628 matches
-
svânților a lui Dosoftei (Iași, 1682-1686), nici în Cazania lui Varlaam (Iași, 1643) nu este inclusă relatarea privind uciderea balaurului, în capitolul „Mâcenia svântului și marelui mâcenic Gheorghe” (46, pp. 441-450). Și totuși, paradoxal, capitolul respectiv din Cazanie are ca frontispiciu o gravură reprezentându-l pe sfânt călare și înfigând lancea în gura balaurului. Cu coada dispărând în peșteră, balaurul este ținut în lesă de fecioară (vezi gravura de la p. 358). Este un semn că artistul rutean Helias (Ilia) - care a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
decît să se plece sub "nobilul jug al trecutului". Cum să explicăm destinul dacă nu blestemat, cel puțin ghinionist al înaintașilor noștri și al totemurilor lor? Predecesorii noștri și-au lăsat foarte rar numele înscris cu litere de aur pe frontispiciile Academiilor. Și cred că știu de ce: numai cei care au ratat mesajul par să-l perceapă ca pe o via crucis, ca pe o miză esențială. Cei sănătoși nu-și etalează starea. Nu iei lecții de agronomie cînd fertilizarea e
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de gîndire și de comportament ajunge la rezultate mai durabile și la un cost mai scăzut decît utilizarea forței, care antrenează o enormă cheltuială de energie și care lasă să subziste rădăcinile profunde ale conflictelor."59 Să ne amintim de frontispiciul alegoric ce precede ediția orginală a Leviathanului lui Hobbes; ieșind la suprafață deasupra pădurilor, cetăților și cîmpiilor, gigantul mustăcios și încoronat ține în mîna dreaptă o spadă și în cea stîngă o cîrjă mai jos, în față, o fortăreață, o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nou într-o ploaie luminoasă, în săgeți evanescente. Scrierile informatice sînt euforizante, labile, volatile, îndepărtate de dura dorință de a dura, dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci textul scris în piatră. Singurul garant al imuabilului, cel mai apt să depășească trăncăneala și înfloriturile, să izbucnească asemenea rocii din fluiditatea credințelor și a cuvintelor. "Ideea capitală" a generației este, din acel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
semnificație. Templul din Delfi al lui Apollo a avut rolul de centru al lumii spirituale grecești, grupând mari gânditori și atingând o amploare remarcabilă în secolele VI -IV î.e.n. Sentințele înțelepciunii delfice, transmise oamenilor de zeul Apollo, erau înscrise pe frontispiciul templului (între care: "gnothi seauton" cunoaște-te pe tine însuți; "meden agan" nimic mai (prea) mult; "pheiden te chronoio" cruță-ți timpul), ca sentimente ce cuprindeau întreaga doctrină moral - religioasă de la Delfi. Fără Delfi, societatea greacă n-ar fi putut
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
an Out-of-the-Way Place, Princeton University Press, Princeton, 1993, pp. xiii, 28, 41. Ibid., pp. 48, 93. Îmi amintesc că am văzut astfel de localități În provinciile Tarlac și Pangasinan din Filipine. Pe fiecare casă erau trecute cu litere mari, pe frontispiciu, numele și vârsta fiecărui membru al familiei care Înnopta acolo, ceea ce permitea forțelor de securitate ca, În timpul controalelor nocturne, să identifice mai ușor orice vizitator neautorizat. O dată tăiată, trestia de zahăr trebuie zdrobită imediat, pentru a se evita pierderile datorate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
GÂNDIRE ȘI ARTĂ, revistă tipărită la Detroit, în Statele Unite ale Americii, între octombrie 1979 și octombrie 1986, cu apariție anunțată „de mai multe ori pe an”, în fapt anuală, sub redacția arhimandritului D. Felix. Înscriind pe frontispiciu, drept moto, „Credință, dragoste, speranță”, publicația - editată în condiții grafice deosebite - se adresează „cetitorilor români de pretutindeni și prietenilor care iubesc poporul român și țara noastră, România”. Destinată apărării credinței „creștine ortodoxe, în care s-a născut și a crezut
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
din nou suspendată de la 13 februarie. La 9 septembrie gazeta reapare, dar redactorului nu i se permite să-și reia activitatea; Iacob Mureșianu, care îi ia locul, va fi obligat să publice ordonanțele și decretele administrației și să tipărească pe frontispiciul ziarului pajura bicefală. Mureșianu se vede silit, de altfel, să modereze și tonul articolelor politice, ceea ce va provoca o polemică, în 1855, cu M. Kogălniceanu, care, în paginile „României literare”, se arătase nemulțumit, între altele, de lipsa de combativitate a
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
