460 matches
-
adecvați sunt alți termeni: „sentimentul eșecului”, „senzația propriei neputințe” etc. 3) Nu există fenomene de frustrație în sine, rupte de realitatea exterioară și de personalitatea umană, ci mai ales moduri personal de a simți și de a trăi sentimentul de frustrație. Astfel, un sentiment de frustrație poate avea ca dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
eșecului”, „senzația propriei neputințe” etc. 3) Nu există fenomene de frustrație în sine, rupte de realitatea exterioară și de personalitatea umană, ci mai ales moduri personal de a simți și de a trăi sentimentul de frustrație. Astfel, un sentiment de frustrație poate avea ca dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează, dificultăți în identificarea exactă a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează, dificultăți în identificarea exactă a naturii sentimentelor de frustrație și în înțelegerea adecvată a acestora, la diferite persoane. Sentimentele de frustrație pot varia, deci, ca nivel, complexitate, intensitate, mod de manifestare; ele sunt, în lumea umană, în mare măsură intelectualizate (adică supuse unui proces de discernământ obiectiv). „Priza” de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează, dificultăți în identificarea exactă a naturii sentimentelor de frustrație și în înțelegerea adecvată a acestora, la diferite persoane. Sentimentele de frustrație pot varia, deci, ca nivel, complexitate, intensitate, mod de manifestare; ele sunt, în lumea umană, în mare măsură intelectualizate (adică supuse unui proces de discernământ obiectiv). „Priza” de conștiință pe care omul o realizează în legătură cu condițiile în care se nasc
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intelectualizate (adică supuse unui proces de discernământ obiectiv). „Priza” de conștiință pe care omul o realizează în legătură cu condițiile în care se nasc, cu consecințele la care ne pot duce, permite intervenția acestuia în vederea prevenirii, atenuării și înlăturării efectelor sentimentelor de frustrație severe. Respingem, prin urmare, acele concepții potrivit cărora frustrația reprezintă un fenomen cu caracter logic (o apariție necesară în activitatea vitală a organismului și a personalității), care își pune în mod implacabil amprenta distructivă (dezorganizantă) asupa comportamentului și a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de conștiință pe care omul o realizează în legătură cu condițiile în care se nasc, cu consecințele la care ne pot duce, permite intervenția acestuia în vederea prevenirii, atenuării și înlăturării efectelor sentimentelor de frustrație severe. Respingem, prin urmare, acele concepții potrivit cărora frustrația reprezintă un fenomen cu caracter logic (o apariție necesară în activitatea vitală a organismului și a personalității), care își pune în mod implacabil amprenta distructivă (dezorganizantă) asupa comportamentului și a vieții psihice a omului. Fenomenul de frustrație poate constitui - atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
concepții potrivit cărora frustrația reprezintă un fenomen cu caracter logic (o apariție necesară în activitatea vitală a organismului și a personalității), care își pune în mod implacabil amprenta distructivă (dezorganizantă) asupa comportamentului și a vieții psihice a omului. Fenomenul de frustrație poate constitui - atunci când nu depășește anumite limite pentru a de veni stresant, atunci când el se grefează pe fondul unei personalități echilibrate și pe un act de evaluare obiectivă, realistă, a situației frustrante - un factor de progres, individual și social. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a de veni stresant, atunci când el se grefează pe fondul unei personalități echilibrate și pe un act de evaluare obiectivă, realistă, a situației frustrante - un factor de progres, individual și social. 4) Tratarea, uneori, din motive de ordin didactic, a frustrației ca fenomen singular, independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea mai mare parte a personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces de nuanțare și intelectualizare; „personalitatea” ajunge să traducă și să rezolve
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrare), măsura vulnerabilității a toleranței individuale și a atitudinii încrezătoare sau pesimiste în situația respectivă de frustrare etc., iată numai câteva din componentele psihologice de „bază ale personalității care vor determina atât marea diversitate a modurilor individuale de trăire a frustrației, cât și variabilitatea, reacțiilor comportamentale la situațiile de frustrare. Capitolul III Concepții si interpretări și fenomenului de frustrație Dezvoltarea, de-a lungul timpului, a unor concepții, interprete chiar teorii asupra fenomenului de frustrație, relevă caracterul polivalent al acestui fenomen: „Fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iată numai câteva din componentele psihologice de „bază ale personalității care vor determina atât marea diversitate a modurilor individuale de trăire a frustrației, cât și variabilitatea, reacțiilor comportamentale la situațiile de frustrare. Capitolul III Concepții si interpretări și fenomenului de frustrație Dezvoltarea, de-a lungul timpului, a unor concepții, interprete chiar teorii asupra fenomenului de frustrație, relevă caracterul polivalent al acestui fenomen: „Fenomenul frustrației, generalizat, a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diversitate a modurilor individuale de trăire a frustrației, cât și variabilitatea, reacțiilor comportamentale la situațiile de frustrare. Capitolul III Concepții si interpretări și fenomenului de frustrație Dezvoltarea, de-a lungul timpului, a unor concepții, interprete chiar teorii asupra fenomenului de frustrație, relevă caracterul polivalent al acestui fenomen: „Fenomenul frustrației, generalizat, a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și psihozelor. O nevroză, a firmă, unii psihologi, este o stare permanentă de frustrați (Maier) și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cât și variabilitatea, reacțiilor comportamentale la situațiile de frustrare. Capitolul III Concepții si interpretări și fenomenului de frustrație Dezvoltarea, de-a lungul timpului, a unor concepții, interprete chiar teorii asupra fenomenului de frustrație, relevă caracterul polivalent al acestui fenomen: „Fenomenul frustrației, generalizat, a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și psihozelor. O nevroză, a firmă, unii psihologi, este o stare permanentă de frustrați (Maier) și chiar și orice manifestare psihopatologică nu este decât
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și psihozelor. O nevroză, a firmă, unii psihologi, este o stare permanentă de frustrați (Maier) și chiar și orice manifestare psihopatologică nu este decât o consecință a frustrației (French). Frustrația tinde a deveni o sursă de explicat: chiar a unor fenomene sociale, cum este războiul. Unii psihologi îi acordă un loc central în problematica fericirii cotidiene a omului; o persoană nefericită, sau deprimată este o persoană frustrată (N.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
plecare în elaborarea unor teorii asupra personaltății, afectivității, sau asupra nevrozelor și psihozelor. O nevroză, a firmă, unii psihologi, este o stare permanentă de frustrați (Maier) și chiar și orice manifestare psihopatologică nu este decât o consecință a frustrației (French). Frustrația tinde a deveni o sursă de explicat: chiar a unor fenomene sociale, cum este războiul. Unii psihologi îi acordă un loc central în problematica fericirii cotidiene a omului; o persoană nefericită, sau deprimată este o persoană frustrată (N. Bull). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Nu este de neglijat aspectul practic, terapeutic sau pedagogic al teoriilor, precum și deosebita importantă, ideologică, politică, a unor asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei noastre”. Diferitele modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală. În concepția „freudismului”, de exemplu, frustrația nu reprezintă altceva, decât un factor inconștient, rezultat din conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală. În concepția „freudismului”, de exemplu, frustrația nu reprezintă altceva, decât un factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conflictul intrapsihic dintre „instanțe” și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit, o analiză a frustrației și în lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit, o analiză a frustrației și în lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit, o analiză a frustrației și în lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lumina concepțiilor psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior. Înțelegerea fenomenului de frustrație este redusă, astfel, la analiza recțiilor compotamentale produse
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]