898 matches
-
pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat: prea lapidar pentru un roman, prea frust, cu prea multe clișee, cu scene de o vulgaritate stânjenitoare. Este părerea aproape unanimă a cronicarilor din țările în care cartea a fost pusă în vânzare. Nimic nu este inedit în The Humbling, nici măcar ideea de om de teatru sexagenar
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
al germanei, a făcut tot ce se putea omenește face pentru a reda, în formă inteligibilă, faldurile baroce ale prozei lui Husserl. Eforul său e lăudabil și august, de la inspirata traducere a lui Abschattungen cu „adumbriri” și pînă la directețea frustă a tălmăcirii lui Substruktion prin „substricție”. Altfel spus, e forma cea mai bună pe care o poate lua un text care, în original, e de o uscăciune care îndeamnă la sațietate. Din acest motiv, citită azi, la un secol de la
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
sau „Senin și singur, Doamne, ce senin/ mă simt aici pe plajă, lângă mare,/ sunt ca și timpul cuibărit în golf,/ chiar lumea-mi pare-un semn de întrebare” - Golful paradisiac). Melancoliile lui Eugeniu Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens doar prin raportare la noțiunile „tradiționale” de peisaj sau pastel. Iar combinația de insolitare imagistică radicală, senzorialitate frustă, dinamism iconoclast, contingență existențială și recuzită naturist-campestră, tradiție biblică și „livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Vedere). Lumea satului, matrice arhetipală a viziunilor lirice, e conturată în versuri limpezi și precise, eliberate de orice rafinament inutil, de orice artificiu retoric, versuri ce refac o întreagă atmosferă, un întreg ritual al copilăriei, prin exercițiul evocator al cuvântului frust, cu arome regionale (nime, blid, ferești, ler, cărpător): „Acele nopți de iarnă se-ntorc, acele nopți/ Când aromeau în casă din ler bostanii copți/ Și parcă lemne-n sobă pocnesc să mai anunțe/ Cum fierbe de cu seară și oala
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în matca arsenalului de cuceritoare, prinzând în bolduri colecția de (a)cuplări, cu trofee de toate soiurile, ca în parada de bărbați a Ruxandrei Cesereanu sau în cea de femei a lui Esterházy. Avocată fiind, se mișcă
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
american. Deși își depășește norma și lucrează peste program, Quaid este dat afară fără preaviz. Un anumit bovarism vizitează existența muncitorului, iar ea se traduce într-o mică iluminare: viața, berea, localul, toate sunt mediocre. Nu voi reproduce întocmai felul frust în care personajul s-a exprimat, însă în mod cert pentru el viața și-a pierdut gustul. Această existență frustrată este bântuită de coșmaruri în care Quaid est un autre. Dorința de a evada, chiar și cu ajutorul unui surogat, îl
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
Tudose, de pildă, mi s-a părut că au și plăcere, și bucurie, și implicare și un soi de detentă personală pentru întîlnirea cu Afrim, dar și cu propriul personaj. Cu o lume nu tocmai la îndemînă, cu un limbaj frust, direct, puternic. Cu realitatea cea mai palpabilă care, la un moment dat zboară. Se topește într-o poezie tulburătoare în care pulsează umanul, umanitatea, grobianismul, visul, amărăciunea, lacrima, durerea, ne-știința de a face cunoștință sau nu cu un înger
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
selenar al ghepardului reprezintă o cheie a semilunii, versurile din Canzonier, traduse de poetul Adrian Popescu, completează tapiseria cu desene imuabile și clișeizate: „Compactă și netedă sub soarele de august/ apa cisternei pare asemenea blocului/ de marmoră verde care stă, frust,/ ultimă barieră în calea siroccului./ Dar nu-i așa. Printr-o fantă subțire/ secretă se pierde binele cel ascuns;/ se scurge-n zadar și numai o vană lucrire/ tâmpă-a prundișului în lumină-a pătruns./ Încet scade apa și oricui
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
