica, privită prin ochii celor care îi întocmeau notele informative, apare schematică pînă la serbezime și vinovată pînă la infracțiune. Cauza e una
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
așezat între micul romantism social de la Sămănătorul (revistă la care a fost redactor și la a cărei atmosferă ideologică a contribuit ca puțini alții) și adierile simbolismului de după 1900." (pag. 513) Dar, dincolo de surprize ca acestea, mai este ceva absolut frapant. Artificiul identității sintagmelor e menit parcă să satisfacă gustul de cititor al lui Cioculescu însuși. Nu era el cel care recunoștea, în rezumatul matein al lui Montaigne, o expresie tip aparținându-i chiar acestuia din urmă ? Nuanța suplimentară e formidabilă
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
încuviințăm încă o dată. Cetățean european și patriot român, ca toți junimiștii, Caragiale știe să decojească termenii de crusta lor demagogică. El ia în zeflemea nu Europa, ori țara, ci utilizarea bombastic-frauduloasă a celor două noțiuni. De aici și actualitatea lui, frapantă. După 1989, și România, și Europa au fost introduse în atâtea propoziții goale, circumstanțiale, conjuncturale, încât referentul s-a văzut evacuat dintr-o frazeologie abundentă și redundantă. Așa cum România nu poate fi înțeleasă corect - ci ca o caricatură - din colecția
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
desfășurat cu fervoare și erudiție, urmărește un unic țel: demonstrarea superiorității postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de foc face" (Divanul, 235). Dintre tipurile de hiperbat, distinse de Dragoș Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu ai istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că nu trebuie
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
a obligat să găsească în artă unica salvare. Poate că, rămas în cercul favorizaților sorții, poetul Macedonski n-ar fi ajuns niciodată mare poet. în cazul lui, curba socială descendentă s-a îmbinat perfect cu cea artistică ascendentă, într-o frapantă simetrie. Rareori viața unui scriitor s-a reflectat atît de clar în arta sa precum în cazul scriitorului nostru. în ultimii ani ai vieții, cam de prin 1905, aflat în posesia unui venit modest, dar constant (o mică sinecură funcționărească
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și Istorie din Craiova cu specialitatea istorie și latină, profesor în Craiova, a publicat patru volume de versuri începând cu anul 2002, cel mai recent fiind Povestiri din cartierul de est. Gheorghe Grigurcu îi remarcă în prefață "serafismul în contrast frapant cu textele hiperrealiste": "e ca și cum un porumbel alb s-ar așeza pe o pubelă într-o zonă dintre blocuri". Deși decorul e al unui "cartier muncitoresc" cu o "aură neagră de gunoaie", (pe care poetul declară totuși că îl iubește
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
care se găsesc la Ecuator nu vor resimţi o încălzire majoră a climei dar, în schimb, vor avea parte de mai multă secetă şi de ploi. Autorii studiului au ajuns la concluzia că 77% din oraşele planetei vor suferi schimbări frapante ale climei, iar restul se vor confrunta cu noutăţi în domeniul climei. Europa va avea veri şi ierni mai calde, în medie cu 3,5 - 4,7 grade Celsius. Obiectivul articolului urmăreşte ca toată lumea să înţeleagă consecinţele schimbărilor climatice , a subliniat
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
Cosmin Ciotloș Frapantă, în comentariile dedicate celui de-al doilea roman al lui Matei Vi[niec, e convingerea cu care câ]iva critici au vorbit despre o presupusă formulă realistă. Eroarea lor se datora unei confuzii de natură teoretică: aceștia tratau recognoscibilul drept
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
și a făcut o critică de analiză și evaluare dintre cele mai prompte și mai prețioase. Făcând tot soiul de observații cu privire la „noutățile" întâlnite, am fost reținut de una care nu avea curs înainte: Epoca marilor clasici. Ea era mai frapantă decât apelul la Revizuire care, deși fusese consacrat de E. Lovinescu și subînțeles de critica estetică interbelică, nu suna bine, căci s-ar fi putut confunda cu revizionismul cel atât de blamat de comuniști, de la Lenin încoace. Dar ce va
