851 matches
-
izgonit. Astfel, Condé a fugit, oferindu-și serviciile regelui Spaniei, adăugând la acuzația de subminare a puterii regelui și pe cea de trădare. Putem afirma, pe baza evenimentelor descrise mai sus, că Ludovic al XIV-lea s-a maturizat pe parcursul Frondei. În 1648 era un băiețel convalescent, care izbucnea în lacrimi în fața Parlamentului pentru că nu-și mai amintea discursul învățat pe de rost. La vârsta de cinsprezece ani, când s-a sfârșit oficial Fronda, în anul 1653, străbătuse un drum lung
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
al XIV-lea s-a maturizat pe parcursul Frondei. În 1648 era un băiețel convalescent, care izbucnea în lacrimi în fața Parlamentului pentru că nu-și mai amintea discursul învățat pe de rost. La vârsta de cinsprezece ani, când s-a sfârșit oficial Fronda, în anul 1653, străbătuse un drum lung, învățând multe despre natura umană și ajungând să cunoască și mai multe despre tăria propriului caracter. Și-a apărat fratele cu sabia în mână în fața mulțimii dezlănțuite. A trecut de două ori prin
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Toate aceste probleme au condus la maturizarea sa înainte de vreme și la o profundă cunoaștere a caracterului uman. Pe baza informațiilor obținute atât din lucrările memorialistice oficiale, dar mai ales prin intermediul memoriilor apocrife, vom încerca să analizăm motivele pentru care Fronda nu a avut succes în Franța. Ne permitem să afirmăm că pionul central a motivului pentru care revolta a fost înfrântă în cele din urma este chiar Ludovic. Protestatarii se luptau cu o imagine, aceea a regelui, care reprezenta motivul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
țarul Nicolai al II lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. În fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIVlea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, ași demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea alege să se alieze cu regina Ana
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
care văd în el salvarea ce va fi să vină. În Memoriile sale, Ludovic prezintă o altă dimensiune a capacităților sale de a percepe situația reală. De asemenea demonstrează că era conștient de poziția pe care o deținea în momentul Frondei și impedimentele care derivau din aceasta:,,Încă din copilărie, numele regilor și ale consilierilor care fuseseră recunoscuți pentru lenea lor mă deranjau când erau pronunțate în prezența mea. Însă trebuie să prezentăm starea lucrurilor: agitații groaznice în întreg regatul, înainte de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
din copilărie, numele regilor și ale consilierilor care fuseseră recunoscuți pentru lenea lor mă deranjau când erau pronunțate în prezența mea. Însă trebuie să prezentăm starea lucrurilor: agitații groaznice în întreg regatul, înainte de a atinge vârsta majoratului (este vorba despre Frondă, n. n.); un război pe meleaguri străine, iar aceste probleme din interiorul regatului au condus la pierderea a mii și mii de avantaje pentru Franța; un prinț de același sânge cu mine (Ludovic al II-lea de Burbon, duce d'Enghien
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
primele păreri referitoare la subiectul respectiv se dovedeau a fi corecte. 33 (trad. n.) Deși primit cu ovații la întoarcerea în Paris, Ludovic al XIV-lea nu a uitat niciun moment cine i-a fost aproape și cine nu în timpul Frondei, având subtilitatea să puncteze prin fraze bine alese atitudinea pe care o va avea în continuare față de aliații săi și față de dușmani. Astfel, unui grup de parlamentari, care veniseră să îl felicite pentru revenirea la Paris, le spune:,,Ați spus
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care i-au frânt atât de timpuriu copilăria. Din experiența Frondei a învățat să nu ofere prinților de sânge funcții importante în aparatul de conducere, neuitând lipsa lor de loialitate. Această strategie a aplicat-o în tot timpul domniei sale, preferând ca deciziile politice să le ia singur, urmând ca detaliile să
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
pentru ca supușii să și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație. Ludovic nu a putut uita lipsa de loialitate a nobilimii în timpul Frondei și a încercat tot mai mult să le diminueze puterea. Sistemul de plată a dărilor era total inechitabil. Țăranii și artizanii trebuiau să plătească o taxă stăpânului pământurilor, o taxă către municipalitate pentru poduri și drumuri, o alta către biserică
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
finanțelor, Fouquet, des pomenit în lucrările apocrife, era persoana cea mai potrivită pentru acest rol. Nicolas Fouquet era un nume cunoscut în perioada guvernării cardinalului Mazarin. Datorită serviciilor necondiționate oferite casei regale, la revenirea cardinalului din exilul autoimpus pe perioada Frondei, Fouquet a solicitat și primit, drept recompensă, funcția de administrator șef al finanțelor, poziție deosebit de importantă, deoarece doar el putea semna actele necesare tranzacțiilor financiare și împrumuturilor pe care le realiza casa regală. Această funcție a dus la sporirea considerabila
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
dar totuși, acestea oferă și alte detalii despre personalitatea omului de stat Ludovic. Regele era informat despre starea deplorabilă în care trăiau cea mai mare parte a supușilor săi. Însă probabil că, având un contact mai apropiat cu aceștia în timpul Frondei, a rămas profund marcat de agresivitatea lor. Într-una din discuțiile dintre el și fratele său, regele are o reacție cât se poate de concludentă privind atitudinea față de supușii săi:,,Frate, dacă patru sau cinci mii de astfel de canalii
