711 matches
-
suferit același tratament - Nixon, într-o replică rămasă celebră observa astfel că „dacă nu suporți căldura stai departe de bucătărie”); - sunteți percepuți de către abuzator ca un „sac de box”, deoarece niciodată nu ripostați (de exemplu, un cadru didactic anxios, dar frustrat de atmosfera nepotrivită din propria clasă poate să folosească un limbaj nepotrivit doar față de anumiți elevi care s-au dovedit a nu reacționa pe măsură); - persoana supusă abuzului verbal poate fi percepută ca fiind marginală la nivel social sau organizațional
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
înainte ca alții să aibă șansa să o facă. De altfel, un astfel de mecanism de adaptare - privit din perspectiva grupului - poate avea și un rol pozitiv pentru acesta din urmă, în momentele de tensiune în care colegii lor sunt frustrați și anxioși (cum ar fi înaintea unui examen). Kenneth Benne și Paul Sheats sugerează la rândul lor (vezi și DeVito, 1988; Hybels, Weaver, 1989; Gamble, Gamble, 1993) un rol intitulat glumețul (cel care apare ca fiind cinic și produce comportamente
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
problemele de relaționare: își dezvoltă o mască pentru cei situați în afara echipei. 3) Stagnarea Este un timp de inactivitate în relaționările din interiorul echipei. Membrii acesteia se limitează strict la relaționările cerute pentru realizarea sarcinii; în același timp, se simt frustrați de inabilitatea lor de a comunica între ei aspecte afective. Întinderea acestei stări în timp depinde și de alți factori, ca, de pildă, „recompensele” pe care membrii le pot primi din partea cadrului didactic dacă rezolvă corect sarcinile. 4) Evitarea și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
copiilor să dea mai puțin decât sunt capabili să realizeze. Condiția este să stabilim obiective care să Îi determine pe copii să se autodepășească. Un obiectiv trebuie să fie incitant dar să nu intimideze, să stimuleze Îndeplinirea lui, nu să frustreze. II. Ascultați Înainte de a vorbi sau acționa. Cu cât ascultăm mai atent, cu atât greșim mai puțin. Atunci când Încercăm să determinăm pe cineva să facă ceva, mulți dintre noi recurg la scheme de gândire ca: “Ce-aș putea spune ca să
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat de ea și o dorea încă”. Se evidențiază, de asemenea, spiritul și ideile iluministe în textul scris de Cantemir în 1705, cât și inovațiile în plan literar, de la artificiile manieriste la deformarea programatică a realității. Un capitol aparte este dedicat
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
cazul darului, ci dorința de frustrare a celuilalt, proiecție mascată a urii, pe care Încerci să o refulezi. Cel care fură nu este capabil de iubire. Actul În sine urmărește de a intra În posesiunea celuilalt, de a-l domina frustrându-l printr-un act simbolic. Aici se oprește acțiunea. Nu poate Înainta mai departe. Cel care fură nu este capabil de a dărui, de a oferi ceva altuia. El este un infirm moral. El Însuși este o persoană frustrată, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
gelozia este o experiență psiho-morală dominant interioară, furtul este un act exterior, direct, care violentează individul. Sunt două situații: Furtul orientat către o anumită persoană, În scopul prejudicierii acesteia de către partenerul său, În scopul inconștient și automat de a-l frustra. Persoana care fură de la un partener al său se descarcă emoțional-afectiv, proiectând asupra acestuia propriile sale frustrări pe care i le atribuie. În cazul acesta furtul are semnificația psiho-morală, paradoxal, de reparație a unor frustrări. Furtul la Întâmplare, sau neorientat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are un Eu slab și dependent. El nu se poate conduce singur, nu poate iubi și nici dărui. Violul, dincolo de aspectele fizice ale violenței sexuale asupra unei persoane, reprezintă forma maximă de manifestare a contra-pulsiunilor agresive ale unei persoane profund frustrate În trecutul său. Ea este expresia unei stări de dezechilibru sufletesc și moral al Eului, o imaturitate a acestuia. Violul și crima, ca forme de violență orientate asupra unei alte persoane, sunt expresia unui Supra-Eu imatur, frustrat, dominat de complexe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral cu furtul. Calomnia este atitudinea care constă În deteriorarea imaginii unei persoane, a reputației acesteia din punct de vedere moral, social, profesional etc. La originea acestei acțiuni stă un complex de inferioritate față de persoana calomniată, dorința de a o frustra, de a-i submina prestigiul, autoritatea. Persoana calomniată este resimțită, de cel care o calomniază, ca un obstacol În calea propriilor sale tendințe de afirmare, ea trădează un complex de inferioritate, o imaturitate a Eului. Înrudită cu calomnia, dar