3,189 matches
-
din comediile lui Chaplin și comedia din dramele soap Shakespeare. Atunci și nici atunci! Să încerc altfel: Ambițiosului zugrav nu-i mai place ca femeia lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră haide, ieși deasupra, Mărie, ba nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va: lume după lume, neam după neam vor veni să se închine la locul acela. Locul unde s-a întîmplat înălțarea la frescă. "Potolește-te, Iordana, îmi invadează urechile vocea de-a doua. Mă iei cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
S-au descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile Buș a fost dat pe ecran. Deunăzi, preotul din Petrești-Alba Iulia ni-i arăta pe Bush-senior și pe Gorbaciov cu pată cu tot, alături de papă. Pictați în fresca bisericii. Credincioșii li se închinau, le băteau mătănii, cu binecuvîntarea înaltului for mitropolitan. Și-a apărut curcubeul! Antofiță era gata să pășească pe el. L-a prins, a pășit! După Antofiță, alți comilitoni și comilitoane, "de toate armele, de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor din frescă, andocați fără voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei de curvă de lux, care îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe repetenții lui dragi ce trebuiau să fie la școală, fix la miezul nopții, ultimele două ore, între orele 3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cauză se debarasează de acele ifose de „om cult” și reintră În propria sa piele, Într-o normalitate firească. Bun și fin cunoscător al universului rural, el Însuși născut În acest mediu, Val Andreescu realizează În romanul său o adevărată frescă a satului românesc din Moldova de centru, a anilor cincizeci-șaizeci, o adevărată radiografie a acestor locuri, redând până la detaliu datini, obiceiuri dar mai ales rostirea În graiul oamenilor locului. În fond, dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă: Cătălina, ctitora mânăstirii Fântânele, alături de Înaltul Macarie, episcopul Năsăudului; în stânga și în dreapta, Arhanghelii Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane, din fresce, de pe catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe fresce și ne binecuvântează, cerul se deschide precum un parc de distracție peste noi. Spune-mi, părinte, ne este îngăduit să urcăm în carusel și să zburăm din cerul acesta în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați în culoare! Eu nu comand plutonul de execuție. Cine v-a pus cu fața la zid, cine? Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câțiva copii vorbitori de limbă română din detașament. Să vizităm tabăra... Să ne facem prieteni printre frații noștri români! * * * Și acum, intrăm în localitatea Voroneț unde vom vizita minunata ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare din 1488 și înfrumusețată cu fresce exterioare în timpul domniei lui Petru Rareș, o adevărată capodoperă a artei medievale moldovenești, cunoscută în întreaga lume, le-a spus tinerilor excursioniști sovietici Simion Simionovici, ghidul vorbitor de limba rusă repartizat special de la județ. Kak-kak? Va vsiom mire?! Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care v-au spus că Ștefan a fost un agresor! Și-a asumat riscul de a spune adevărul pionier vajataia. Odată ajunși în preajma monumentului, copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciodată. Ca dovadă e Dreapta Judecată unde sufletele sunt categorisite în bune și mișelești iar apoi sunt repartizate, după caz, în grădini cu verdeață sau la baia de smoală clocotindă. Dacă doriți o confirmare a celor spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
putem să ne adresăm ca unei persoane, iar pe de altă parte, să dăm o interpretare simbolică tuturor aspectelor antropomorfe prezente în imaginea lui Dumnezeu. După splendida sa restaurare, am fost din nou să vizitez Capela Sixtină și am admirat frescele geniale ale lui Michelangelo reprezentând pe creatorul luminii, soarelui, lunii și stelelor, iar în cele din urmă pe Adam și Eva, omul și femeia. În epoca marilor călătorii în spațiu puțini sunt cei care iau ca reale aceste imagini și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]