1,009 matches
-
m-a salvat el. - Din Germania. - Oh! Oh! Oooooh! Nemții sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au fost contra lui, ne-au lăsat singuri după ce că i-am scăpat de ruși! - Poate că sunt fricoși, am sugerat eu. - Da, da! Fricoși și trădători! - Da, i-am dat eu dreptate. - Dar francezii sunt mai răi, și-a continuat el excursul în politica mondială. - Așa e, sunt și mai fricoși decât nemții, i-am ținut isonul. - Da, da, să știți că da. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am scăpat de ruși! - Poate că sunt fricoși, am sugerat eu. - Da, da! Fricoși și trădători! - Da, i-am dat eu dreptate. - Dar francezii sunt mai răi, și-a continuat el excursul în politica mondială. - Așa e, sunt și mai fricoși decât nemții, i-am ținut isonul. - Da, da, să știți că da. Nici n-au luptat în război, nu și-au apărat țara, i-au lăsat pe nemți s-o cucerească! Mă miram de unde știe atâtea. - Știți, îmi ghici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i lui Alice o perspectivă privilegiată asupra decolteului ei. — Uite ce e, fetițo, a scuipat ea, tu înțelegi cu cine ai de-a face aici? Eu sunt ziaristavedetă a Intercorp-ului, OK? Iar tu cine mama naibii ești? Ești o hârțogară fricoasă, lingușitoare și leneșă de la nenorocitul de departament juridic, asta ești! Care ți-a salvat pielea de mai multe ori decât ai mâncat mâncare caldă, s-a gândit Alice turbată. Și-a sufocat impulsul să arunce cu lampa de pe birou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amatori de ronțăit coaste, pești degustători de carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
după răscumpărare, nici de goliciunea și mizeria în care-a trăit oastea noastră pe câmpul de război, nici de coincidența intrării truimfale cu cedarea Basarabiei, nici de Landau - Costinescu, nici de Mihălescu - Warszawsky, c-un cuvânt de nimic. Prea e fricos d. Stolojan. Nu se teamă de nimic. Dinastia Cariagdi poate pune taxe peste taxe pe populația mahalalelor pentru ca să facă cât se poate de plăcută viața străinilor în București, pe zi ce merge mai mulți, guvernul poate îndoi și întrei dările
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
modul următor pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și tot ceea ce se poate numi mai prost etc., etc. Sunt șaizeci de ani de atunci! Oamenii bătrâni țin minte vremea. Se poate crede oare că fiii acestor oameni, cari sunt în cea mai mare parte roșii, pot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de Wapowski, firesc era ca ei să-i fi despresurat pe tovarășii lor aflați în dificultate și să le fi deschis drumul ca să treacă prin pădure. Același cronicar ne spune însă că: „Polonii, ghemuiți în meterezul de care, speriați și fricoși, neliniștiți fiind de lupta până acum îndoielnică și de rezultatul nehotărât al războiului, deschizându-se repede o poartă, începură să se împrăștie care pe unde-l ducea soarta, părăsind câteva care cu calabalăcul”. Cei aflați după meterezul de care n-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stați?”. „Păi poate că ne mai ia cineva”... „Hai, bă, luați-o!” Primarul Vultureanu fusese anunțat că În seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni Înaintea noastră, vreo doi inși: „Hai, mă, acasă, că puneau muzică”... Noi, fricoși de bătaie: „Ce, muzică vă trebe?!”. Noi, dacă am fost opt-șapte inși din Suraia, am venit pe jos, da’ aveți cuvântul meu, că drumul ăla a fost ca și cum ai merge cu mașina... Da’ cu mașina parcă te mai siești, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spațiul prea multă vreme. O fi crezut că-i vîntul sau fantoma soțului. Era sperioasă, totuși n-a avut vreun infarct cît a speriat-o Marcu și n-a speriat-o de puține ori în trecut. Poate o făcea pe fricoasa ca să aibă ce povesti și să stîrnească compasiunea. În drumul spre ușa de la ieșire, Marcu a întors cu fața în jos o fotografie înrămată a soțului, așezată din cine știe ce motiv lîngă chiuveta cu vase, în bucătărie. Baba lăsase cheia în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bine încălzite de la hotel. Jos, în holul elegant, lângă bar, era un televizor color la care stăteam o oră, iar apoi ne adunam în câte o cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Și totuși, orice diferență e interesantă. Așa că povestește-ne despre vulturul vostru. Nu e încă pregătit pentru genul ăsta de vânătoare. Dar va fi în curând. Thea se pricepe foarte bine să îi îmblânzească. Nu