1,409 matches
-
pentru noi, ci pentru modul exemplar cum a abordat orchestra melodiile, însă nouă ne-ar fi plăcut să credem că publicul ne răsplătea talentul de dansatori. Atunci, mi-am apropiat pentru prima dată buzele de obrazul ei cu un sărut fugar și dulce și i-am sărutat mâna sesizând cu plăcere că nu s-a supărat, ci s-a sprijinit de mine, delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul trecea fără să ne dăm
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
operă de artă sculptată în lemn. Am reținut că partea superioară, până la candele, datează din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al XVIII-lea. În schimb, ne-am oprit privirile admirative cam peste tot, chiar dacă au fost fugare, am făcut fotografii în locurile în care ni s-a permis, iar o parte din grup a avut în grijă să aprindă câteva lumânări, fiecare pentru cei vii ori cei morți din familia sa. La finalul vizitei în acest minunat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
bărbatului, de fii și fiice Născătoare ! ........... Cain. Era plugar la țarină ; gândea și săvârșea ce-i rău Zgârcit la Jertfe către Ceruri și neplăcut lui DUMNEZEU... Cain înseamnă "suliță" iar uneori "meșter-fierar" Primul născut al lui Adam și ucigaș, ajuns fugar... ............. Abel. Păstor de vite, bun la suflet, Bun Jertfitor lui DUMNEZEU Făcea mereu doar fapte bune și se ferea de ce e rău ! Abel înseamnă "suflare, aburul" sau un "vapor" Al doilea fiu al lui Adam, primul răpus de un omor
PERSONAJE BIBLICE (DE LA ADAM LA SET) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384042_a_385371]
-
geacă de culoarea paiului copt, strânsă pe talie, iar această vestimentație îi cade ca turnată, scoțându-i în evidență suplețea mijlocului,posteriorul apetisant și rotunjimea coapselor frumos scluptate. El se apropie și o salută cordial, iar ea tresare și zâmbește fugar ca descătușată dintr-un sărut, dar răspunde cu nesiguranță,parcă cu teamă, dându-i impresia că nu și l-ar aminti din viața asta și că ar fi mai bine ca întrevederea să se fi rezumat doar la salut și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e fugar, ducându-și șarpele apei în brațele altei ape, ea-și deschide florile la albine! Toate cântecele sunt o iubire duioasă, un soare vioriu pe cristalul geamului inimii. O salbă de comoară jucând pe sânul viu și capricios al iubirii sunt
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
ca niște inimi ce cântă, iar vocile ca niște vibrații supreme, puternice, eruptive, înfierbântate, năzuind să clatine ordinea lumii prin investirea ei cu muzica universală, acompaniată de chitările anilor șaizeci! În prelungirea iubirii și dorului de rock A scrie note fugare de cronică despre fenomenala muzică a anilor șaizeci, fără a fi avut vreodată ocazia de a vedea măcar unul dintre explozivele spectacole rock, urcate cândva la înfruntarea omului cu sine și cu vârful artei muzicale făptuite de el, nu e
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o creionare credibilă a conceptului: ‚Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul’ ”. (Aleea personalităților) - pagina 7. Mirela-Ioana Borchin are o concluzie perfectă: Timpul ca un glonț! „Nu
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon, nu fi ștrengar, Și mă scutește de necazuri!... Sămânța-acelui mac boem, Când dimineața s-a deschis, M-a dezlegat de-acest blestem, În care viața e doar vis. Referință Bibliografică: Sămânța / Elena Spiridon : Confluențe
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
acestei părți de lume și a ratificat cruzimea ca religie, iar iubirea ca vină! Prinsă în căngile sataniste, familia Vanica ce-avea să devină mai târziu una de muzicieni celebri, n-a avut altă scăpare decât aceea de a fi fugară în propria patrie. Este vorba despre părinții compozitorului Mihai Vanica, tatăl, Ion (1917-1981), viitor dirijor și compozitor, originar din satul Molvata, de pe malul Nistrului și mama, Alexandra (1926-2004), originară din Orhei, despre viitorul compozitor Mihai Vanica și fratele lui mai
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
timpul astfel încât eu să nu-l fi cunoscut pe William dar alină-mi măcar durerea pe care o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergându-și lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul acela din noapte părea doar un vis.. Referință Bibliografica: Karon / Violeta Catincu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
capabil, ... VI. LANȚURI, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinului nu lăsa lanțurile
