706 matches
-
fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare. Ea se revendică din infinitatea unor acte de multe ori insesizabile și inconștiente. Paradoxul ființei ar consta În faptul că unicitatea ei se recompune dintr-o infinitate de experiențe de bază. Elementul fugitiv, integrat operativ și aureolat valoric Într-un mod corespunzător, deschide persoanei posibilitatea unei Înaintări spirituale indiscutabile. Întreaga cultură modernă și postmodernă confirmă fugacitatea și glisarea temporală. Pictura de tip impresionist, arta cinetică, filosofia de tip „romantic” și fulgurația deconstructivistă a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și candoare, prin abilitatea de a reda emoția primară, neprelucrată, toate acestea prinse într-o expresie meșteșugită, „cu o meticuloasă grijă a construcției simțită în fiecare vers, chiar și în cizelarea celor mai fugitive impresii” (Al. A. Philippide). Tema centrală a celor trei volume - ce pot fi considerate unul singur, dată fiind omogenitatea tematică - este „rotata,/ libera/ copilărie”, „copilăria sfântă”, „copilăria - culbec”, pe care A. o invocă mereu cu nostalgia unui tărâm pierdut. Spațiul
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
la voit enjamber l`appui de șa fenêtre, qui donne sur la terrase ouest. Elle aborde gaillardement la descente, au mépris de șa corpulence, oubliant qu`elle s`est alourdie de plusieurs cassettes où șont entassés șes précieux bijoux... la fugitive arrive sur la terrasse verte de peur, jurant qu`elle n`îra pas plus loin... Elle passe le pont à pied aux premières lueurs de l`aube, sous l`œil goguenard des paysans qui se rendent au marché et qui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care găsește, pe neașteptate, în căptușeala roasă a săculețului său o monedă străvezie din aur. Într-o zi cu ploaie torențială, răsturnând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
MAIO Am văzut-o cu ochii [de] angel cu aripe de senin - aducerea aminte o face să-noate mereu în apa-lumină ce-nundă ființa mea - inima mea dorește s-o soarbă în nemărginirile ei - și speranțele mele aleargă pe pașii umbrei fugitive. 8 2257 (O masă întinsă și coprinsă de boieri) [ȘTEFAN] Dragi boieri a noastră viață E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul ei - vremei robit Și văzduhul ei - cernit, Pîn' se stinge-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri și cari pun oameni să-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă a reprezintatorului poate să dea nemijlocit tonul intuit si intenționat din năuntru. Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o sumă din cele mai varii puncte prin mulțimea cezurelor, cărora li poate [da] cea mai varie putere ritmică; astfel în el se pătrund reciproc antitezele ținutei celei mai neclătite și a maiestății celei mai nalte cu movibilitatea cea mai fugitivă. Această bogăție îl face cu deosebire apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu-atîta omul cel coprins de pasiune arată învingerea naturei sale ideale. Imaginea esecutată, comparată cu curata espresiune a afectului, va cere un tempo mai încet, pentru că în acea imagine sufletul se abandonă unei plăceri oarecare. Cu cât imaginea e mai fugitivă și mai contrasă cu-atîta spiritul persistă mai puțin asupra ei și cu-atîta mai mult se grăbește și tempo. Aceste tranzițiuni din espresiunea curată a afectului în espresiunea lui prin imagine, cât și mai îngusta sau mai întinsa esecuțiune a acestei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub cari e cu putință fiecare speție a lor și de a determina întreaga această cunoștință (care constituie propria ei speție) într-un sistem instituit după izvoarele ei primordiale, despărțirile, cuprinsul și hotărârile ei, și nu însemnînd-o printr-o schițare fugitivă și a-peu-pres, ci hotărînd-o întreagă și fiind deajuns oricărei întrebuințări. Atâta deocamdată despre caracterul specific cari-l au județurile sintetice. Din toate acestea rezultă ideea unei științe aparte, care ar putea servi spre critica rațiunei pure. Curată se numește însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai hotărât și mai clar în de osebirea scopurilor lor. Începutul studiului nostru din acest punt de vedere e justificat Numai cea întîie din numitele trei părți este în intențiunea acestui tratat, cele două din urmă le vom schița numai fugitiv, pentru a da o idee despre întregul ființei culturii. {EminescuOpXIV 917} cu atât mai mult, cu cât va trebui ca din scop, să urmeze orce altă determinațiune. Scopu 1 culturei e în esență individual, el se împlinește pe deplin și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura noastră și a impus la noi câțiva autori
