571 matches
-
XVI-lea. Permisia a fost obținută și, la 30 mai 1843, la Neapole a avut loc o căsătorie prin procură; Pedro a fost reprezentat de fratele miresei sale, Prințul Leopold, Conte de Siracuza. O mică flotă braziliană compusă dintr-o fregată și două corvete a plecat în cele Două Sicilii la 3 martie 1843 pentru a o escorta pe noua împărăteasă a Braziliei. Escadronul brazilian însoțit de o divizie navală napolitană a revenit la Rio de Janeiro cu Teresa Cristina la
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Regele Ferdinand (F-221) (fostă HMS Coventry (F98)) este o fregată din clasa 22 (denumită și Broadsword) și actuala navă-amiral a Marinei Militare Române. Înainte de a fi vândută României, HMS "Coventry" (F-98) aparținea Marinei Regatului Unit. Inițial fregata trebuia numită "Boadicea" dar a fost botezată "Coventry" în onoarea lui HMS "Coventry
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
Regele Ferdinand (F-221) (fostă HMS Coventry (F98)) este o fregată din clasa 22 (denumită și Broadsword) și actuala navă-amiral a Marinei Militare Române. Înainte de a fi vândută României, HMS "Coventry" (F-98) aparținea Marinei Regatului Unit. Inițial fregata trebuia numită "Boadicea" dar a fost botezată "Coventry" în onoarea lui HMS "Coventry" (D-118), un distrugător din clasa 42 scufundat în Războiul Malvinelor. Nava a fost cumpărată de la Regatul Unit de Marina Română, pe 14 ianuarie 2003, și redenumită
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
în onoarea lui HMS "Coventry" (D-118), un distrugător din clasa 42 scufundat în Războiul Malvinelor. Nava a fost cumpărată de la Regatul Unit de Marina Română, pe 14 ianuarie 2003, și redenumită "Regele Ferdinand" după regele Ferdinand I al României. Fregata a fost predată României pe 19 august 2004 și a fost supusă imediat probelor pe mare. "Regele Ferdinand" a fost recepționată de Marina Militară Română pe 9 septembrie 2004. În acea perioadă au existat controverse privind prețul la care a
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
predată României pe 19 august 2004 și a fost supusă imediat probelor pe mare. "Regele Ferdinand" a fost recepționată de Marina Militară Română pe 9 septembrie 2004. În acea perioadă au existat controverse privind prețul la care a fost cumpărată fregata. Comandantul fregatei "Regele Ferdinand" este, din 2009, comandorul Mihai Panait. Fregata "Regele Ferdinand" este continuatoarea tradițiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930. În schimbul a 116 milioane lire sterline (134 milioane euro), Guvernul Adrian Năstase a achiziționat
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
pe 19 august 2004 și a fost supusă imediat probelor pe mare. "Regele Ferdinand" a fost recepționată de Marina Militară Română pe 9 septembrie 2004. În acea perioadă au existat controverse privind prețul la care a fost cumpărată fregata. Comandantul fregatei "Regele Ferdinand" este, din 2009, comandorul Mihai Panait. Fregata "Regele Ferdinand" este continuatoarea tradițiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930. În schimbul a 116 milioane lire sterline (134 milioane euro), Guvernul Adrian Năstase a achiziționat, la 14
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
probelor pe mare. "Regele Ferdinand" a fost recepționată de Marina Militară Română pe 9 septembrie 2004. În acea perioadă au existat controverse privind prețul la care a fost cumpărată fregata. Comandantul fregatei "Regele Ferdinand" este, din 2009, comandorul Mihai Panait. Fregata "Regele Ferdinand" este continuatoarea tradițiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930. În schimbul a 116 milioane lire sterline (134 milioane euro), Guvernul Adrian Năstase a achiziționat, la 14 ianuarie 2003, două fregate datând din 1986, pe care
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
din 2009, comandorul Mihai Panait. Fregata "Regele Ferdinand" este continuatoarea tradițiilor distrugătorului Regele Ferdinand, intrat în serviciu la 07.09.1930. În schimbul a 116 milioane lire sterline (134 milioane euro), Guvernul Adrian Năstase a achiziționat, la 14 ianuarie 2003, două fregate datând din 1986, pe care Londra le scosese din uz în 2002. Începând cu 1997, Flota militară a Regatului Unit s-a redus de la 137 la 99 de nave, număr calculat de conservatorul Liam Fox pentru The Daily Mail, iar
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
de miliarde de lire sterline. Compania privată BAE sistems este cea care a luat cea mai mare parte din prețul plătit de România, în timp ce la bugetul statului britanic nu a intrat decât suma de 200.000 lire (230.000 euro). Fregata "Regele Ferdinand" a participat, în perioada septembrie-decembrie 2005 la Operația „Active Endeavour”. A fost prima prezență românească în teatrul maritim de operații din Marea Mediterană. A participat, în Marea Neagră, la antrenamente în comun cu nave din țările membre NATO, printre care
