646 matches
-
comună”. Nu pot eluda o problemă. Acceptarea socială garantează faptul că o soluție este corectă? Cu siguranță că nu. Nu este adevărat că o majoritate are Întotdeauna dreptate și nici că un popor nu greșește niciodată, după cum spune, cu o frivolitate recunoscută, un discurs politically correct. O societate plină de resentimente, invidioasă, fanatică sau rasistă poate greși În mod colectiv, dar, În egală măsură, și un singur om poate avea dreptate În fața unei lumi Întregi. De aceea, atunci când vorbim despre succesul
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
marilor puteri, dar și despre noile orientări tehnologice și militare. Autorul ține să ne convingă că sub haosul permanent al istoriei există o ordine, care permite anticiparea principalelor evenimente, tendințe și tehnologii din viitor, în mod rațional și lipsit de frivolitate. Viitorul are un sens și el poate fi intuit identificînd tendințele și evenimentele majore : demografice, economice, geopolitice, tehnologice, culturale și militare care vor avea loc. Nu există, în schimb nici un ciclu magic, nici o schemă simplistă de evoluție a lucrurilor. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
întindă botul căscat, și aurul se pierde în ea. Jocul e o plagă socială la fel de gravă ca prima; ne temem că nu va dispărea decât odată cu ultimul ducat al ultimului boier. Viața se risipește deci în galanterie, joc, în alte frivolități, printre care domină consumarea unei cantități incredibile de țigări ce ard fără întrerupere. Ce timp mai rămâne pentru afacerile publice și private? Această societate nu e oare curioasă să studieze? Plasându-ne în acest unghi, nu descoperim oare motivul prostrației
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În Macedone, efectul de evocare etnografică se pierde într-un pastoralism cu modele în bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a secolului al XVIII-lea. Piesa de rezistență a ciclului este San-Marina, poezie a transhumanței păstorilor macedoneni, care evocă, cu o sobrietate rar întâlnită la B., gesturi rituale, într-o mișcare lină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Bineînțeles, la suprafață, există o motivație întrucîtva legitimă pentru nemulțumirea tînărului student (la Filozofie). Mariajul celor doi foști cumnați i se pare incestuos și excesiv de grăbit pentru o perioadă firească de doliu (își acuză, de altfel, mama, pe Gertrude, de frivolitate). Totuși, chiar și așa, e nefiresc ca el să nu observe calitățile autentice de rege ale lui Claudius. În exploziile de furie din intimitate, Hamlet își numește unchiul "satir", conside-rîndu-și, totodată, tatăl mort "Hyperion": "Un rege atît de bun! Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
am putea să explicăm inserarea pe alocuri în Jurnalul său a unor fragmente, aparent incoerente, sub titlul de BUGHI MAMBO RAG, grafiate altfel decât restul textului și în care sunt redate diferite dialoguri din spațiul carceral? Astfel, după ce glosează asupra frivolității în secțiunea Gherla, decembrie 1963 a Jurnalului, inserează textul: "BUGHI MAMBO RAG ...Nu era nevoie să fii mare strateg în 1939 ca să înțelegi că Franța avea să fie învinsă, doborâtă. Frederic al II-lea, cel care spunea că suveranul trebuie
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
împreună în Lădeștii de Vâlcea pe la începutul anilor '80: a intrat în pușcărie numai ca să nu-i acuze pe V. Voiculescu și pe Constantin Noica ... Și-a asumat un destin și, în acea clipă, intelectualul care avea sentimentul ratării, al frivolității, a devenit, cu adevărat, un destin". Eugen Simion, Închisoarea lui N. Steinhardt, Scriitori români de azi, vol. IV, David . Litera, București . Chișinău, 1998, p. 265. Capitolul III Steinhardt literatul E foarte bine cunoscut faptul că N. Steinhardt a fost elev
