366 matches
-
plimbat de jur Împrejur, uitându-se lung la fiecare piesă de mobilier, ca niște bondari ce adună miere Într-un câmp cu flori sălbatice. Au percheziționat dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită, s-a uitat la Bridget Jones: La Limita Rațiunii, deși mai văzuse filmul Înainte, s-a apucat să pălăvrăgească cu o doamnă În vârstă care stătea lângă ea (mergea la San Francisco ca s-o viziteze pe fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că e un anglicism. Din pat, François ar fi putut Întinde mîna ca să apuce unul din ziarele care se Înghesuiau În stivă lîngă lampă de la plecarea lui Delphine. Continua să cumpere ziare În fiecare zi dar nu le citea. Le frunzărea iute, mulțumindu-se să recunoască În treacăt adjective și substantive, mereu aceleași, atentate, masacre, deșeuri radioactive, criză, corupție, foamete, război. Dacă el se afla Într-o stare proastă, dacă atingea fundul, cu planeta se Întîmpla la fel. Disperarea și haosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
erau la Index, un privilegiu În comparație cu care premiul Nobel pălea brusc. Din explicațiie date de tata reținusem că, dacă voiau să citească o lucrare pusă la Index, catolicii erau nevoiți să-i ceară voie papei. Cum mă mulțumeam doar să frunzăresc acest soi de lucrări, nu era nevoie, decisesem eu, să-l deranjez pe Sfîntul Părinte doar pentru atîta lucru. Încă de la prima pagină a cărții Dacă sămînța nu moare, am aflat că lucrurile pe care micul Gide le făcea pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o dată la gândul ocaziei pierdute și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată - Momentul. Planul căpăta contur pentru că el se resemnase să-și construiască momente fictive. Îi cerusem nu știu ce text, iar el frunzărise pe masă Într-un vraf de manuscrise rău puse, gata să cadă și fără nici un criteriu de volum sau de mărime, unele peste altele. Reperase textul pe care-l căuta și Încercase să-l tragă, făcând ca restul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
templierii se lăsaseră uciși numai ca să nu mărturisească?“ Întreba Diotallevi. Nu se făcea să răspunzi că iezuiții știu Întotdeauna mai mult și decât dracul. Noi voiam o explicație mai seducătoare. Am descoperit-o destul de repede. Guillaume Postel, din nou el. Frunzărind istoria iezuiților a lui Crétineau-Joly (ce ne-am mai stricat de râs la numele ăsta nefericit) am descoperit că Postel, apucat de furiile lui mistice, de setea lui de regenerare spirituală, Îl urmase În 1544 pe sfântul Ignacio de Loyola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe patronul. La drept vorbind, am fi putut să ne Întrebăm de ce petrecea Agliè ceasuri Întregi frunzărind lista cu adrese a editurii Manuzio. Avusese timp suficient să-i identifice pe ASP-ii ce puteau fi incitați să devină autori noi ai lui Isis Dezvăluită. Și totuși continua să scrie, să contacteze, să convoace. Dar noi, În fond, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi lăsat călcați de propriul Range Rover decât să le calce pragul. Dar aveau un fel de entuziasm febril, care era semnul lor distinctiv. În parte era din cauza faunei - indivizi dubioși care veneau de la cârciumă, ținând în mână exemplare îndelung frunzărite din Racing Post sau Greyhound News, cu toții experți mondiali judecând după rezultatele obținute; bătrâne care puneau o liră pe cai necunoscuți, sperând că vor ajunge între primii trei; tineri care o ștergeau de la serviciu ca să facă pariul ce i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anunță spiritul avangardelor. În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste”, alături de reprezentări Erotic Style — un nud feminin, un chip de femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o dietă severă) și Întrebîndu-mă dacă există vreo posibilitate să găsesc o maseuză - una ca lumea - care să facă vizite la domiciliu În ultima clipă, pentru a-mi calma și Îndepărta tensiunea. Am izbutit să irosesc trei sferturi de oră, frunzărind anunțurile din revistele locale, dar nu prea cred că fetele astea pot să-mi ofere ce caut eu: „discreție garantată“, „senzual și intim“. În cele din urmă, ajung la rubrica Matrimoniale, de pe ultima pagină. ZÎmbesc În timp ce citesc. Sigur că citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni. Oi fi eu complet dezorganizată, dar agenda mea conține toate informațiile de care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez datele ciclurilor. De aproape douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