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
oficială în Israel, portul Haifa, prima vizită a unei nave românești în această țară. La data de 25.11.2008 a primit Emblema de Onoare a Forțelor Navale din partea Șefului Statului Major al Forțelor Navale. În martie 2007, la bordul fregatei, specialiștii IAR Ghimbav împreună cu militarii Grupului de elicoptere au executat testarea/omologarea elicopterului IAR 330 Puma Naval. În cadrul exercițiului multinațional CERTEX 2007, desfășurat în Bulgaria, nava a fost certificată național nivel 1 interoperabilitate, iar în cadrul exercițiului „Noble Midas” desfășurat în
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
CERTEX 2007, desfășurat în Bulgaria, nava a fost certificată național nivel 1 interoperabilitate, iar în cadrul exercițiului „Noble Midas” desfășurat în Croația, a fost certificată NATO nivel 1. În perioada 10-11 noiembrie 2009, în premieră pentru Forțele Navale Române, în cadrul echipajului fregatei "Regele Ferdinand" a fost încadrat serviciul de luptă aviație. În perioada 1-30 noiembrie 2010, "Fregata 221" a executat în cadrul operației „Active Endeavour”, misiuni specifice de prevenire și combatere a terorismului și a traficului ilegal, alături de alte nave și forțe aflate
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
exercițiului „Noble Midas” desfășurat în Croația, a fost certificată NATO nivel 1. În perioada 10-11 noiembrie 2009, în premieră pentru Forțele Navale Române, în cadrul echipajului fregatei "Regele Ferdinand" a fost încadrat serviciul de luptă aviație. În perioada 1-30 noiembrie 2010, "Fregata 221" a executat în cadrul operației „Active Endeavour”, misiuni specifice de prevenire și combatere a terorismului și a traficului ilegal, alături de alte nave și forțe aflate sub comandă NATO. Pe 22 martie, președintele român Traian Băsescu a declarat, după o ședință
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
specifice de prevenire și combatere a terorismului și a traficului ilegal, alături de alte nave și forțe aflate sub comandă NATO. Pe 22 martie, președintele român Traian Băsescu a declarat, după o ședință a CSAT, că România va trimite în Marea Mediterană fregata "Regele Ferdinand", având la bord 205 marinari și doi ofițeri de Stat Major din Forțele Navale, să contribuie la întărirea embargoului privind armamentul, ca parte a intervenției militare din Libia. Nava s-a întors în țară pe 21 iulie 2011
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
comandat numeroase nave de război, inclusiv primul său distrugător în 1887, apoi prima divizie de distrugătoare. În 1888 a comandat yachtul imperial, "SMY Hohenzollern"; în 1889 și 1890, "SMS Irene" (un cruiser numit după tânăra sa soție) iar în 1892 fregata blindată de apărare de coastă "SMS Beowulf". Până în 1894 a comandat nava de război "SMS Sachsen", apoi în 1895 "SMS Wörth". La 24 mai 1888, Heinrich s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Prințesa Irene de Hesse și de Rin
Prințul Heinrich al Prusiei () [Corola-website/Science/315924_a_317253]
-
3 al Regimentului Regal Australian (3 RAR), ambele fiind staționate în Japonia ca parte a "Forțelor de Ocupație Britanice ale Commonwealthului" (BCOF). În plus, Australia a furnizat majoritatea aprovizionării și a personalului auxiliar pentru "Forțele Britanice ale Commonwealthului din Coreea". Fregata "Shoalhaven" a RAN și distrugătorul HMAS "Bataan" au fost de asemenea angajate în război iar mai târziu s-a alăturat și portavionul ușor HMAS "Sydney" acestor forțe. Totuși, până la sosirea 3 RAR în Pusan la 28 septembrie, armata nord coreeană
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mod tradițional, RAN a selectat oferta pe baza asemănărilor de proiectare cu cele ale Marinei Regale britanice. HMAS "Perth" și HMAS "Hobart" s-au alăturat flotei în 1965, urmate de HMAS "Brisbane" în 1967. Alte proiecte prevedeau construcția a șase fregate de escortă de clasă "River", modificarea și conversia portavionului HMAS "Melbourne" în rol antisubmarin, achiziționarea a zece elicoptere Wessex și cumpărarea a șase submarine de clasă six "Oberon". RAAF a preluat primul avion Mirage în 1967, echipând Escadrilele 3, 75
