25,627 matches
-
mult ne iubim Încât nici nu mai contează Că nu ne sărutăm Am citit atât de mult Încât noi înșine suntem Citiți de alții Dar niște domenii Noi Și zborul liber Fără de număr Ne obligă cu-adevărat Să dăm afară frica De neodihnă. Traduceri de Adam Puslojic și Răzvan Voncu
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă și viscol nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar n-o mai simți. Iarna asta e crudă, iarna asta își iubește cavalerii
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg, deasupra mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine în frica lor de moarte (poate că mie nu-mi era frică decât că n-o să fiu un mare poet) și tot mergând așa pas de defilare printre amărăciunile lumii mele de cartier am văzut un om aprinzând un chibrit și dându
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine în frica lor de moarte (poate că mie nu-mi era frică decât că n-o să fiu un mare poet) și tot mergând așa pas de defilare printre amărăciunile lumii mele de cartier am văzut un om aprinzând un chibrit și dându-și foc. se pare că erau ore de când amenința că
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16 septembrie 1977. A absolvit Filosofia la Iași - facultatea în 2001, masteratul în 2003. Din 2003, este profesor de filosofie în Baia Mare, unde și locuiește, din 1989. Din 2010 lucrează la o
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
berbec și nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu mai știe să scrie, Paladin în cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea în paleți de hârtie. 12 mai 2008 De ce ți-e frică? Se trezește din coșmar, Se oprește din zvârcolire, prinde în palme primele raze și bea, mă privește, dar nu mă vede, așa cum apeși pe trăgaci în neștire, mărul lui Adam zvâcnește în gâtul lui ca o ghiulea. Moartea pare să
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
de pulbere. Ce crezi că omul e mai mult decât o gură de tun? Merge de-a bușilea, apoi își ia zborul ca o scânteie, cască în aer o groapă, țipă a glorie ca un păun. Poetul va vorbi despre frică, a învățat s-o miroasă. Nu crește pe gard doar mâna maicii Domnului și glicină. De ce ți-e frică sârmă ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție harnică ghilotină? Si ție capcană de șoareci? Sperietoare în lanuri
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
își ia zborul ca o scânteie, cască în aer o groapă, țipă a glorie ca un păun. Poetul va vorbi despre frică, a învățat s-o miroasă. Nu crește pe gard doar mâna maicii Domnului și glicină. De ce ți-e frică sârmă ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție harnică ghilotină? Si ție capcană de șoareci? Sperietoare în lanuri? Cursă de vulpi? Undiță cu momeală? Ție harpon ascuțit? Plasă de fluturi? Năvod? Încleștată zăbală? De nimic nu ne
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție harnică ghilotină? Si ție capcană de șoareci? Sperietoare în lanuri? Cursă de vulpi? Undiță cu momeală? Ție harpon ascuțit? Plasă de fluturi? Năvod? Încleștată zăbală? De nimic nu ne e frică pe lumea aceasta în care Dumnezeu a murit sau se crede că a murit. 19 septembrie 2010 Câți hoți în soldă sunt la ora asta? Câți hoți în soldă sunt la ora asta? Adună aur sunător, lingouri Si pun în
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
cântat pe la nunți si înmormântări, un instrument muzical. diferit si acela, de la om la om. dumnezeu - tocmai afli - nu bate cu bățul, abia ciocănește în trup ca-n suportul de partituri cu bagheta lui dirijorală (aceeasi, în pauza dintre părți, frică de moarte: „si dacă nu-i nimeni la pupitru?"). cvartetul lui iov era trio: iov & vio. ascultă si singur cum durerea transformă organele în instrumente de jale si fără-a le scoate din teaca de piele, cu ochii închisi. vezi
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot să-mi iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Andrei Bodiu Am privit coroanele de pe scări Strânse una într-alta de frică Mi s-a făcut frig pe Mihaela O chinuia spatele Noi ceilalți eram niște bărbați Tot mai bătrâni. Femeile de la personal de la contabilitate erau tot mai Bătrâne. Tăceam toți de-a valma Tot mai siguri pe noi.