opusă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspir, sau niște modele negative pe care le refuz. Alegerea mea se datorează succesului sau eșecului meu În relațiile cu ceilalți. Aleg În raport cu această experiență anterioară. Un rol important În preferința personală este legat de evitarea persoanelor care m-au frustrat, m-au dominat, și alegerea acelora care m-au acceptat, m-au ocrotit, mi-au oferit sentimentul securității și al Împlinirii mele. Din acest motiv, se poate spune că la baza preferinței interpersonale stau sentimentele de atracție, simpatia, sau sentimentele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mulțime În cetate. Cetatea Îi adună Într-o singură comunitate pe toți cetățenii săi. Ea le impune legi, le conferă drepturi și datorii. Acest sistem este din punct de vedere formal un act normativ-securizant, dar din punct de vedere psihologic frustrează natura primară a individului. Ocolirea acestei frustrări psihologice și morale este realizată, Într-o manieră sublimată, de existența acceptată a ierarhiilor sociale. Masa de cetățeni are un caracter anonim, de egalizare a acestora. Față de această situație, individul caută prin toate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care are o mare importanță și trebuie studiată de psihologia Morală, o reprezintă refuzul dăruirii sau furtul Între persoane apropiate. Ele reprezintă tot o formă de „relații interpersonale”, dar a căror natură este opusă principiilor morale, constituind acțiuni imorale care frustrează, rănesc și provoacă durere celor angajați În această legătură reciprocă. Să ne oprim un moment asupra lor. Refuzul dăruirii este un act grav, ofensator. El are, din punct de vedere psihologic și moral, semnificația unui act de frustrare. Este expresia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca motive de culpabilizare a unei persoane de către alta, care se consideră prejudiciată de prima. Conflictul se produce Întrucât ambii parteneri cred că au dreptate și, În felul acesta, fiecare Îl culpabilizează pe celălalt. În realitate Însă, ambele persoane sunt frustrate. Orice conflict este o ruptură, o criză de separare, reprezentând astfel forma inversă a constituirii unui cuplu. Ca să Înțelegem conflictul dintre partenerii unui cuplu trebuie să știm cum s-a format cuplul respectiv. Orice cuplu se constituie ca o relație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar În locul Încrederii reciproce apare neîncrederea, care va genera nesiguranța. Nesiguranța va provoca, În cazul fiecărui partener, sentimentul pericolului pentru sine și pentru propria viață. Din acest moment, conflictul este deschis. Partenerii se acuză reciproc: cel care acuză se consideră frustrat de către cel pe care-l culpabilizează, și invers. Mecanismele și semnificația conflictelor În cazul unui conflict, avem de-a face cu o ciocnire a statuturilor și rolurilor partenerilor cuplului respectiv. Orice conflict este un scenariu psihologic În care sunt angajați
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să-i ajute pe cei slabi și nu invers, cei slabi să-i distrugă pe cei răi pentru a-i Înlocui. Societatea trebuie să se Întemeieze pe valorile și normele morale, nu pe pulsiunile agresive ale unor categorii complexate și frustrate de indivizi revoltați. Formele sub care se poate prezenta prejudiciul, considerat ca acțiune psihomorală negativă, adesea ca violență mascată, sunt multiple. Le vom analiza succint În continuare. Aceste forme se diferențiază tematic, În raport cu intenția și cu obiectul asupra căruia sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
economic. Desigur că exemplele pot continua, dar cele menționate sunt, În același timp, și cele mai semnificative și mai frecvente. Trebuie să sesizăm și Înrudirea dintre formele de prejudiciu amintite. Toate sunt forme de descărcare agresivă, cu efecte negative. Ele frustrează sau au un efect castrator asupra celor către care sunt orientate. În acest context, se diferențiază un anumit tip de relație Între persoanele care prejudiciază sau violează și cele care sunt prejudiciate sau violate. Le vom analiza În continuare. Prejudiciu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru ambii parteneri de dispută. Ei vor proiecta propriile lor dorințe asupra acestuia, luptându-se pentru a-l obține. Sunt Însă situații În care agresorul dorește să ia prin forță ceva care aparține victimei (ca În cazul furtuluiă. Astfel, agresorul frustrează sau pune Într-o situație castratoare victima. În plus, trebuie să avem În vedere faptul că elementul de referință este purtătorul simbolic sau real al unei semnificații valorice care, din punctul de vedere, al dorințelor prezintă interes pentru ambele persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de sentimentul autoâmplinirii. VI.2.3. Principiile consilierii Literatura de specialitate semnalează existența a cinci principii specifice în cadrul consilierii: Susținerea afectivă. Crearea treptată a unui climat afectiv pozitiv și stimulativ pentru clientul consiliat este condiția sine qua non a consilierii. Frustrat în necesitățile și interesele sale datorită problemelor existențiale cu care se confruntă, clientul așteaptă în mod conștient sau nu de la consilier, în primul rând o susținere afectivă; Susținerea cognitivă reprezintă identificarea de către consilier a mecanismelor cognitive (înțelegerea, interiorizarea, conștientizarea, problematizarea
