19,543 matches
-
liberă să alegeți și să corectați"... Ei, bine, făcând abstracție de existența celor două cărticele a căror valoare n-am de unde s-o știu, mă încurajez să dau un verdict doar asupra versurilor din plic. Pentru majoritatea lor, rămâne valabilă fraza cu care începe acest post-restant. Într-un final de poem, pe care îl consider aproape ratat, spuneți convinsă: "Viața nu are să fim serioși / Poezie", și cuminte ar fi să nu vă contrazic. Cred însă că nu priviți în direcția corectă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
Mălăncioiu, Virgil Podoabă, Dan Mănucă, George Cușnarencu, Al. Dobrescu, Lucian Orășel (pe mine nu mă mai mențonez, ca să nu-mi repet numele). Șerban Lupu încântă publicul, citând opinii ale lui G. Călinescu despre muzică și ilustrând apoi aceste opinii cu fraze muzicale interpretate la vioară. Tot la vioară Șerban Lupu interpretează, inspirat și cu umor, melodii compuse de G. Călinescu însuși (unele pentru piesele lui de teatru). Se aplaudă entuziast. Tot 21 iunie, ora 15. Ne despărțm, având de pe acum nostalgia
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
gust, cu o filozofie, nici nu mai e nevoie s-o spun, de doi bani. Versurile sunt atât de goale încât s-ar putea spune în glumă că poezia lui este... indecentă. Citindu-le mi-am adus aminte de o frază a lui Sartre în care scriitorul francez spunea că oamenii au abuzat în așa măsură de numele Domnului, încât ar trebui pentru o perioadă interzis prin lege. Intențiile lui Nicolae Sinești, exprimate în prefață, sunt onorabile, splendide, sublime, dar poetic
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
o reproduc chiar în această pagină, fiindcă mi-ar fi greu s-o descriu), ca și maieuri cu caricaturi și texte, și ele foarte hazoase. Cele trei cărți sunt: Dicționarul cinicului aproape perfect, Petrila, Ed. Ha, Ha Ha, 2003. Cuprinde fraze extrase din mari cinici ai literaturii universale (sau din mari scriitori accidental cinici), însoțite de caricaturi inteligente și caustice realizate de Ion Barbu. Pe copertă este desenată - tot de Ion Barbu - moartea cu o coasă în mână, iar pe pieptul
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
să aibe poate numele de la Bulandra, de pildă, este una dintre cele mai legate, cu multe posibilități, o trupă deschisă, o trupă care simte ritmul acestui secol. Acest lucru schimbă și stilul de joc în modul cel mai direct. Topica frazelor este alta, vocabularul, și el, altfel reprezentat la nivelul lexicului, al sonorităților, cuvintele, de aceea, se așează altfel în gura actorului și sînt altfel rostite, relațiile pe scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Val Gheorghiu O frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită brusc uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
arbore prăbușit mușuroaiele frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu siguranță dezamăgitor. Până să se pună pe picioare textul, despre care jur că nu știu de la început ce va fi și cum va fi, mi se pare că inund cu fraze fără nici o noimă filele pentru care m-am angajat. Panica și dezolarea fac loc senzației de sete și impresiei de febră. Îmi fac un ceai nou, îmi mai fac o cafea, le beau, ies, iar și iar, pe balcon, admir
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
o dată trecut, ne rămîne să vedem în Hogaș un scriitor atractiv, care te îmbie nu numai la drumeție, dar și la citit. El se află undeva la mijloc între clasicismul lui Odobescu și barocul lui Bogza. E vădit îndrăgostit de fraza amplă, muzicală (pagina despre furtuna din munți, Caragiale o învățase pe de rost iar lui Bogza i-a sugerat una asemănătoare din Cartea Oltului), de alegerea savantă și de referința la antichitate. De Odobescu îl apropie și curiozitatea pentru botanică
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