neg. Dar dacă e genul fricos probabil că a fost mult mai ușor de îmblânzit decât amenințarea aia umblătoare, vârtejul ăla înaripat care prindea pe vremuri soiul ăsta de șopârle. Caligula este un vultur pleșuv american, specia cea mai puternică și mai sălbatică. Oriunde mergeai tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Sunt convins că, dacă aș locui la poalele lor, aș trece din insomnie în insomnie. Liniștea unui vulcan îmi inspiră o teamă confuză și am impresia că în ea există ceva perfid. Și totuși, nu mă știu a fi un fricos. Mi s-a întîmplat să mă aflu în situații periculoase, când viața mea a atârnat de un fir de păr, dar am ieșit din ele onorabil. Imaginea vulcanilor deșteaptă în instinctele mele, poate, o frică specială, primară, are nu mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
crezi tu, ai încercat sau n-ai încercat s-o ucizi pe Stella în noaptea aceea? Spune o dată în viața ta adevărul, dacă îndrăznești, dacă mai ai câtuși de puțin curaj în tine, dacă ești bărbat și nu un șobolan fricos. Urmă un moment de tăcere. George își pierdu subit expresia de încredere în sine, expresia „radioasă“ care-l nedumerise atât de mult pe Tom. Răspunse: — Nu sunt... sigur... Nu-mi pot aduce aminte... — Ai face mai bine să-ți aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O profeție despre... Despre țară! Despre țărișoara voastră de mântuială, de rahat și de izbeliște. O, da! Și încă cum! Foaie verde-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pantalonii și să-i Înfigi un fitil În fund, spuse Kevin. Se Întâmplase miracolul: nu se mai bâlbâia. Antonio râse uimit de cruzimea grăsuțului pinguin orb. Dar În același timp era mândru de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar. La fel ca el, Kevin nu uita o jignire. Și cerea răzbunare. — Așa va fi, aprobă el. Și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foi de nuc, pelin sau indrușaim degeaba. Mirosul Începe să moară abia după trei zile. Vorba asta cu parfumul de porc am auzit-o de la unul, Oaie, șofer de camion la CAP și om cuminte de felul lui. Chiar nițeluș fricos. Spun oamenii despre el că, atunci când conduce hârbul și se apropie din sens opus altă hărăbaie, el Își trage curul așa, mai spre dreapta, Înghesuind pasagerii ca, În caz că se ciocnește cu ăl din față, să fie cât de cât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era palid și-și mușca buzele. Văru-său: „Ho, mă, fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini, cimitire și orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
storcită și, din găinușă, pe o bucată de coșcovelniță din care nu izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare, să vă Îmbrobodesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos. Noi, ceilalți, ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos, iar Oaie mergea așa de Încet, Încât vântul produs de viteza lui nu ne-ar fi pus nicidecum sănătatea În pericol. Eram patru: eu și Hristu - pe bază de șantaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își dăduse, desigur, seama că lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să nu se mai Întoarcă de frica de a nu o vedea iară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o pornise Înapoi ca o rachetă, trecuse, fierbinte, pe lângă sprânceana dreaptă - pe care o și pârlise puțin - a lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le este frică, în adâncul sufletelor lor, pentru viața și bunăstarea lor, a copiilor lor și familiilor lor. Ne dorim mai mult și ne dezvoltăm în mod sofisticat nu pentru că natura ne-a făcut nebuni ci pentru că ne-a făcut fricoși. Atunci când avem mai multe camere la palat avem sentimentul că putem învinge frica de lipsă de locuință și atunci când mâncăm mai mult avem sentimentul că putem învinge frica de foame. Luxul este cea mai înaltă și clară expresie a fricii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a unor capodopere din literatura universală. Celebră a rămas paralela pe care Freud o face între tragedia lui Sofocle și Hamlet. Ce îl determină pe "prințul Danemarcei" să amâne până la exasperare pedepsirea lui Claudius? Nu e nici laș și nici fricos, dovadă că îi ucide pe Polonius și fiul acestuia, Laerte. Ezitarea constă într-un fenomen de transfer, Claudius îl asasinează pe rege și îi ia locul în patul conjugal. La fel ar fi procedat și Hamlet, însă tentația sa incestuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]