371 matches
-
fi lăsat călcați de propriul Range Rover decât să le calce pragul. Dar aveau un fel de entuziasm febril, care era semnul lor distinctiv. În parte era din cauza faunei - indivizi dubioși care veneau de la cârciumă, ținând în mână exemplare îndelung frunzărite din Racing Post sau Greyhound News, cu toții experți mondiali judecând după rezultatele obținute; bătrâne care puneau o liră pe cai necunoscuți, sperând că vor ajunge între primii trei; tineri care o ștergeau de la serviciu ca să facă pariul ce i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întreagă se trudiră bordeienii ca să isprăvească adăposturile vitelor. Ș-acuma, la ocoale, începeau oameni a aduce nutrețuri, și vitele se mișcau încet în dosul gardurilor de stuh, subt acoperișuri de paie; stăteau triste cap la cap, și mâncarea numai o frunzăreau, și-n jur, pretutindeni, curgea umezeală rece. Oamenii stăteau în bordeie. Se zbiceau la vatra cu foc - apoi iar ieșeau cu țoluri în cap și lunecau cu opincile prin glod. Faliboga și pe vremea asta nu se mai astâmpăra. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că ar sări imediat să mă contrazică; nu este exclus să fi comis câteva greșeli, chiar grosolane. Ce bine, însă, că nu cunosc aceste gânduri decât eu, adică un tip care, să nu zic a citit, mai bine zis a frunzărit "Știința viselor" sau "Psihologia vieții cotidiene" ,"Tipuri de psihologie" ori "Despre psihologia incoștientului". Un tip care, nefiind deloc de specialitate, dar venind, cât de cât, în contact cu unele din ideile prezentate acolo, nu poate emite nici un fel de pretenții
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ușor mijite, scrutător, la Andrei Vlădescu, care începe, nedumerit și surprins, să-și spună motivul audienței, ascultându-l și întinzând mâna după un timp către cel din dreapta lui, cu cămașa în carouri, care îi trece un dosar, deschizându-l și frunzărind, după ce își așeză cu grijă ochelarii pe șaua nasului, cele câteva hârtii prinse cu clamă, cu ștampile roșii, late și semnături lăbărțate într-un colț, părând că-l ascultă cu mare atenție, poate ascultându-l, ridicând privirea pe deasupra ramei groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
marinari americani. Stătuse deja patru zile cu grupul de bandiți ai lui Basie și Îi veni În gînd că părinții lui pot crede că a murit În marșul morții de la Lunghua. Poate ca vor sta lîngă piscina de pe Amherst Avenue, frunzărind ultimul număr din Life, cînd vor recunoaște figura fiului lor printre amirali și generali... Treceau pe lîngă perimetrul de răsărit al aeroportului Lunghua. Jim se aplecă peste Basie și se uită pe fereastră. Cercetă cu privirea golfulețele și orezăriile, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gheață. Fără-ntrebări. Raportul post mortem al lui Geordie Încă se afla pe biroul lui Logan, necitit. Cu toate care se petrecuseră În săptămâna aceea, efectiv nu avusese timp. Apucă dosarul din carton subțire de pe masă și-ncepu să-l frunzărească, dar telefonul reveni la viață. — Logan. — Domnule sergent? Era inspectorul Insch. Unde sunteți? — La sediul Poliției. — Logan, tu n-ai o casă a ta la care să te duci? Nu ți-am zis să scoți În oraș o agentă drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dă-i drumul. Lasă-ți plete și scrie poezii, ca tipul ăla, D’Invilliers, de la revista Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pune spionul în primejdie. Diversele divizii de detectivi constituiau un teren propice dacă puteau găsi un individ care să nu se dovedească un cinic iremediabil. Mal puse mâna pe registrul intern cu adresele celor de la LAPD și începu să îl frunzărească, cu un ochi la ceasul de perete, care se apropia de ora 3. Era timpul ca Stefan să se întoarcă de la școală. Tocmai se pregătea să-l sune pe comandantul secției, pentru a iniția unele discuții preliminare, când auzi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dosarele nu erau puse în ordine alfabetică și nu exista nici o logică în plasarea lor penală: cazurile de homosexualitate erau amestecate cu cele de pur exihibiționism și molestări de minori, iar contravenienții și cazurile penale stăteau unii lângă alții. Danny frunzări primele două dosare din sertarul de sus și se enervă că organizarea era atât de proastă. Polițiștii din brigadă de-abia așteptaseră să scape de aceste informații, să le uite cât mai rapid. Știind că el va trebui să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Impresionant. Lăsând la o parte fixația lunatică a lui Dudley Smith, cei șaptesprezece băieți acuzați de uciderea lui José Diaz erau în mod evident nevinovați. Iar Claire Katherine De Haven, bogata târfă comunistă, fusese forța majoră din spatele eliberării lor. Mal frunzări jurnalul. Însemnările referitoare la De Haven se răreau pe măsură ce trecea de ’44 și ’45. Gustă din mâncare și trecu printr-o mulțime de pagini care îl arătau pe Eisler drept un tip inteligent, cu o minte analitică, un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