reprezentative. Pe de altă parte, coeziunea grupurilor informale de scriitori și artiști, recunoscute că nonconformiste, hartuite de autorități, era mai degrabă legată de proiecte estetice și nu politice. Revista România Mare, organul partidului naționalist radical cu același nume, are pe frontispiciu, alături de stema princiara, deviza „Vom fi din nou ce am fost și mai mult decît atît”. Deși face aluzie la renașterea națională, o asemenea deviza rezumă simbolic programul celor care se consideră „perdanți” ai schimbărilor politice din 1989. Pentru o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Faur, Victor Brauner, plasându-l în zona patologicului. Antologabil într-o istorie a presei tinere românești e numărul 8-9/1931, prin care, după trei luni de întrerupere (15 noiembrie 1930 - februarie 1931), L. se relansează în anul al doilea. Sub frontispiciu, o casetă anunță printre colaboratori nume noi: G. Călinescu, E. Lovinescu, Mihail Dragomirescu, George Dumitrescu, Ilariu Dobridor, Eugen Ionescu, Eusebiu Camilar și Neagu - pentru caricaturi. Ca editorial apare patetic-optimistul text La un nou Pegas, semnat de G. Călinescu, lăudând „îndărătnicia
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
subtitlul „Publicațiune bilunară pentru literatură, artă, teatru, muzică, mode, sport și vilegiatură”. Editor-proprietar: M. Faust-Mohr. De la numărul 7/1909 i se alătură H.F. Valentin, iar de la 11/1910 este anunțat ca prim-redactor George Grant. În ultimul număr (17-18) pe frontispiciu va fi trecut și I. Rusu-Abrudeanu (director), ca urmare a fuziunii cu „România ilustrată”. Periodicul își propune să dea „cititorului român o publicațiune ilustrată, în care să se oglindească viața noastră de toată zilele, evenimentele mai de seamă din țară
REVISTA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
din ce în ce mai rare și, fără a-și pierde întru totul profilul cultural (continuă să publice literatură, cronici, recenzii etc.), R.i. dă prioritate unor contribuții care se orientează exclusiv către domeniul economic și social. După cum semnalează și noul subtitlu apărut pe frontispiciu, începând din 1910 își circumscrie și mai mult zona de definire ca revistă „creștină-socială”, promovând un misticism ortodoxist moderat, care va duce, fatalmente, la dispariția sa. Sunt prezenți cu poezie Corneliu Botez, C. Teodorescu, Șt. Cruceanu, D. Nanu, Barbu Lăzărescu
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
, publicație apărută la București, lunar, din noiembrie 1920 până în februarie 1923, sub conducerea unui comitet. Directori sunt I. Petrescu și I. Marinescu, care de la numărul 4 nu mai sunt amintiți pe frontispiciu. Numai la numărul 2/1922 Romulus Seișanu este trecut că „director redacțional”. Fără să se lanseze cu un articol-program, materialele publicate indică o orientare modernista, formulată de I. Peltz în articolul Noile curente literare. Către ascendentă morală, semnat cu inițiale
REVISTA PRESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
care iese lunar în primul an, apoi la două luni și trimestrial din 1960 este scrisă în limba română, iar din 1960 și în germană. Inițial director este L.G. Venetu, de la numărul 5/1951 apare sub direcția Biroului Asociației (în frontispiciul ziarului se menționează „Organ al Asociației Românilor Liberi din Statele Unite ale Americii”), de la numărul 6/1951 sub conducerea unui comitet. Editorialul primului număr, nesemnat, relevă scopul urmărit: unirea românilor din diasporă, subliniat și în Apelul generalului Nicolae Rădescu: „închegarea într-
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
martie 1944 având ca director pe Titu Cureleanu, prim-redactor pe N. N. Crețu, iar administrator pe Victor Ionescu; de la numărul 53/1942 până la numărul 86-87/1943 director este I. Simionescu, iar de la numărul 1/1944 singurul nume ce apare pe frontispiciu este al prim-redactorului Al. Cerna-Rădulescu. În articolul-program Rosturile acestei publicații, se declară adeziunea la doctrina naționalistă „pe linia continuității și în spiritul ilustrat de Bălcescu, Kogălniceanu, Eminescu, A.C. Cuza, Octavian Goga, Corneliu Codreanu și alții”, arătându-se că revista
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
Manolescu. De la numărul 20/1992 R.l. este editată de Grupul de Publicații Topaz, iar de la numărul 31/1993 de Fundația România literară și de Agenția de Publicitate Topaz, aceasta din urmă retrăgându-se începând cu numărul 39-40/1993, când pe frontispiciu figurează ca director general al Fundației Nicolae Manolescu și ca editor și Ion Rațiu (până la numărul 23/1995). Au mai sprijinit editarea revistei Fundația Soros pentru o Societate Deschisă (până în 1997), Fundația pentru o Societate Deschisă România (din 1998), Editura
