738 matches
-
acord să ne însoțească, mai ales la cumpărături, pentru că trebuia să intru în magazine, iar el trebuia să aștepte afară. Simțindu-mi împotrivirea, mă urma tăcut la circa doi-trei metri și, nu de puține ori m-am întors, să-l fugăresc acasă: Fugi, acasă! Du-te-acasă, Ursule! N-auzi? Pleca capul, ca un copil certat fără motiv, se făcea că pleacă și, în momentul în care mă întorceam să-mi continui drumul, îl simțeam iar în urma mea. Se așeza la marginea trotuarului
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
ritmul și glasul care se auzea.Copacii cei bătrâni și noduroși vorbeau și cântau despre o poveste care s-a petrecut în poiana.Ascultand,Karon înțelesese că demult,a existat un vânător curajos care cutreiera tinutul.Intr-o zi,atunci când fugărea un cerb ce se adapă dintr-un izvor,a zărit în poiana,o fată frumoasă care adună flori și plante pentru leacuri.Cei doi s-au privit și pe loc,băiatul s-a îndrăgostit de frumoasă domnită cu coșulețul cu
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
vinovată. Mereu a reacționat ca un scorpion, căutând să înțepe, de câte ori avea ocazia. Să nu o mai iei niciodată în seamă - repetă mama - să nu îți amărăști sufletul, că nu merită”. Din curte, se auzi deodată poarta trântită și pași fugărindu-se. Aproape imediat, ușa se deschise și Dora năvăli în cameră cu obrajii în flăcări și respirația întretăiată. „Primaaa!” - răsună victorios glasul ei. După ea, cu haina descheiată și șepcuța gata-gata să-i cadă de pe cap, intră Igor. Bosumflat, îi
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Îmi dai cartea și mai...studiez și eu câte ceva. Între timp, din odaia alăturată Viorica i-aduce fizica. -Ține, Dio! Numai să nu zică ceva mămică-ta! -Nicio grijă, îi răspunde plin de siguranță băiatul. Înserarea alunecă liniștit peste sat, fugărind și din casă ultimele raze de lumină. Dio ține cartea în mână dar ochii urmăresc trupul de șarpe al fetei. Viorica lucrează la o carpetă: n-are nevoie de foarfece decât rareori. Stătea în fața lui Dio, pe pat, cu picioarele
DEŞERTUL DE CATIFEA (22) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359691_a_361020]
-
decât cea pavată cu beton a casei lor, amplasată undeva în susul aceleiași străzi care, strecurându-se printre zidurile vechi, cobora în pantă către mare. Și în acea dimineață de început de primăvară se întâmplase la fel. Alergau împreună, strigau, se fugăreau, fără ca nimeni să îi deranjeze. Dimpotrivă, mama părea să fie mult mai liniștită când îi auzea pe fereastră și își vedea de treburile ei fără să mai privească pe geam, tocmai fiindcă știa astfel că ei sunt acolo, aproape și
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
2015 Toate Articolele Autorului ÎNCEPUT DE TOAMNĂ E cald, iar bolta e bălaie, Pământu-i moale ca o gumă, Și fierbe mustul în butoaie, Și toți avem mustăți de spumă. Se strâng albine la dulceață, Mărunte nuci din coajă scapă, Se fugăresc boboci de rață În jurul unui fir de apă. La poartă, salcia pletoasă, La fiecare adiere Câte o frunză-n toamnă lasă, Ca un răvaș de mângâiere. Cocorii trec deja hotare, Cocoșii la cântat se-ndeamnă Și se deschid fără-ncetare
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340250_a_341579]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TĂCERE, SE MOARE... Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1683 din 10 august 2015 Toate Articolele Autorului nimeni nu vrea să moară chiar dacă măinile adunate lângă piept pliază liniștea din durerea ascunsă în lumina fugărită de întuneric tot ce a fost să fie a fost ce trebuia să fie este dincolo de orizont plouă viața topită până la os picură încet și-ngustează aleea înspre un Dumnezeu lacom mult prea lacom pentru o viață simplă nicio lumină
TĂCERE, SE MOARE... de TEODOR DUME în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340253_a_341582]
-
Tekla făcu un gest nervos, scoțând-o pe femeie afară din biroul ei. Iată! Și cel mai mărunt exemplar al speciei dădea dovadă de înrădăcinare mai multă decât ea, floarea elitei. În acea zi nu se mai putu concentra. O fugări pe Sarika între compartimentele Lojei, o puse să clasifice și să arhiveze blocuri informatice tocmai pentru că știa că femeia nu făcea față prea bine acestor sarcini. Privindu-i spatele cocârjat sub greutatea panourilor de comandă și picăturile de sudoare strălucindu
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
am să stau, mai încolo și mai târziu, și am să-mi aduc aminte cea mai frumoasă poezie din lume! din lumea mea, adică!...Iată, pe acest drum cu o mie și una de veșnicii pe secundă, am să fiu fugărit și înspăimântat de câinii unor ciobani rezemați în ciomege colosale și în gânduri fericite!...Iată, pe aceste coclauri am să vin și am să mă laud Nimănui că Așteptarea Ei mă urmărește, are răbdare, surâde și râde și hohotește și-
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în vânt / Noaptea-mi arăta Calea Robilor. Pe buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam flori și păpuși de pământ” - ce dovadă mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
o comuniune om coagula congratularea n-ai fi și tot te-aș cunoaște cine ce mai aduce de acasă din tinerețe toți plecați în apropiere muzicalizare sufletului * rămân anunțului corectitudine gutuia soarelui lumină dantura ultimilor meteoriți calendă miasma ce te fugărise din dosul șoldului stâng nu clor camfor * nu era țigan că e alb cuțitul în mână i l-am pus toți ucigașii n-au culoare criminalul îți râde în față și mai scoate și un certificate că are probleme psihice
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
Am reușit să pătrund sensul citind o proză scurtă publicată recent, nuvela intitulată “Pase în doi”, semnată de Marinel Gâlcă, apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se lasă
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
minute peste 100.000 de oameni. La o scară mai mare, națională, dacă manevra lui Liviu Dragnea de a submina lupta anticorupție reușește, vom asista, cel mai probabil, la încă un val imens de români care vor părăsi România. Toți, fugăriți de o mână de politicieni iresponsabili cu probleme penale. Într-un scenariu negru, dacă modificările făcute de alianța de la putere în pachetul de legi împotriva corupției rămân valabile, în ciuda tuturor reacțiilor interne și internaționale, de aici poate urma orice.