calea argumetării se merge). Unitatea rezidă în ritmul gîndirii, al observației și al limbajului unde analogia și polaritatea sunt forțe modelatoare ce tind să se integreze în armonii la un plan superior. Aceeași energie însuflețește fiece cuvînt, fiece propoziție sau frază. Nu vedem o contradicție între această afirmație și cele spuse mai înainte despre datoriile avute de autor în toate părțile. Emerson se lăsa sedus de un text (pe care îl transcria mai tîrziu în jurnal) în cursul unei lecturi animată
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
din Irak. Ceva de genul: o fi dictator dar măcar ține zona sub control, dacă dispare va fi mai rău. Mi-am închipuit că au gîndit la fel despre dictatura ceaușistă. Toată lumea a uitat neintervenția Europei din Cehoslvoacia și Ungaria. Fraze deșerte spuse de miniștri fără responsabilitate și care mai sînt și aplaudați. Din păcate trăim o lipsă de conducători adevărați, priviți la toată președinția Europei și veți vedea indivizi mînați din spate de istorie și nu indivizi care construisc istorie
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13886_a_15211]
-
merge spre pasajele centrale ale registrului unde capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
prin devoțiunea cu care artista își abandonează propria ființă în clipele de reculegere. Așa cum apare și tălmăcirea ariei Vissi d^arte din Tosca o imensă, fierbinte rugă rostită la moment de cumpănă. Avalanșele de sunet, accentele apăsate, amenințătoare, alternate cu fraze imploratoare ( Divinités du Styx din Alceste de Gluck), furia și vehemența Elettrei, virtuozitatea dramatică (D^Oreste, d^Ajace din Idomeneo de Mozart), patina doloroso � Non più di fiori din La clemenza di Tito de Mozart), cântul moale, catifelat, mătăsos
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
nopțile astea de iarnă, sub pleduri trupul cald al Martei, iar acolo, afară frigul, la numai câțiva centimetri, atât e de aproape și de inofensivă vremea rea. Și chiar dacă la început ne întrebăm dacă am închis gazul sau rostim zadarnice fraze străvechi, o zi în plus sau în minus, în realitate este de parcă n-am fi spus nimic, ca și cum ne-am adăposti în sunete tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
critic. Nu cred că ați pus vreodată pe hârtie o afirmație pe care n-ați gândit-o pe cont propriu. Niciodată nu puneți în ecuație termenii altora, decât poate după o explicație a sensului acestora în contextul inițial și în fraza dvs. Apreciați ideile, nu automatizarea limbajului critic. S-a demodat critica de bun simț? Critica inteligenței și a sensibilității? Critica cultă dar și pe înțeles? De unde această inteligibilitate-fobie? E.S. Nu știu bine cât reușesc, dar mă străduiesc să fiu bine
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
de France. S-au schimbat vremurile. Opere fără temă, fără personaje, fără acțiune, fără epic, fără idei, fără filosofie, fără punctuație? Da, există (îmi amintesc că Philippe Solers a scris un roman care de la început la sfârșit avea o singură frază, fără punctuație, bineînțeles!), poate exista orice. Problema este cine o publică și, dacă o publică, cine o citește. Mi s-a întâmplat, cu 15-20 de ani în urmă, o istorie interesantă: pregăteam volumul IV din seria Scriitori români de azi
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
o răsfrângere a memoriei noastre." (O misere de nous Notre vie est si vaine qu^elle n’est qu^un reflet de notre mémoire.) Sentimentul revine într-o largă comparație, la pagina 101 din tomul II, unde desfășurarea armonioasă a frazelor pare a îmblânzi dezolarea: "Când îți privești sau îți asculți viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi dangătele unui clopot a cărei bătrână clopotniță nu se mai zărește deloc
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Castelul Peleș și vacile care pasc toată ziulica pe pajiște am fost tentată să încerc cîteva exerciții de admirație și de imaginație. Văd toalete, pălării, botine fine, umbreluțe, trăsuri sau mașini cochete de epocă din care coboară pași eleganți și fraze franțuzești, parfumuri, maniere elegante, bijuterii... M-a luat valul și... copilul nicăieri. Undeva în zare îi văd bicicleta cea nouă, mult mai mare decît ar avea nevoie. Merge cu o viteză nemaipomenită, întoarce cu o singură mînă... Îngrozită, încep să