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Oficialii guvernamentali nu puteau fi excomunicați pe baza actelor comise în timpul exercitării obligațiilor de serviciu. Regele putea emite legi bisericești, însă ordonanțele Papei nu erau legale în Franța fără consimțământul regelui. În privința aristocrației, care îl dezamăgise atât de mult în timpul Frondei, măsurile impuse i-au diminuat tot mai mult puterea. Văduvele și orfanii nobililor nu puteau beneficia de pensii de urmaș fără aprobarea scrisă a regelui. Nobilii de rang înalt făceau parte din suita regelui și aveau obligația să fie prezenți
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
mărturisește într-un interviu, reticențe de mentalitate, autoarea a oferit publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
cazuri, parodierea romanului idilic elen. În cadrul operelor ce aparțin generic satirei menippee, precum Apokolokintosis a lui Seneca, iau naștere idei fundamentale în evoluția ulterioară a parodiei literare: amestecul genurilor și al stilurilor, prezența antieroului, formele citării incluzând o atitudine de frondă a autorului (în cazul mai sus- menționat și narator). Circulația acestor forme hibride prezintă importanță pentru studiul de față și din motive ce țin de sociologia lecturii. Parodiile au fost și vor fi, probabil, iscate întotdeauna într-un context istoric
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care „se mișcă“ dezinvolt în spațiul multiculturalității. III. Modele rezolvate de subiecte pentru proba orală - 2014 MODELUL 1 (text științific) Generația ’80 e bogată în personalități poetice ireductibile. Ce unește însă această generație, ce dă specificul ei? Pe lângă spiritul de frondă, de refuz al clișeelor de tot felul, descoperim, la cei mai valoroși poeți ai generației ’80, câteva mize majore: (auto)biograficul, atenția la realitatea înconjurătoare, dar și conștientizarea faptului că poezia e un text, care se raportează nu numai la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Baconsky, Cezar Baltag, Mircea Di nescu, Constanța Buzea etc. 3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fără an situează întrun prezent perpetuu, general valabil, setea de viață a omului și foamea lui de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mitului unui „homo sovieticus” omogen. Totuși, acest mit nu supraviețuiește perestroikăi instituite de M. Gorbaciov*, care, acordând libertate de exprimare, contribuie din 1985-1986 la reaprinderea aspirațiilor naționaliste centrifuge. în 1990, parlamentele celor cincisprezece republici se separă și, în decembrie 1991, fronda manifestată de Rusia lui Boris Elțîn împotriva structurii federale îi vine, în cele din urmă, de hac URSS. Rusia, Ucraina și Bielorusia încheie atunci la Minsk un acord care ratifică dizolvarea URSS și crearea CEI (Comunitatea Statelor Independente). (vezi Momente
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bucurat de o educație îngrijită. A studiat la Școala de Belle Arte din București și, în particular, cu Gh. Petrașcu și cu Eustațiu Stoenescu, desăvârșindu-și studiile în Elveția și în Franța. La Paris frecventează medii în care se cultivau fronda și se promova spiritul modern. Talentată pictoriță, B. a avut un număr impresionant de expoziții personale și internaționale. Un capitol deosebit de dureros în viața sa l-a constituit experiența trăită în Basarabia, ca martoră a ocupării acestui ținut de către armata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
un gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în Manifestul activist către tinerime („Contimporanul”, 1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate către experimentalism, asumarea tranșantă a cadrului axiomatic inaugurat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
187, VII, 74-76; Petre Pandrea, D. V. Barnoschi, „Rumilia”, ALA, 1934, 727; N. Iorga, Alt otrăvitor, „Cuget clar”, 1936, 7; Călinescu, Ist. lit. (1982), 920; Crohmălniceanu, Literatura, I, 341-342, 600-601; Carianopol, Scriitori, I, 165-172; Dan Mănucă, D. V. Barnoschi sau Fronda evghenisită, CL, 1988, 9; Dicț. scriit. rom., I, 195-196; D. V. Barnoschi, DCS, 175. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
simbol al unității, al eroismului și a istoriei partidului. Un congres anticipator? Așa cum am văzut, comuniștii belgieni cunoscuseră un declin rapid după alegerile din 1946. În 1954, ei obțin 3,6% din voturi. Acest rezultat pare să declanșeze o adevărată frondă în sînul comitetului central împotriva principalilor conducători ai partidului și, îndeosebi, a lui Edgard Lalmand, secretarul general. Principalii lideri rămîn înțepeniți în formulele războiului rece. Atitudinea lor, funciar sectară în privința socialiștilor belgieni și a conducerii puternicului sindicat, Federația generală a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cu John Gollan în funcția de secretar general, și se arată public rezervat în aprecierile făcute la adresa PCUS și a cultului personalității. Dezvăluirile de la Moscova nu vor dăuna supunerii disciplinate a partidului. Totuși, acesta este confruntat cu o atitudine de frondă internă organizată de doi străluciți intelectuali John Saville și Edward J. Thompson. Aceștia publică o revistă foarte critică la adresa opțiunilor CPGB: "The Reasonner". În fața acestei sfidări, conducerea partidului ordonă promotorilor săi să oprească publicarea revistei. Saville și Thompson refuză și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din organizația militară a Tratatului Atlanticului de Nord. În același timp, acești conducători recalcitranți sînt de asemenea conștienți de atracția pe care o exercită generalul de Gaulle asupra anumitor categorii din electoratul comunist. În fața a ceea ce el consideră drept o frondă, Thorez instrumentează un proces împotriva acelora care, în ochii săi, conduc critica: Servin și Casanova. Aceștia sînt înlăturați de la conducere, după cum sînt îndepărtați unii ziariști prea independenți. Această practică din zorii anilor șaizeci dovedește rezistența PCF-ului în fața acceptării libertăților
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]