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
Nu pentru că pe asta ar fi știut-o, ci pentru ca să le ducă preotului dintr-un sat învecinat care i le traducea în franceză. „Latina mea de bucătărie, scrie Lanzmann, îi decerna Annei nu știu ce brevet de veche francitate, punea în mod frapant în evidență progresul diastazelor asimilării, îi conferea aprigei mele bunici o aură de conformism.” Tatăl lui se născuse la 14 iulie 1900 la Paris, iar bunicii paterni erau atât de integrați în comunitatea lor rurală bretonă încât au supraviețuit războiului
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
autobiografice care alcătuiesc portretul autorului (copilăria cu lecturile ei devoratoare din Andersen și Jules Verne, adolescența cu descoperirea lui Turgheniev, Stendhal sau Hugo, primele experiențe erotice și apoi cariera de critic în anii comunismului), din volum se desprind cinci trăsături frapante ale scriitorului. Prima este că autorul nu are o natură lirică a cărei umoare să-l îndemne la porniri introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
al XIX-lea), lector la Oxford, sportiv de performanță (tenis, alpinism, atletism) și idealist de modă veche; Gail Perkins, iubita lui, „scăpărătoare avocată tânără în ascensiune, binecuvântată cu frumusețe și cu o limbă ascuțită”; Dima, un rus cu o înfățișare frapantă și o biografie care înglobează întreaga evoluție a Rusiei de la represiunea lipsită de criterii și de limite la domnia fărădelegii sub formele ei cele mai hulpave și mai crude. Nici unul dintre ei nu este din lumea lui Smiley, lumea pe cale
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
Imaginile realizate din spațiu de către NAȘĂ arată că locuitorii acestui ținut sunt aruncați pur și simplu într-o “mare neagră”. Contrasul cu vecinii din partea de sud este de-a dreptul frapant. Dacă Coreea de Sud și Chină sunt scăldate în lumina, nu același lucru se poate spune despre Coreea de Nord care ar putea fi confundată cu o pată uriașă neagră, scrie 20min.ch. Restricțiile pe care trebuie să le îndure nord-coreenii, cum ar fi
Ce se întâmplă în Coreea de Nord. Imaginile care au uimit lumea-VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/62524_a_63849]
-
de necesitatea, laică, de a avea o viziune, atât, o viziune, poetică. În primul volum, aceasta exista și era coerentă. În următoarele, începe să se dilueze, chiar dacă, desigur, imagini memorabile se pot culege și de acolo. Poezia lui e întotdeauna frapantă. Dar și, de prea multe ori, excesivă. Meritele globale sunt, la el, trase în jos de defecte parțiale. Că e un poet bun, foarte bun în unele pagini, nu se poate tăgădui. Că, pentru un poet bun, comite cam multe
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
teatru și comunitate, despre obstacole. Este vorba despre volumul „TEATRU - singurătate, meșteșug, revoltă" al regizorului Eugenio Barba, un volum apărut în condiții de mare rafinament grafic și vizual la Editura Nemira, tradus din limba italiană de Doina Condrea Derer. Rămîne frapantă nașterea Tearului Odin, făcut de Barba, și relația acestuia, mai întîi de toate, cu orășelul Holstebro din nordul Danemarcei, un orășel care are douăzeci de mii de locuitori. Holstebro nu avea teatru în 1966 cînd unui italian trăsnit și răzvrătit
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
și un fel de bravadă, tipică scriitorilor și artiștilor avangardiști (și nu numai). Bănuit că își creează tablourile sub influența substanțelor halucinogene, Salvador Dali a declarat: «Nu iau droguri. Eu însumi sunt drogul»." (pp. 269-270) Bravadă sau nu, altceva e frapant în privința episodului consemnat de Andrei Oișteanu. E pentru prima oară, dacă nu greșesc, când cineva vorbește atât de deschis despre existența concretă a drogurilor (fie ele și ușoare) în plin regim comunist. Sigur, dacă excludem „lecția de opiu" (care totuși
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