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
de Sachertorte, prăjitura mea de ciocolată preferată, căci melodiile din Freischütz, cu care se încheia de obicei concertul de seară, soseau cam în același timp cu desertul. Ascultându-le, fascinat de peripețiile misterioase dar istorisite de-a dreptul inimii prin frazele muzicale, treceam cu o iuțeală egală cu intensitatea emoțiilor de la mila pentru fata disperată la furia împotriva odiosului Caspar, de la groaza coborârii printre ghețurile, urletele fioroase și strigoii din Cheile Lupului la voioșia corului vânătorilor (interpretat și el doar de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
limba micii și cît se poate de necunoscutei țări unde se află sanatoriul. Era, fără doar și poate, o sîrguință inutilă. Pentru toate demersurile necesare, ca și pentru a primi instrucțiunile tratamentului în sine, ajung cu vîrf și îndesat două-trei fraze dintr-o engleză de baltă pe care le știe toată lumea, dar ce pierdeam, mă întrebam eu, dacă îmi umpleam orele goale învățînd limba aia ciudată în loc să fac exerciții de răbdare cu pasiențe, cuvinte încrucișate sau probleme insolubile de șah? (...) Totuși
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-am spus cum am putut mai bine că aș ruga-o să interpreteze faptul cu pricina drept un omagiu involuntar adus persoanei ei. Dar, ce mai? Cînd și-a dat seama că, de bine de rău, vorbeam limba
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
naturalistă, dar lucrurile nu stau tocmai așa. Dacă povestirea s-ar reduce numai la psihologic și alternanță de planuri, probabil nu ne-am amuza prea tare. Dar analiza psihologică e mai curînd dinamitată, luată întrucîtva în derîdere la nivel de frază și cuvînt. O anume ireverență față de imagini serioase face textul spumos și agreabil. Poanta povestirii e un fel de "final neașteptat" ce, fără a fi spectaculos, pariază pe surpriză. Sarea pămîntului îi aduce față în față pe Regina Marii Britanii și
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
prezența articolului de "se preface în palat") și, în rest, cu clare conotații arhaice. Toate semnificațiile complexe care se depărtează de spațial sînt la fel de complexe în construcția cu în ( în singurătate, în deznădejde etc.) și în combinația cu întru. O frază a filozofului, mai ales, e greu de acceptat de către un lingvist: În timp ce toate prepozițiile, chiar și cele formate din adverbe, spun ceva simplu, întru exprimă ceva complex". Or, cine încearcă să descrie utilizarea prepozițiilor știe că aproape toate exprimă ceva
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
aleagă o asemenea mostră de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o însuflețește și stilul elevat, rafinat-intelectual al autorului. Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care autorul înțelege poezia și literatura. De la o anumită
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
și, imediat, prefața. Prefața peste care mai bine treci, dacă vrei să nu te enervezi în concediu. Fiindcă amintitul cuvînt înainte explică, într-o limbă, e drept, doar ici-colo, de esență tare, cum se face mizantropul optimist. Rețin o singură frază pe care, printre racilele puse la zid ale literaturii burgheze, nu cred c-o putem suspecta de circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
Biblii și ochelari, a venit la mine și și-a reluat lecția de franceză exact de unde a lăsat-o... Marian Ilea: Sunt momente, cred, ale prozatorilor puternici care adună zi de zi, vreme de ani de zile, tot felul de fraze, de ici, de colo, fraze auzite-n metrou, fraze auzite la bistrou, fraze auzite-n tramvai, o înjurătură auzită pe nu știu unde... la un moment dat există un anume cumul mental care, până ajunge să se topească în diverse personaje, trece
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]