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din Kuweit. Doar o mică parte a personalului ADF a fost parte combatantă, în urma unui schimb de soldați cu unitățile americană și britanică iar dintre aceștia câțiva au fost decorați ulterior pentru acțiunile lor. În urma războiului, Marina a trimis o fregată (înlocuită periodic) în Golful Persic și Marea Roșie pentru a veghea la respectarea sancțiunilor care continuă să fie aplicate Irakului. Începând din 1980, guvernul australian a avut o tendință crescătoare de a solicita ADF să contribuie cu trupe în misiuni de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din nou de la mijlocul anului 2005 în lupta împotriva talibanilor. Cu timpul, contribuția australiană a crescut prin implicarea adițională de trupe terestre începând cu 2006, pentru a conferi securitate, reconstrucție și pregătire Armatei Naționale Afghane. Australia a mai deplasat o fregată, două avioane de recunoaștere AP-3 Orion și trei avioane de transport C-130 Hercules pentru operațiunile internaționale din Golful Persic și Oceanul Indian începând cu 2001, sprijinind ambele operațiuni - cea din Afghanistan și cea din Irak cu numele "Operațiunea Catalyst". Un
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de sprijin rapid dar sunt localizați în afara Afghanistanului. Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva pirateriei și la vegherea respectării interdicțiilor. Până în septembrie 2010, pierderile australiene se cifrează la 21 soldați uciși și 149 răniți, în vreme ce alți australieni au murit sevind în în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
elemente de aviație și unități navale. Trupele proveneau din Regimentul Serviciului Special Aerian Australian (SASR) și 4 RAR, un detasament echipat cu elicoptere CH-47 Chinook și un număr de alte unități speciale. RAN a deplasat vasul amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin și HMAS Anzac iar RAAF a desfășurat 14 avioane F/A-18 Hornet din Escadra 75, un număr de avioane AP3-C Orion și C-130 Hercules. Notabil este faptul ca Grupul Operativ Special Australian a fost unul din
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
autoritate al provinciei Al Muthanna controlului irakian. Trupele au atins nivelul de 1.400 de soldați în mai 2007 incluzând personalul OBG(W) din sudul Irakului, Detașamentul de Securitate din Bagdad și Echipa de Instrucție a Armatei Australiene - Irak. O fregată a RAN a avut baza în nordul Golfului Persic în vreme ce logistica RAAF includea avioane C-130H Hercules și AP-3C. În urma alegerii noului guvern liberal al primului ministru Kevin Rudd de la sfârșitul anului 2007, majoritatea acestor forțe au fost retrase până la mijlocul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pe bordul balenierei "Acushnet" în direcția Oceanului Pacific. Ajuns la Insulele Marchize, părăsește nava. Impresiile din călătoria efectuată constituie tema povestirilor "Taipi" (1846) și "Omoo" (1847). După ce stă câtva timp în Insulele Societății, ajunge la Honolulu iar de aici, pe bordul fregatei americane "United States", ajunge în toamna anului 1844 la Boston. Și experiența acestei călătorii va face obiectul unei povestiri, "White Jacket: or, The World in a Man-of-War" ("Redingota albă sau lumea de pe o navă de război", 1850). În 1847, Melville
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
Ironia carierei sale pe mare a fost faptul că el suferea de "rău de mare". Totuși, perseverența îl ajută să devină în anul 1777 locotenent în Marina Regală Britanică. La vârsta de 20 ani, Horatio Nelson este numit căpitan pe fregata Hinchinbrook. A făcut multe expediții în Indiile de vest, la Cercul Polar și în Indiile de Est, unde s-a îmbolnăvit de malarie. La bordul lui HMS Lowenstoft a călătorit până la Barbados și Jamaica. În anul 1781, Nelson conduce expediția
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Napoleon Bonaparte navighează cu flota sa de invazie, condusă de viceamiralul François-Paul Brueys d'Aigalliers. Flota lui Nelson primește întăriri și ordinul de a-i intercepta pe francezi. Începe să-i caute pe coastele italiene, dar este încetinită de lipsa fregatelor, nave ușor manevrabile și mai rapide. Napoleon ajunge la Malta și după o demonstrație de forță, cucerește insula. Nelson îl urmează, dar francezii au părăsit deja insula și se îndreaptă spre Egipt. După o reuniune cu căpitanii săi, se decide
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
este compusă din treisprezece nave cu câte 74 de tunuri și un mic vas cu 50 de tunuri. Francezii dispun de treisprezece nave, una cu 120 de tunuri, trei cu 80 de tunuri, nouă cu 74 de tunuri și patru fregate. Francezii au o poziție bună, sunt ancorați în apropierea unei linii de bancuri, crezându-se apărați astfel de un atac dinspre port. Nu se așteaptă să fie atacați până a doua zi. Dar Nelson ordonă navelor sale să avanseze. Căpitanul
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]