Diversiunea de azi noapte nu poate opri protestul oamenilor pașnici () [Corola-blog/BlogPost/339214_a_340543]
-
și unii cu minți mai necoapte, care-nvățați la coțcării de ăi mai mari arătau cu palme răsfirate că are capul mare... Nu știu ce-nțelegea voinicul, dar sângele-i suia în cap, se-nfuria, bătea cu piciorul în pământ și-i fugărea fără să-i prindă și când veneau din nou și-i arătau cu mâna capul, se apleca cătânt ceva de azvârlit spre ei. Sărmanul om nu le-nțelegea râsul, spusele nici joaca că n-avusese parte de niciuna și-nchipuirea
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
mai întrebăm de unde au unii bani?” Nu e locul și îmi este prea silă să abordez acest subiect aici, dar îi va veni rândul. Documentele respective sunt la păstrare în loc sigur. Așa că dacă cineva mai are de gând să mă fugărească cu mașina, sau să-mi amenințe și să-mi insulte familia la telefon ori direct, îi invit să se potolească, fiindcă eu pot riposta și altfel, nu numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
mai întrebăm de unde au unii bani?” Nu e locul și îmi este prea silă să abordez acest subiect aici, dar îi va veni rândul. Documentele respective sunt la păstrare în loc sigur. Așa că dacă cineva mai are de gând să mă fugărească cu mașina, sau să-mi amenințe și să-mi insulte familia la telefon ori direct, îi invit să se potolească, fiindcă eu pot riposta și altfel, nu numai vocal. Este adevărat, am afirmat, nu o dată, că „nu mă bat cu
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan” - spune Nichita în prima strofă a poeziei „Eu”, o adevărată radiografie a sufletului său, dăltuit din lutul Bărăganului. „Pe pieptul salcâmului plângeam în vânt / Noaptea-mi arăta Calea Robilor. Pe buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
buze simțeam bucuria stropilor / Când sărutam flori și păpuși de pământ” - ce dovadă mai clară a legăturii cu locul în care a fost plăsmuit, vrem, oare? Mai bine să-i deslușim frământările ce transpar din următoarele versuri: „Anii m-au fugărit și m-au pierdut în vreme./ M-am îmbătat cu picurări de flaut / Ca între stele și ceruri să mă caut, / Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Într-un alt poem, evocă într-un mod absolut original, moștenirea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
bani”, Nici să te cânt frumos, în poezie!. Tu mă-ntristai în zilele ploioase, Cu frig și vânt ce-ți fură pălăria, Mă bucurai în zilele frumoase, Când tu umpleai mereu, cu roade, glia!. Mă întristai când desfrunzeai copacii Și fugăreai pe cer bezmetici norii, Mă bucurai când ,,miroseau” colacii-n Căruțele cu saci, în fața morii! . . . Mă întristai, când mă striga mămuca: ,,Ionel, la CAP,,sortăm cartofii!” Mă bucurai, când apuca tătuca Să-mi mai repare, cât de cât, pantofii. . . Mă
BA TRIST, BA VESEL... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341946_a_343275]
-
un anotimp al așteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră.” John Boswell Seară friguroasă de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătura asupra pământului. Prin rafale puternice, crivățul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre aceasta și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
deja în jurul mijlocului, pulpele lungi, bine dezvoltate. Pe măsuță, lângă pat, sunt deja aranjate ceștile cu cafea și o farfurie cu sandvișuri. - Trebuie să plecăm la muncă. Sar din pat și dau să mă îmbrac. - Hei, stai că nu te fugăresc turcii! Te duc direct la serviciu, cu mașina. O să ajungi la timp. Bem cafeaua în liniște și mâncăm ceva! Nu se poate să pleci cu burta goală de la mine! ...Cobor din mașină chiar în poarta Sanepidului. Bineînțeles că suntem văzuți
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
un anotimp al așteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră.” John Boswell Seară friguroasa de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătură asupra pământului. Prin rafale puternice, crivatul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre această și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
Iarnă, un anotimp al așteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur și lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poți bucura de fiecare oră.” John BoswellSeară friguroasa de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-și încărcătură asupra pământului. Prin rafale puternice, crivatul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre această și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
acord să ne însoțească, mai ales la cumpărături, pentru că trebuia să intru în magazine, iar el trebuia să aștepte afară. Simțindu-mi împotrivirea, mă urma tăcut la circa doi-trei metri și, nu de puține ori m-am întors, să-l fugăresc acasă: - Fugi, acasă! Du-te-acasă, Ursule! N-auzi? Pleca capul, ca un copil certat fără motiv, se făcea că pleacă și, în momentul în care mă întorceam să-mi continui drumul, îl simțeam iar în urma mea. Se așeza la marginea trotuarului
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]