e ca o pensă fină care prinde între capete o nuanță ilicită a vieții, aforistul (autorul de aforisme) talentat fiind cel care surprinde un amănunt aparte pe care îl transmite apoi într-o formă izbitoare. Cu cît directețea e mai frapantă, cu atît efectul ei este mai puternic. Vîrful pensei trebuie să fie nespus de discriminator, în așa fel încît nuanța surprinsă să fie infimă, de o punctualitate milimetrică. Din acest motiv, cu cît un aforism e mai general, cu atît
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
încercînd să recupereze măcar o parte din timpul pierdut, Anghel începe să scrie cu oarecare regularitate poezii, apoi proze: dar ritmul înnegririi hîrtiei rămîne la el destul de lent. Abia în 1905 îi apare primul volum de poezii originale, îndelung pregătit, frapant prin noutate. Odată ajuns scriitor de relativă notorietate, după publicarea volumului în grădină, proustianul scriitor român propune publicului o formulă literară nouă, aceeași pe care o va cultiva pînă la moarte: evocarea obstinată a trecutului, reprezentînd pentru el puritate și
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
departe, / Ca un mărgăritar deasupra mării..." Deși cultivată de Anghel mai ales în a doua parte a vieții, proza a reprezentat vocația primordială a autorului. Piesele cu adevărat antologice, puțin numeroase, încap în două mici volume, dar originalitatea lor este frapantă, iar valoarea lor deosebită a putut fi apreciată doar mai tîrziu, pentru că, la data apariției, trecuseră aproape neobservate. Anghel a schițat exerciții prozastice încă din tinerețe, dar s-a consacrat prozei mai ales în anii 1910-1911, după ce se afirmase ca
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
și din alte romane ale secolului XIX. O mică inovație o reprezintă finalul dublu (folosit însă și de Caragiale în Două loturi), ca și referința la situații și personaje din romane anterioare. În rest, asemănările cu marea proză romantică sunt frapante. Atât de formă, cât și de spirit. Caracterul excepțional al întâmplărilor și inverosimilul psihologic fac parte din arsenalul romanului pre-realist. Nu e limpede dacă, dincolo de suprafața lipsită de ambiguitate, așteaptă să fie descifrată o parabolă. Nici natura mizei nu se
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
îndoiesc, destui malițioși se așteptau să le găsească aici) se resorb, lăsând locul unor noțiuni mult mai simple, de la adevăr la viață, de la libertate la omenesc. Scrise cu două decenii în urmă, între 1988 și 1992, poemele din Nimic anticipează frapant minimalismul celor mai valoroși dintre tinerii poeți de azi. Spre deosebire de ei însă, Mircea Cărtărescu practică un minimalism, nu știu cum să-i spun altfel, dens. Formula se îngustează, se subțiază, dar se încarcă simultan de tensiune. Felul în care traduce în imaginar
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
la ediția a doua? N-ar trebui, mă gândesc, să le supralicităm încărcătura morală. Mai ales în dauna celei expresive. Practic, critica lui Cornel Regman și aceste însemnări fugitive (multe emise spontan și transcrise ulterior) sunt consubstanțiale. Multe dintre încheierile frapante ale cronicilor sale vor fi fost inițial astfel de spirite colocviale. N-avem de unde ști. Dar un examen stilistic rapid ne poate edifica. Un întreg capitol din carte (pp. 59 - 79) e dedicat scriitorilor (și artiștilor, în genere). Mi-e
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
de Autoritatea Natională pentru Cercetare Științifică (ANCS), dar aplicarea în practică nu este demonstrată. Asociația Ad Astra susține că o asemenea promovare creează o falsă ierarhizare a valorilor din cercetare, în condițiile în care "produsele promovate" se remarcă printr-o frapantă lipsă de onestitate științifică și prin abaterea de la cele mai elementare exigențe academice. Un efect al promovării unor proiecte așa-zis valoroase - dar nedovedite, testate, sau omologate - va fi demoralizarea cercetătorilor care își aduc o contribuție consistentă și recunoscută de către
Premii fără dovezi. Senzorul pentru detectarea cancerului, un fâs. În capcană a căzut și Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică () [Corola-journal/Journalistic/48580_a_49905]