1,212 matches
-
Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
pe pământ, cu amintiri și clipe din cei 79 de ani ce-i purta în privire. Ba nu, îi purta doar în acte, căci în ochii săi se citea încă setea de viață, pentru că era veșnic flămând de aventură și frunziș de stele. Drumul său va continua acolo, sus, printre îngeri, printre doruri adunate aici, pe meleagurile brăilene și trimise acolo în nopțile când luna, ba râdea ca un câine turbat, ba cernea pe buzele-i argintate emoția copilăriei ștrengarului grădiștean
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
Am văzut făclii aprinse/ Ce separă două lumi”. (AM VĂZUT FĂCLII APRINSE) Adesea, poeziile sale sunt țesăturile unei confesiuni: „Acasă au crescut cuvinte-n rânduri/ Ce-au mers cu mine în necunoscut./ Acasă e ființă mea, în luturi/ Și în frunzișul, toamnei, ce-a căzut”. (ACASĂ) Iată o destăinuire sinceră prin care poeta Domnica Vărzaru ne invită în universul său lăuntric, reliefând coordonatele care-l definesc. Și pentru că poezia i-a cucerit pe deplin simțurile, în ea vibrează sentimente puternice, sculptate
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos,parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... XXIII. VIS DE VARĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie Tâmpla căruntă, părul sur, Mii de-amintiri învie... Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
țară cu patru anotimpuri, Toamna este la fel de fascinantă, ca și Primăvara. Afirm aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri, pentru a admira apropierea Toamnei, anunțată de sublima Simfonie a culorilorce dau o frumusețe ireală copacilor al căror frunziș era verde până mai ieri. Prietena ce mă însoțește îmi șoptește la ureche pentru a nu strica, parcă, magia clipei: „Admirarea frunzelor toamna se practică în Japonia de sute de ani, fiind sinonină cu „hanami”, admirarea florilor de cireș, Primăvara
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366633_a_367962]
-
-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor la rădăcină iar din flori să faci cunună și cufund-o în fântână să-mi găsesc norocu-n ea ars de foc cu steaua mea *** dor de verde așterne-mă peste frunziș iubirii verde ascunziș în covorul fin de iarbă umbra trupului să fiarbă iar roua s-o arunce-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte sevă leac ce curge-a moarte din verde vieții ascunziș Tu
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
în covorul fin de iarbă umbra trupului să fiarbă iar roua s-o arunce-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte sevă leac ce curge-a moarte din verde vieții ascunziș Tu, cerne-mă peste frunziș! *** rime scrise-n rouă din ieslea mea de gânduri curând vor paște cerbii eu împletit prin scânduri cu firul verde-al ierbii voi mai hrăni copacul cu triluri din cuvinte ce-or înfrunzi-n iatacul umbrar peste morminte în care
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea doarme liniștită, ielele joacă destine vechi și noi în jurul copacului. Când zilele-mi vor fi pe sfârșite, îmi doresc, la rădăcina lui să-mi aflu somnul veșnic să-i aud creșterea și cântecul de
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
cu patru anotimpuri, Toamna este la fel de fascinantă, ca și Primăvara. Afirm aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri, pentru a admira apropierea Toamnei, anunțată de sublima Simfonie a culorilor ce dau o frumusețe ireală copacilor al căror frunziș era verde până mai ieri. Prietena ce mă însoțește îmi șoptește la ureche pentru a nu strica, parcă, magia clipei: „Admirarea frunzelor toamna se practică în Japonia de multe sute de ani, fiind sinonină cu „hanami”, admirarea florilor de cireș
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
frunze moarte-n cer, părea că ninge... Și fremătând cuprinsă de-amorțeală, Pădurea își schimba ușor culoarea, Pășind pe iarb-acoperită -n poleială, Distinsa Toamnă își urma încet plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit, Stătea uitat caietul meu cu versuri, Și printre file, ghemuit și necăjit, Un greieraș căta al toamnei înțelesuri... Nu căuta degeaba printre rânduri
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
în pocale... EXT. / NATURĂ / ZI O ceată de călăreți țâșnesc pe poarta larg deschisă a conacului și se pierd pe drumul ce duce spre pădurea din apropiere. Pe cer se perindă în fugă nori albi. Călăreții pătrund în pădure. Prin frunzișul arborilor străbat ultimele raze ale soarelui într-un asfințit în care orizontul parcă a luat foc. EXT. / POIANĂ / NOAPTE Peste muchia dealului își face apariția luna. „Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
din câteva trăsături și mai ales din locuri comune. Romanul maschează, oarecum, un eu singuratic în căutare de locuri și lumi potrivite. Există un spirit al locului care cheamă și este căutat, sunt umbre în pereți și șoapte omenești în frunzișuri, dar nu pare a exista destin, legea de bază a fantasticului. Acesta este înlocuit cu deducții logice, în cheie actuală. O tensiune între straturile de personaje te ține locului în lectură, un dialog cu autorul constructor se ivește de la sine
MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351894_a_353223]
-
când, pe biciclete, Doi tineri se apropie de ele. Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenții, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări. Mă duc să spun ”bon soir!” singurătății, Căutând răspuns la propriile-ntrebări. *** Referință
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
ca să nu năvălească nepoftiții, și după ce-o trecut vremea, toate cele de demult au reînviat aici, în istorisirile bine meșteșugite ale drumeților. Vorbe vechi s-au spus la han, multe cât frunzele copacilor, dar au zburat și ele odată cu frunzișul toamnelor. Multe oale s-au spart aici, oameni buni, mulți peștișori din râul ista ce-o dat nume țării, mrene și cleni, prăjiți pe vatră în talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
dă consistență lumii noastre și ne face să trăim miracolul - de a trăi Aici și Acum! Să reușim să descoperim toamna cea rodnică și iubitoare, să medităm la tot ceea ce trăim, nelăsând ca vântul indiferenței și răutații să ne dezgolească frunzișul sufletului. Referință Bibliografică: În anotimpul căutării și al melancolicelor clipe / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 691, Anul II, 21 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
toamnei în bolta de viță Ciorchini de struguri zemuiesc printre frunze- vrăjile toamnei Marea Nordului- creasta valului răsturnată-n adâncuri Fire de iarbă în furca țăranului- îndată și toamna (III) Nucile căzând lângă casa bunicii- lilieci în zigzag Ceața ascunde frunzișul molizilor- câte suspine! Chenare de fum- vitralii de toamnă sub pașii ariciului Clopotul mânăstirii alungă pe deal urme de ceață Ploaie căzută pe gutui uitate între frunze târzii Ușa întredeschisă- toamna rupând pânza de păianjen În porumbiștea uscată ici-acolo
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
mai aiurită mai rococo roși de gelozie ne dăm bătuți după atâtea jertfe inutile care ne-au sluțit voi nu mai sunteți sensibili la razele lunii nici toamnele nu vă mai impresionează cu melancolia lor deșucheată nici sălciile plângătoare cu frunzișul lor care scuipă în toamnă licur de stele voi trăiți în orașe care se pliază ca armonicile luați moartea cu iarbă bună și iarbă rea cu un ochi care răsare și altul care apune între zori și amurg doar infernul
GENERAŢIA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345660_a_346989]
-
benefică chiar, pentru că numai așa ne putem regăsi la adevărata noastră dimensiune în interiorul parametrilor reali ai vieții. Plouă intens. Vertical. / Plouă pieziș. Plouă cu șerpi violenți / de lumină. / Plouă zadarnic. Ploile vechi s-au / retras, / pe furiș, / spre cărări de / frunziș, / dizolvate-n / rugină.” Și care ar putea fi acești parametri ? Emoția de a fi nu poate fi înlocuită de o dramă lacrimogenă oarecare, pentru că și moartea face parte din viață. Aici intervine dureroasa și fermecătoarea regăsire a sinelui poetic. “Am
ELEGIILE DE LA BADHOFGASTEIN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352124_a_353453]
-
Salem, Și-n altele și-n altele - A o lumina cu înțeles și înțelepciune Vrednicind-o pentru a rodi Sau rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim ca adevăruri prin ele însele Că toți oamenii s-au născut egali Că
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
un mare șugubăț, Oacheș tare și isteț, Sprijinea în cot un băț, Ea o mare turturea Oacheșă, la fel și ea, Cofa-n brâu o și ținea. Se priviră pe furiș, Ea-și cătă cofa pieziș, El scăpă bățu’-n frunziș. A simțit instantaneu, Cum că ea i-e dragă rău. Pot să jur pe Dumnezeu! Și nici ea nu-i mai prejos Chiar de-și ține fruntea-n jos, Sufletu-i întors pe dos! Uit-așa de s-a-ntâmplat
ULCIORUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352167_a_353496]
-
mângâierea sufletească, aplecarea spre a face bine. Pomii fără frunze, întindeau spre cer ramuri negre și prelungeau pe albul zăpezii umbrele lor, parcă povestindu-și viața numai de ei știuta. Casele, având deschiderea mai largă spre lume nemaifiind ascunse de frunzișul pomilor, se înșirau de-a lungul drumului și ne vorbeau mai mult despre cei ce le umplu de viață. Culorile lor sunt mai vii, măi proaspete. Firul fumului care se înalță din coșuri ne trimitea cu gândul la anii copilăriei
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu pământul pe care cer senin l-acoperă în noapte și taine-adânc ascunse pierdute-n mii de șoapte le lasă în păstrare sub razele de lună pătrunse prin frunzișuri pe buze-namorate în taină să le pună... Aș vrea să fiu pământul pe care-aleargă apa ce crește în vâltoare săpând prin defileu ca stropi să ude floare crescută-n larga luncă și să-mi hrănească gândul ades cu dor de
AŞ VREA SĂ FIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355892_a_357221]