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de fapt, lumea lui Caragiale cu lumea comunistă. Lumea lui Caragiale nu e una creștină în sine, este, însă, creștină în raport cu ceea ce s-a întâmplat după '45. Este preferabilă oricând această lume, cu toate defectele ei, cu toate bârfele, toate frivolitățile, este preferabilă oricum lumii comuniste. Zoe Trahanache îl iartă pe Cațavencu la urmă, în ciuda bătăliei dintre cele două tabere. Este o iertare creștină comparativ cu ceea ce s-a întâmplat după '48, când câștigătorul nu și-a mai iertat victima. Limbajul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se spovedească și să se căiasca conform consilierii spirituale și penitentei spirituale"; și Jean Feu din Orléans (1477-1547) consideră că aceia ce au încercat să se sinucidă din cauza că erau sătui de viață, din mâhnire, mânie, boala, rușine, beție, sau frivolitate nu ar trebui pedepsiți 82. Registrele unor cazuri reale de tentativa de suicid arată că acuzații erau de obicei achitați cu o mustrare sau o amendă sau erau condamnați la o varietate de pedepse, toate departe de execuție 83. Au
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nu împărtășesc părerile majorității "înțelepte", trebuie să se obișnuiască cu "teroarea canaliilor care profită de libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de o expresivitate exactă, răspicată, solemn-oraculară, riguroas-impersonală. Discursul său era un triumf al logicii. Octavian Paler se temea cel mai mult de lipsa de viitor a prezentei cacofonii social-poltice generalizate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
odinioară la cursurile lui G. Călinescu sau Tudor Vianu. C. M. I., mereu suplu ca ținută și gândire, impunător, mereu elegant fără ostentație, instaura la masa acelor "întâlniri admirabile" o atmosferă de noblețe colocvială, de bricolage, din care nu era exclusă frivolitatea ceremonioasă sau deocheată, ironia, paradoxul, acele inimitabile jeux de mots, de un comic irezistibil, unele pline de noimă, miez și săgeți, cu adresă socio-politică, pe care le va profesa mult mai târziu, în scris, Luca Pițu. C. M. I. va frecventa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1993), verdictul e scurt: „Trop c’est trop! ” Chiar atunci, Doina Cornea era chemată în fața instanței, ceea ce nu se întâmplase pe vremea Ceaușeștilor. Un hățiș de ciudățenii? Să te miri, să te tot miri... „Ne mirăm și ne indignăm de «frivolitatea superioară» (laitmotivul lui Pleșu) din Dilema. Acest tip de convivialitate, de dialog relativizând binele și răul, punând pe plan de egalitate a opțiunii pe neocomuniști cu anticomuniști, la limită pe asupritori și victime (...) continuă o veche și prejudiciabilă tradiție românească
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
fața Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la ziuă. Parisul grav, cu surâs melancolic, mai mult al frunții decât al buzelor, Parisul cărților și-al pietrelor auguste. Lumină a cărei
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
finalitate în gînd. Melodicilor le place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii îndreptată în sus, de aceea tonul nu-i cade în frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon este plăcerea de a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Lévinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil că îți taie și mai mult pofta de mîncare". în prezența acestei sumbre frivolități, rămînem siderați. Drept care sîntem puși în situația a ne întreba cum de mai poate autorul Tragicului să-i urecheze, așa cum obișnuiește, pe nefericiții noștri contemporani care se întîmplă a nu avea altă vină decît cea de-a se distanța de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de versuri aduce schimbarea pe care poetul însuși o anunța timid în câteva interviuri. Mai degrabă în spirit decât în literă. Volumul nu mai este atât de unitar precum celelalte și încă de la titlu se simte o oarecare lejeritate, chiar frivolitate textuală strecurată, după cum vom vedea, nu gratuit, ci ca efect al unei stări prelungite dureros. Ioan Es. Pop își ia chiar o precauție și deschide volumul cu un argument împotrivă în care formulează un posibil crez al fragmentului și compozitului
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă amintirile. Deznodămîntul cărții, venit ca o eliberare pentru cititor și ca o scăpare pentru autor, este unul pe măsura frivolității epice: împăcarea tuturor pe toate planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și astfel se pune capăt unei cărți al cărei conținut ilustrează foarte bine ce va să zică rețeta facilă a succesului trecător. O