Garda albă by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/6423_a_7748]
-
La urma urmei, Ce-aș fi putut hotărî Înotând în lichidul amiotic, Iubind Haina de carne fierbinte Care se pregătea să mă dezbrace, Să mă asvârle în lume Gol, Învelit ca-ntr-o placentă-n poveste... Spune drept: ți-era frică de mine? De felul amenințător în care creșteam În adâncul tău, înlocuindu-te? De frică ai hotărât Să pui între tine și mine Povestea din calendar? paianta Stăm aici Între pereții de paiantă Si vaca din vecini Al cărui lapte
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
carne fierbinte Care se pregătea să mă dezbrace, Să mă asvârle în lume Gol, Învelit ca-ntr-o placentă-n poveste... Spune drept: ți-era frică de mine? De felul amenințător în care creșteam În adâncul tău, înlocuindu-te? De frică ai hotărât Să pui între tine și mine Povestea din calendar? paianta Stăm aici Între pereții de paiantă Si vaca din vecini Al cărui lapte îl bem În fiecare seară, Muls de mâinile crăpate și țepene Ca niște vreascuri. Stăm
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
pe ceilalți folosindu-se de corpul meu în mișcare punându-l să își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
paie sau mai știu de ce ori din ce * aici nu mai sînt lei aici leii toți au murit fie înjunghiați pe la spate fie trădați fie de inimă rea aici leii au încărunțit au surzit și au orbit înainte de vreme de frica omului aici în țara mea care nu mai vrea să fie a mea leii toți au murit de cuțitul satîrul ori ghioaga ori caninii omului rău și nedomesticit 21 septembrie 2009 - 19 h 37 min (din volumul în pregătire: poeme
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian, încearcă să cânte sonate la (și în - la major) flautul înaltelor burlane. O pală de auroră boreală. Ah, dacă ați ști ce frică trag în noaptea aceasta gospodinele din România că ar putea să nu li să prindă răciturile de Bobotează!... 5 ianuarie 2009 CURRICULUM POEMATIS ...m-am născut pe 05. 01. 1949... - în autobiografii precum în logica obligatoriu formală a poeziei și
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
fiecare dată. Era săritoare, bine dispusă mereu, cu toate că viața nu o răsfățase prea mult și nici moartea nu avea să o ocolească până spre bătrânețe, așa cum ar trebui să-i fie fiecărui om dat să ajungă. Îi era groază și frică de bătrânețe, o frică paralizantă care-o făcea să se schimbe la față. -Nu mă văd, Adina, acasă, nici în ruptul capului! Să nu mai merg la serviciu, să depind de-o amărâtă de pensie, să ajung, ferească-mă Dumnezeu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
bine dispusă mereu, cu toate că viața nu o răsfățase prea mult și nici moartea nu avea să o ocolească până spre bătrânețe, așa cum ar trebui să-i fie fiecărui om dat să ajungă. Îi era groază și frică de bătrânețe, o frică paralizantă care-o făcea să se schimbe la față. -Nu mă văd, Adina, acasă, nici în ruptul capului! Să nu mai merg la serviciu, să depind de-o amărâtă de pensie, să ajung, ferească-mă Dumnezeu, neputincioasă și să am
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
bine, de asta mă tem cel mai tare! De ce te uiți așa la mine, ce, n-am dreptate? O privise atunci cu durerea înscrisă pesemne în ochi și nu putuse decât să-i spună că să nu-i mai fie frică de bătrânețe, dar nu și că boala asta a tuturor oamenilor pe ea n-o s-o mai ajungă. -Și tu ce-o să te faci, tanti, când...? -Când...ce vrei să spui, Cristinica? - și se oprise Adina, pentru că văzuse în ochii
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată a copilului. Mai rău era că mai întotdeauna Violeta primea un telefon și dispărea ca
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]