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
ziarul și i-a dat orientarea politică și literară a fost C.A. Rosetti, conducător al gazetei între 1857 și 1885, anul morții sale. În trei perioade (1857 - 28 mai 1860, 15 iulie 1860 - 1863 și 1884-1885), Rosetti figurează pe frontispiciul gazetei ca director, succedat, din 1885, de fiul său, Vintilă C.A. Rosetti (director până în 1890 și apoi din 1892 până în 1901). În scurtul răstimp dintre mai și iulie 1860, C.A. Rossetti fiind ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
revistă română”, „România jună”, „Revista modernă”, „România ilustrată”, „Adevărul”, „Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea”, „Ora”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Îndreptarea” (1926-1928, 1931-1935), fiind
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
general în Ministerul Învățământului, până la pensionare, în 1955. Câteva culegeri de texte sunt strict legate de școală - Izvorul tămăduirii (1942), Școala și formarea caracterului (1944) - ori au o intenție de moralizare mai largă, prin reflecții asupra vieții sociale - Inscripții pe frontispiciul unui secol... (1935). Debutează cu versuri în 1913, la revista „Telegrama” (Brăila), ulterior fiind prezent cu poezii și proză în „Duminica (literară)”, „Școlarii”, „România de mâine”, „Săptămâna războiului”, „Luceafărul literar și critic” și în alte câteva zeci de publicații. La
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
de osârdie, dar fără vocație. SCRIERI: E ceasul din urmă, Iași, 1915; Tăcere, pref. V. Demetrius, Iași, 1916; Din vremuri depărtate..., Siliștea-Neamț, 1918; Murmur de izvoare..., Târgu Neamț, 1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București, 1947; Cântecul
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe lună, scrisă de mână, cu excepția frontispiciului care era tipărit. Cuprinsul este mai ales „literar și umoristic”; s-au publicat și numeroase poezii, povestiri și disertații. Selectarea materialelor se făcea de o „comisie critizătoare”, alcătuită din trei-cinci persoane, foarte activă în perioadele când în fruntea ei s-
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
sau Îi putea vedea portretul În costum oriental făcut de Malknecht și reluat de Ștefan Emilian, pictori care par să fi introdus primii un Honigberger secret, măcar pentru că nu seamănă decât prea puțin, așa cum răsare de sub turban, cu portretul de pe frontispiciul memoriilor. Acesta figura Însă În publicațiile istoricilor medicinei, și aș semnala În primul rând un articol sintetic al lui Bologa despre Institutul de istorie a medicinei de la Cluj, de care se ocupa cu imense sacrificii și cu foarte bune rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îi aparține nici lui, nici lui Eliade, ci lui Blaga - e un gând de drum Înainte de a merge, În Elveția, la o conferință a lui Gandhi, În 19434. Mai mult, citatul din Blaga va funcționa, În 1981, pe post de frontispiciu revelator 5. Uitând, firește - sau neglijând cu o superbie care, colectiv, Încă ne costă -, faptul că Jena, Parisul sau Sankt-Petersburgul de la 1800-1810 au avut, fiecare, reacții mai ample și mai acurate la descoperirea Indiei decât tot secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de a practica medicina care include practicienii printre instituțiile carității. Ei sunt de altfel de multă vreme departajați În medici „generaliști” și chirurgi, cum au arătat unii istorici indieni ai științei 2. Honigberger reunește cele două profesiuni și notează pe frontispiciul ediției de la Calcutta a broșurii despre vindecarea holerei (1857) că vânzările primelor o mie de exemplare (1000 de rupii) vor fi Împărțite Între două „Relief Funds”. Să mai notăm că dedicația de pe exemplarul „Bibliotecii gimnaziului din Brașov” poartă mențiunea „26
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, publicație apărută la Bacău, intermitent, de la 4 februarie 1990 până la 28 ianuarie 1993, ca supliment săptămânal „literar-critic-social” editat de ziarul „Deșteptarea”; după 13 noiembrie 1991, deși anunțată cu titlul modificat în „Deșteptarea literară”, foaia va avea pe frontispiciu numele „Orizonturi culturale”. Din echipa redacțională fac parte Ioan Enache și Constantin Călin. În Argumentul din numărul inaugural Ioan Enache prezintă în termeni exaltați motivația acestei inițiative publicistice: „căutarea coordonatelor ființei”, „descoperirea sensurilor”, „luminarea adevăratelor repere morale, culturale, religioase”, necesitatea
SINTEZE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289699_a_291028]