rămîne fără orizonturi, bătînd pasul pe loc într-un prezent orb. Suntem ființe culturale, prin definiție. De ce, azi, în lume, se refuză, chiar se disprețuiește efortul de formare culturală? Ne îndreptăm spre o viață fără orizont cultural, spre un hedonism frust? Credeți că viitorul omenirii poate să fie fără trecut? Poate fi aceasta o repercusiune a absolutizării modernismului? Gândirismul nu a fost chiar așa de rău, precum l-a dezavuat comunismul. În interbelic a menținut un echilibru literar, Blaga, Pillat, Vasile
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
în accepția livrescă a termenului, preotul născut în 1940 la Wustrow, un sat baltic din apropierea Rostockului, fiind mai obișnuit cu predica în fața enoriașilor decît cu ritmul cuvintelor puse pe hîrtie. Citind volumul, ai senzația că parcurgi o suită de memorii fruste și cu totul amabile, un fel de mărturii politicoase în cursul cărora adversarii sînt cruțați și prietenii menajați. Într-un cuvînt, Gauck e creștin prin indulgență evocatoare. Firul biografic se distinge cu limpezime: copilăria în anii postbelici, cu tatăl deportat
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
Iulian Bol Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, București, Editura Humanitas, 2012 Miza parabolelor biblice este, de la început până la sfârșit, una deopotrivă gnoseologică și ontologică, în măsura în care aceste pilde edificatoare antrenează, în structura lor suplă, aparent frustă și în expresia lor, minimală ca amplitudine formală, toate instanțele personalității noastre (corp, faptă, reflexivitate, gestică). Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al României literare, Premiul Special al USR, 2012) propune, în fond, prin
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
deși, in ce mă privește, nu sunt deloc convins, doar că una e a paria pe el și alta, a-l consideră o fericire pentru specia umană. La urma urmelor, ce pune Coști Rogozanu în loc? Ne spune el însuși: „realism frust, intuiții corecte în mersul apocaliptic-mediatic al lucrurilor și încercare de transmitere fără floricele a urgentelor”. Nu e cine știe ce originalitate, daca despre atâta e vorba. În plus, intuițiile cu pricina privesc jurnalismul, nu literatura. În final, Coști Rogozanu ridică substanțial miza
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
primiți, se refugiază în Germania. Nu înainte de a declara ritos că face ceva pe țară părăsita. Este elementar să remarcam că, în fond, protagonistul nu-i disprețuiește pentru ideile lor ignobile, ci pentru că nu le pun în aplicare. Dacă realism frust înseamnă lipsa oricărui echivoc artistic, atunci nu e vorba de literatură. Cât despre intuițiile apocaliptice ale romancierului, mă tem că nu mă înspăimânta câtuși de puțin. O fi știind el, cum pretinde Coști Rogozanu, „că ce (sic!) produce ca scriitor
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
estetic, dar expresivă sub unghi omenesc. Nici urmă de beletristică în rîndurile ei, numai că depoziția victimelor bate în intensitate ficțiunea. În fond avem sub ochi o serie de biografii înfățișate în manieră orală, și cum lexicul expunerii e sec, frust și pe alocuri agasant de „vorbit“, nu poți să nu te întrebi dacă materialul adunat aici poate sluji unei eventuale prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
zile sau ani, patruzeci de slujnice, patruzeci de hoți, patruzeci de cosițe, patruzeci de zile, de cămile etc. Nu voi intra însă aici în detalii privind simbolistica numerelor. Basmele animaliere, pline de haz, ilustrează cel mai bine stilul direct și frust, pe care Viorel Bageacu l-a pigmentat savuros cu neologisme („De ce să iau cu mine un bătrân ramolit?” Totuși, l-a luat pentru o bucată de drum, ”că și așa e bine”). Animalele se adresează democratic și fără inhibiții celor
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
autoexilat la Paris în 1901. Și un tablou al lui Nicolae Grigorescu este edificator. În anul 1880, pictorul a expus la Expoziția oficială de la Paris o pictură cunoscută sub titlul Evreul cu gâsca. Suflul proaspăt al lucrării și realismul ei frust i-a impresionat pe criticii de artă ai timpului. Lucrarea a fost remarcată și s-a bucurat de succes. Nu era prima lucrare cu subiect evreiesc a pictorului. Mai multe picturi și desene reprezentând evrei din Moldova sau din Galiția