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ... Camelia Constantin februarie 2017 ... Citește mai mult ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor irepetabilenu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarcesărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei taleîmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinuluinu lăsa lanțurile îndoielii, să îți
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
2016. ... viața... iluzie sau vis scrum de țigară spulberat de vânt fir de nisip într-un ocean de apă rămășițe de praf într-un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
un deșert încins urma unui pas grăbit pe asfalt bătaia fierbinte a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 ... Citește mai mult ... viața... iluzie sau visscrum de țigară spulberat de vântfir de nisip într-
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Camelia Constantin iunie 2016 ... Citește mai mult ... viața... iluzie sau visscrum de țigară spulberat de vântfir de nisip într-un ocean de apărămășițe de praf într-un deșert încinsurma unui pas grăbit pe asfaltbătaia fierbinte a unei inimiore trecute, minute fugare, clipe furateviața... iluzie sau visscrum de nisip într-un deșert încinsurme de praf pierdute într-un ocean agitatbătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furateminute trecute în adierea unui timp relativviața... iluzie optică într-un univers paralel ...Camelia Constantiniunie
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
un ocean de apărămășițe de praf într-un deșert încinsurma unui pas grăbit pe asfaltbătaia fierbinte a unei inimiore trecute, minute fugare, clipe furateviața... iluzie sau visscrum de nisip într-un deșert încinsurme de praf pierdute într-un ocean agitatbătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furateminute trecute în adierea unui timp relativviața... iluzie optică într-un univers paralel ...Camelia Constantiniunie 2016... XXXI. O STRADĂ, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. ... pe o stradă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
din materialul anterior, urmează pastilele într-un vers semnate de Ion Pillat, montate de Gheorghe Junescu, pe fundalul unor imagini pe care, iată, internetul le face posibile (dealtfel unul din avantajale acestei forme moderne de a publica). Și iarăși atingerea fugară a verii și a nostalgiei mării: “Pe mări micșunele ning pescărușii fulgi“, Mare sudică, Ion Pillat). Tot pe linie poetică se înscriu și reveriile Poetului Mărturisitor (Adrian Botez) - “doar către Tine - Duhu-mi se-umilește/și cântec neaflat silabisește“), precum și frumoasa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
pe tot parcursul verii în toate zonele Spaniei, evenimente care atrag mult mai mult public decât dansul toreadorilor din ring. Nu degeaba spaniolilor le place să-și privească țara ca pe o „piele de taur întinsă la uscat”! O privire fugară aruncată pe harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape șaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cincisprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de bilet. Majoritatea manifestărilor de acest gen
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice românești din ultimii ani. Aferim! este un un film istoric a cărui acțiune are loc în Țara Românească în 1835 și spune povestea zapciului Costandin care, însoțit de fiul său, caută un rob fugar. (trailer Aferim! - https://www.youtube.com/watch?v=mmTYOY jQWc ) Toto și surorile lui (r. Alexander Nanău - Grand Jury Prize la Angers EFF 2015, Silver Eye Award pentru Cel mai bun documentar la Jilhava IDFF) spune povestea lui Totonel, un puști
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
Te-aș ține la piept ca pe un prunc Născut din zbor de veșnică dorință, Cu palmele ți-aș mângâia credința, Șoptindu-ți dorul meu cel crunt... Te-aș ține la piept ca pe un gând, Adus de-o lacrimă fugară, Cu ochii-nchiși ca prima oară, Când sufletul mi-a tresărit profund... Te-aș ține la piept ca pe un vis, Pe care-n zori l-aș adormi, Să fie treaz când l-aș iubi, Chemând al nopții paradis.. . Blue
LA PIEPTUL MEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383217_a_384546]
-
sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit sonetul acela al meu În care ziceam că vreau să-l văd arzând. Abia dacă am avut vreme pentru o ultimă sprinteneală cu Becchina mea, și iată-mă fugar Într-a voastră cetate a libertății... În care am aflat că ai Întreprins o strălucitoare ascensiune. Ești de-a dreptul prior. Un poet! La Siena nu mai e mult până să ne reteze limba. E chiar adevărat ce se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]