albumul foto cu pozele din Franța. — Da, confirmă el, Întinzîndu-le albumul celor doi. Uitați-vă puțin la asta și spuneți-ne ce părere aveți. — Ce-i asta? — Uitați-vă. Eu zîmbesc cu gura pînă la urechi, În timp ce Gregory și Trish frunzăresc albumul. — Dați-mi voie să ghicesc, zice el, Întorcînd filele. Tocmai v-ați pricopsit cu o moștenire, ați cumpărat vila asta În Toscana și-aveți de gînd să plătiți pentru vacanța tuturor acolo. — Ești pe-aproape, rîde Dan. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal. De două luni frunzăresc albumul foto, admirînd casa și imaginîndu-mi că stau Întinsă În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce voia, fie că a fost Întrerupt Înainte să găsească. Morineau apucă atunci un registru vechi care se deschise singur. Deveni atent. - Ia te uită, aici parcă au fost smulse niște pagini... Marie i-l luă din mîini și-l frunzări. - E registrul personal al bătrînului Pérec... S-ar zice că... Cercetă mai atentă și veni să-i arate un amănunt lui Lucas. - Are dreptate, toate paginile sînt Îngălbenite, dar la Îndoitură, uite-aici, se poate vedea că au fost smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau albe. - S-a gîndit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face dragoste, cicatricea era prea recentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spus. Dar... de ce ar face-o ? E doar un banal contract de împrumut. Genul de chestii pe care le facem și în somn. Probabil că a fost sigur că i-am urmat instrucțiunile. S-a bazat pe mine. O, Iisuse. Frunzăresc iar paginile, mai rapid, căutând disperată o ieșire din situație. Vreo clauză la care să pot exclama ușurată „O, da, firește !”. Însă nu există. Strâng documentul în mână și simt că mă ia cu amețeală. Cum de s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la întâmplare pe un buton. INTRODUCEȚI PROGRAMUL ? îmi răspunde pâlpâind iar. Programul ? Mă uit în jur după ceva care să mă ghideze cât de cât și zăresc sub un tub de spray un manual. Îl înșfac și încep să-l frunzăresc. Opțiunea de încărcare pe jumătate se referă exclusiv la programele de prespălare A3-E2 și la programele de clătire suplimentară G2-L7, cu excepția H4. Poftim ? Haide hai. Sunt absolventă la Cambridge. Pentru numele lui Dumnezeu, știu limba latină. Pot să înțeleg atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
459HTT3131, vă trimit coordonatele. Nimic neobișnuit de raportat. De ce m-ați trezit? — Operatorul păru surprins. — Samoro, nisonțolej nimic. Ripet.1 — Samore se obișnuise cu idiomul lor și înțelese că trebuia să repete. Din radio se auzi un zgomot ca și cum cineva frunzărește paginile unei cărți. — Coordonate trimise. De ce m-ați trezit? — Cepțonne. Ok, ok. Nu y trizet, computer trizet, Samoro, suprop u planet, levri 5 anlu.2 Samore băgă de seamă că operatorul face eforturi să vorbească în termeni cât mai simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de a-și fi schimbat identitatea. Așa cum mă așteptam, Kristine se ducea pe faleză și-și petrecea zeci de minute în contemplarea valurilor. De multe ori am urmărit-o. În acele momente, când o priveam de pe o bancă îndepărtată, aparent frunzărind un ziar, mă copleșea sentimentul din seara aceea de la Mintzi. Mă simțeam din nou tânăr, furios, dar nu puteam să stabilesc dacă era bine să mă las copleșit de o asemenea stare. Poate că ar fi trebuit s-o iert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe și-l duce la loc. Ascult cum cartea alunecă în raft, ascult târșâitul papucilor pe hol, deschiderea ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că aici își ține Mama Mare pozele și actele. Era urât ce făceam, dar îmi plăcea prea mult ca să mă abțin. Nu trebuia să ratez nimic. Am frunzărit prin documente și m-am oprit la o serie de hârtii vârâte într-o țiplă, puse în neorânduială, pline de scheme complicate, de grafice și de cifre: „ Blue Render (11) în continuare până la 5 unități, după care se produce automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele atârnate pe cuierul meu, comentând, cu înjurături din cele mai obscure și mai shakespeariene gama afișată și, în cele din urmă, aruncă câteva lucruri pe pat, poruncindu-mi sus și tare să le încerc. Scuza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o făcuse de multe ori În cariera sa, Brunetti ura această primă intruziune În intimitatea mortului, această primă și Îngrozitoare impunere a puterii Statului asupra liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze poziția exactă. Se lăsă pe vine lângă tânăr și vârî o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]