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
propriu-zis „rural”, universul copilăriei și adolescenței lui George (cum îi spuneau părinții și cum l-au numit apropiații, familia, prietenii, toată lumea) a fost unul intens „naturist”. A vorbit și a scris în cîteva rînduri despre legăturile lui vechi cu viața frustă, despre descoperirea - de pildă - a miracolelor vegetale. A scris pagini splendide despre relația dintre limbaj și obiectualitatea înconjurătoare, atît cea domestică, inclusiv a muncii la cîmp, cît și cea naturală, a plantelor și animalelor, a păsărilor și insectelor (un capitol
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
avide de bani pe care a descris-o Balzac și pe care a încurajat-o, într-o formulă celebră, Guizot, burghezie mai așezată acum în Occident decât la noi, unde are de recuperat perioada comunistă printr-un surplus de energie frustă. Agresivitatea noilor noștri «oameni de afaceri», legată de un dispreț neascuns față de oamenii de carte și de artă, a făcut cu putință apariția conceptului de «capitalism sălbatic»” Chiar așa stând lucrurile, precum le descrie Gheorghe Grigurcu, întrebarea e cum să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
abstracte sau pentru a împărți, apodictic, în bune și rele, valorile acestei lumi. Din punctul de vedere al respingerii sentimentalismului și al aurei metafizice, cartea e tot ce poate fi mai îndepărtat de stilul propriu-zis telenovelistic. Retorica e directă și frustă, lipsită cu totul de fasoane livrești sau edulcorante à la Filip Florian. Prin transcrierea nudă a acțiunii și a limbajului de mahala (cartier?) din comunism, Doru Pop e mai apropiat, în schimb, de Dan Lungu din zilele lui bune, dinainte
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
Pe de altă parte, sintagma „aparența adevărului” spune mult despre subtilitatea exasperantă a lui Henry James. Mi-am format un ochi „rău”. Văd tot mai mult, și mai exclusiv, ce nu se potriveș te. Citesc, pusă în gura unui personaj frust, fraza: „...noi, ăștia, care suntem destul de buni să-i legăm șireturile atotputernicului judecător” și îmi spun că n-ar fi fost voie ca, în situația asta, un mare scriitor să folosescă cuvântul atotputernic. Sau, nu. Mă întorc și zic: prea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
primează "solidaritate de gașcă sau de club", în care fiecare membru e un „microbist" isteric, angajat trup și suflet în întreținerea unui „stat în stat". "La un recent congres de partid, unul dintre candidații la conducere a făcut un apel frust, dar legitim, la depășirea „patriotismului" de grup: partidul în sine nu e nici o căsătorie patetică, nici măcar un parteneriat al cointeresării, ci o simplă unealtă, un dispozitiv de luptă pentru cucerirea puterii, în vederea slujirii unui anumit mod de a gîndi, a
Palmă dură pentru PMP, de la Andrei Pleșu: Este la fel ca PSD by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29605_a_30930]
-
pentru spații mici, care curg rapid, alert, unele, concentrate, mizând pe un nucleu epic unic, altele, cu schimbări imprevizibile de plan sau de perspectivă. Cert, autorul are un umor și o ironie speciale, mai delicate și în contrast cu limbajul uneori mai frust, neocolind cuvintele „bip”, care alcătuiesc adesea toată carnea cărților unor congeneri. Cartea sa este o succesiune de povestiri, multe, clar, autoficțiuni care își deconspiră eroul ca fiind însuși autorul, Mihai sau Mihai Bădică, alte povestiri au diverși alți protagoniști, ca să
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
des și mai consistent”. „Bietul diavol”, „poor devil” în engleză, e, de fapt, „amărâtul”, „nenorocitul”, și oricât de bun ar fi jocul de cuvinte din titlu, transpunerea mot-à-mot a sintagmei nu are nici un sens în românește. Este apoi traducerea expresiilor fruste, pe care Lavinia Braniște alege (în mod corect, după mine) să le traducă prin echivalente la fel de fruste, doar că textul apare scris în felul următor: „Îmi bag p...- în cine a făcut-o”. E ușor amuzant. Un diavol în paradis
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]