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
ea un partener cu drepturi egale în spațiul dialogului și evident contrariază pana la iritare. Dincolo de aspectul comic, pentru ca, spre cinstea lui Nigel Cole, nu avem de-a face cu un militantism deghizat în filmul lui și nici cu o frivolitate de dragul frivolității, se află aspectul psihologic al devenirii Rîței dintr-o muncitoare timidă într-un lider care pune în joc mai mult decat propriul destin. Cheia filmului se află în această conștiința de sine, în înțelegerea mizei politice de proporții
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
partener cu drepturi egale în spațiul dialogului și evident contrariază pana la iritare. Dincolo de aspectul comic, pentru ca, spre cinstea lui Nigel Cole, nu avem de-a face cu un militantism deghizat în filmul lui și nici cu o frivolitate de dragul frivolității, se află aspectul psihologic al devenirii Rîței dintr-o muncitoare timidă într-un lider care pune în joc mai mult decat propriul destin. Cheia filmului se află în această conștiința de sine, în înțelegerea mizei politice de proporții pe care
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
încă vie. Mica escapadă a acestui trio estivalier nu reprezintă decît o clipă suspendată, un interstițiu temporal în care s-a strecurat cu nostalgie o întreagă lume dispărută. Radu Muntean reușește să prindă fragilitatea acestui moment, și chiar dacă glumele și frivolitatea șarjată a convivilor lasă impresia de dolce farniente adolescentin, în poveste se insinuează o tristețe crepusculară. Povestea dobîndește o identitate foarte bine reliefată, prin cuprinderea recuperativă a acelui timp privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
se revarsă, întotdeauna, într-un discurs îndrăgostit. Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri este structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi ce
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
dintre fețele lui Emil va spune, de fapt, adio, care obraz se va întoarce spre țara necunoscută, a amintirilor intrate la apa uitării, e-o întrebare la care versul nu răspunde. Cum nu spune nici cine e Miss Annabel din Frivolitate, pesemne Annabel Lee a lui Poe, moarta frumoasă, iubită și dincolo de prag. Nici care piesă, care nu-l va mai privi, se coace în mințile făcătorilor de scenarii: "Din toată gloria rămăsese doar o tresă/ Și dramaturgii scriau o altă
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
viață interesantă. Dar abia de curând germanul Christoph Poschenrieder îl face eroul unui roman, intitulat Lumea din cap. Schopenhauer se va răsuci în mormânt, el, care considera că romanul e opera frivolă a unor nevrozați. Ideea cu nevroza și cu frivolitatea nu-i venea din pesimismul lui filosofic, ci din experiență: în tinerețe, când încerca să-și publice primele texte, avea un rival norocos în propria mamă, foarte modestă social și intelectual, dar care se bucura de un mare succes cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
Însă și în zilele noastre există tabere distincte în rîndurile chirurgilor plastici: cei care înfrumusețează nu sînt totdeauna aceiași cu aceia care repară. Mai mult decît atît, operațiile estetice sînt considerate de mulți ca fiind imorale, semn de superficialitate și frivolitate, cu atît mai condamnabile cu cît ele plasează în aceeași categorie victime ale unor nenorociri reale și cele ale propriului narcisism. Legătura pe care profesorul Gilman o stabilește între chirurgie estetică și psihiatrie, în cartea sa intitulată Creating Beauty To
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
ignoranță, considerând-o o simplă problemă de tehnică literară. În realitate, după cum ne învață George Popa, lumea însăși este o metaforă - "metafora lui Dumnezeu." Iar poezia, la rândul ei, "este metafora lumii ideale a omului". George Popa ne smulge din frivolitatea vieții noastre de fiecare zi și ne obligă să pătrundem în catedrala gândirii (neamului). Totul răsună înalt și solemn sub bolțile acestei catedrale. Când trece la analiza stilistică a unui poem și încearcă să identifice funcția estetică a vocalelor, eseistul
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]