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
insatisfacția subiectivă, datorate absenței acelei situații finale care este necesară satisfacerii unor nevoi afective. B. Frustrația secundară, care se caracterizează prin prezența unor obstacole sau obstrucții În calea satisfacerii unei trebuințe. Reacțiile la frustrație se pot clasifica după economia trebuințelor frustrate În: 1. reacții de persistență a trebuinței. Se produc În mod conștient după orice frustrație și corespund stresului pasiv. 2. reacții de apărare a eului care corespund stresului activ. Ele se impart În trei grupe: a) Răspunsuri extrapunitive - În care
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
agresivitate ca impuls produs de frustrare; În schimb, teoria consideră că agresivitatea este similară oricărui alt răspuns Învățat. Agresivitatea poate fi Învățată prin observare sau imitare și, cu cât este Întărită mai mult, cu atât este mai manifestă. O persoană frustrată prin blocarea scopurilor personale sau perturbată de unele evenimente stresante resimte o emoție negativă. Răspunsul pe care această emoție Îl provoacă depinde de tipurile de răspuns pe care individul a Învățat să le folosească pentru a face față situațiilor stresante
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
ca pe un tip particular de răspuns al persoanei la o situație frustrantă, contra-reacția reprezintă, atitudinea, cât și acțiunea care se opune frustrării și încearcă să o anuleze printr-o altă frustrare. Vom explica aceasta în continuare. O persoană este frustrată de o altă persoană dominantă care exercită asupra acesteia o presiune și-i impune interdicții. Persoana dominantă și frustrantă are rol de persoană inductoare. Aceasta persoană are semnificația simbolică de „autoritate” asupra celeilalte, prin acțiune ei represivă. În cazul reacției
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inductor este dinspre persoana dominantă către persoana dominată, sau de la victimizant la victimă. În cazul contra-reacției sensul procesului este invers, de la persoana victimizată către persoana victimizantă, ca un act de revoltă de la indus la inductor. Dacă în prima situație, inductorul frustrează victima, în cea de-a doua situație, victima va fi cea care va frustra inductorul ca o consecință a acțiunii anterioare a acestuia. Prin aceasta contra-reacția vine ca să reechilibreze acțiunea reacției. Din punct de vedere psihopatologic mecanismele reacției, conform teoriei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul contra-reacției sensul procesului este invers, de la persoana victimizată către persoana victimizantă, ca un act de revoltă de la indus la inductor. Dacă în prima situație, inductorul frustrează victima, în cea de-a doua situație, victima va fi cea care va frustra inductorul ca o consecință a acțiunii anterioare a acestuia. Prin aceasta contra-reacția vine ca să reechilibreze acțiunea reacției. Din punct de vedere psihopatologic mecanismele reacției, conform teoriei lui K. Jaspers, mai sus prezentate, sunt net inteligibile în raport cu cauza care le-a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
K. Jaspers, mai sus prezentate, sunt net inteligibile în raport cu cauza care le-a produs sau declanșat. În cazul contra-reacției mecanismele sunt explicabile mai mult din punct de vedere moral decât psihologic, ele apărând ca o „atitudine morala internă” a persoanei frustrate față de consecințele acestor frustrări; o problemă de conștiință. Din acest motiv, explicarea mecanismelor contra-reacțiilor are în primul rând un caracter psihanalitic, legat de înțelegerea simbolică a unei „situații conflictuale”. Din punct de vedere psihanalitic, contra-reacția este o atitudine sau mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este o atitudine sau mai exact o acțiune de „transfer proiectiv” a propriilor frustrări asupra altei persoane, de regulă din anturajul imediat al bolnavului, sau cu care acesta identifică, din punct de vedere simbolic, persoana sau persoanele care l-au frustrat. În sensul acesta, persoana bolnavului se va situa într-o stare de „echilibru psihologic” între două persoane: persoana primară (persoana frustrantă și dominantă) și persoana secundară (persoana frustrată și dominată) care este în relație simbolica cu prima, așa cum se poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]