probe clare. De fapt, dacă jurnalul ar fi fost prezentat marelui juriu, l-ar fi făcut pe Eisler să pară un fel de erou bizar. Amintindu-și că omul fusese prietenul lui Richard Loftis și colegul lui Chaz Minear, Mal frunzări paginile în căutarea lor. Minear dădea impresia că e cel mai neajutorat dintre cei doi - scaietele. Mal citi fragmentele legate de colaborarea celor doi la scenariile pentru Frontul de Est și Furtună deasupra Leningradului, de prin anii 1942-1943. Eisler era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răvăși întreaga arhivă, aruncând cutiile goale. Alcoolul de la prânz se evaporă din el odată cu transpirația. I se lipiră de piele pânze de păianjen și se murdări cu mucegai și fecale de șoareci. Găsi o cutie marcată cu „FI ’41-’43”, frunzări câteva fișe și descoperi cu surprindere că erau aranjate cronologic. Continuă să le sorteze, căutând perioada dintre sfârșitul primăverii și vara lui 1942, și găsi nouă nume: opt bărbați albi, cu vârste între nouăsprezece și patruzeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
viață a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
răzgândi și sună la Annette Tadmor. După două apeluri renunță. La trei se băgă În pat cu cartea englezească despre istoria Alaskăi, pe care o luase din zăpăceală din casa lui Ted și a Yaelei, fără să ceară voie. O frunzări până când dădu peste un capitol ciudat despre obiceiurile sexuale ale eschimoșilor: În fiecare an, primăvara, aceștia alegeau o femeie matură, care rămăsese văduvă În iarna aceea, și o puneau la dispoziția adolescenților, ca parte a inițierii lor. După zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să-și dea seama care era motivul. Cu ani în urmă, Irene o catalogase pe Mary ca fiind o creatură plicticoasă; frunzărise capitolele din cartea lui Alice care o priveau și de-acum începuse să creadă că și eticheta ei și narațiunea lui Alice erau incorecte. Până la urmă, era posibil ca, dintre ele, toate, Mary să producă încheierea cea mai fericită. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Shula?“. Scrise un bilet și Îl strecură pe sub ușă. „Sună-mă deîndată“. Apoi, coborând cu liftul negru (cât de ruginit și de negru era!), se uită În cutia ei poștală, pe care nu o Încuia niciodată. Era plină, și el frunzări corespondența. Chestii de aruncat. Scrisori personale, nici una. Deci, era evident plecată, nu-și scosese corespondența. Poate luase un tren spre New Rochelle. Avea o cheie de la casa lui Gruner. Sammler refuzase oferta unei chei de la apartamentul ei. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-și amintească nici cel mai mărunt amănunt În ce-l privește. Nici măcar cum arată. 3 — E așa de deprimant, a exclamat Margaret Înainte să fi lăsat să cadă pe birou numărul din acea zi al cotidianului Harian Rakyat, după ce l frunzărise. În cameră era liniște, iar aerul fierbinte, până și cu obloanele larg deschise. Ventilatorul din tavan abia dacă stârnea o adiere care făcea să fluture ușor paginile ziarului. Titlul articolului de fond era STUDENȚII PROTESTEAZĂ ÎN SĂLILE DE CURS. — Protestează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părăsită de toate celelalte. E orfana alfabetului, ție trebuie să ți se pară titlul potrivit, i-a spus lui Adam și i-a Împins un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut că citește; a dat din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cele aduse de el. E fiul lui adoptiv. Un orfan. Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe lume. Infirmiera a tras un voluminos dosar gălbui din sertarul Întredeschis și s-a apucat să-l frunzărească. S-a oprit de câteva ori și s-a Înapoiat la unele hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe fiecare foaie, iar când degetul Îi ezita
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
somnul. Un om pe moarte e un om pe moarte, a zis Margaret și a simțit mâna lui Mick apasând iarăși, Încă și mai insistentă de data asta. Doctorul a dat din umeri și și-a dat totuși osteneala să frunzărească iar prin hârtii. — Cum am zis, nu-i treaba mea. Oricum, persoana a fost admisă conform regulamentului militar, eu nu m-amestec În așa ceva. Îi tratez câtă vreme sunt aici. Cred, totuși, a zâmbit și a făcut o pauză, cred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lua cât timp suntem despărțiți. — Interesant! În după amiaza aceleeași zile și-au făcut bagajele și au mers la gară așteptând acceleratul în direcția în care mergeau. Când a sosit trenul s-au urcat așezându-se la locurile lor. Au frunzărit ziarele cumpărate din gară discutând pe marginea anumitor articole. La un moment dat, de undeva dintr-un alt compartiment, un aparat de radio făcea auzite arii din „Traviata” de Giuseppe Verdi. Teofana imediat a ieșit pe culuoar și scoțând capul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mic, mic, ca Alice. Cheița deschide ușa spre Țara Minunilor. Pentru asta trebuie să fii mic, mic, mic. Așa ajunge documentul „alx“ în apartamentul lui Alex. La biroul de sus, din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași în fața cărora Auguste, contabilul, decretase, cu câțiva ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]