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
foile și mi le Întinde. — De-asta a sunat Giles. În caz că „Încă ne mai interesează Londra“, ca să-l citez exact. Tocmai a ieșit pe piață, și e chiar aici, după colț. Delamain Road. Dar trebuie să ne mișcăm repede. Citesc fugitiv primele pagini, Înregistrînd cuvintele cît pot de repede. „Casă elegantă de familie... ideală pentru a primi musafiri... hol somptuos la intrare... minunată bucătărie de lux...“ Uau. Trebuie să recunosc, arată incredibil. „Grădină cu loc de joacă proiectat din construcție... șase
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-ți „cazul”. Pe de altă parte, tu propui aici o concepție oarecum inedită despre frumos, un produs de sinteză, rezultat din fuziunea viziunilor esențialiste cu cele distrugătoare de valori „tari”: un alt fel de frumos, care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există ceva care justifică termenul, care nici mie nu-mi place, de postromantic, de care vorbea Marius Jucan
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au constituit începutul „aventurii bolșeviste”. Martor care știe să vadă, memorialistul derulează alert, într-adevăr ca într-un „film”, secvențe cumplite din „calvarul refugiaților” români într-o Rusie sfîșiată de jafuri și omoruri, apăsată de o teroare de coșmar. „Impresii fugitive” de voiaj așterne M. în reportajul București-Sakkarah (1913). Vestigii, moschei, muzee, maiestuos-enigmaticele piramide sunt descrise în cuvinte simple de călătorul în drum spre Sahara, ale cărui tresăriri de încântare rămân departe de pragul expresivității. Mai puțin rutiniere ar fi notațiile
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
un accident de automobil, a neprețuitului tovarăș. În episoadele povestite de Petru, personajul-copil, sunt transferate trăiri ale autorului, care nu caută cu tot dinadinsul o cale narativ-literară, ci preferă dialogul ca modalitate de creionare a personajelor, cadrul natural fiind amintit fugitiv și numai pentru a fixa locul de desfășurare a evenimentelor. Dealul Copoului, malul lacului Brateș sau al Dunării nu îl incită să își exerseze condeiul, preocuparea principală fiind reconstituirea, cu accente grave, premonitorii parcă, a portretului celui dispărut. Textul relevă
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
fontă (1968), romanele Trufie (1974) și Pasarela alcătuiesc un tot, care tinde să sondeze în adâncime mentalitățile epocii. Paradoxul este însă că, deși aspiră să exceleze în proza de analiză psihologică, lui S. îi reușesc mai degrabă notațiile abrupte și fugitive. Pasajele analitice suferă adesea de prolixitate și supralicitare, lungile deliberări ale personajelor fiind lipsite, de regulă, de motivațiile necesare pentru a declanșa crize de anvergură. După 1989 S. a publicat în Canada o suită de romane scrise în limba franceză
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din fire, e atent la ce se întâmplă pe lume și mai cu seamă nu îi scapă nimic din câte se petrec în Iașul cultural, pe care îl exaltă în „creionade fugitive”. Se încumetă în cronica plastică (incidental, și în cea muzicală), iar în câmpul literaturii se lansează într-o promptă și lejeră critică de întâmpinare, recenzând, în aprecieri succinte și în genere judicioase, fel de fel de apariții. Dacă mai și
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
asupra universului interior al individului, „se provoacă” prin dialog/interacțiune/„a lua la cunoștință”; astfel convigurațiile ne relatează dezordinea pe care o provoacă individul asupra mediului iar testul culorilor măsoară dezordinea pe care mediul o provoacă asupra individului. Derulându-se fugitiv, procesele vizuale prin însăși referințele de forme respectiv structuri-semn / scheme cognitive, vor aduna informații, sentimente, atitudini, aptitudini s.a.m.d. ; este drept cert că obținerea acestor informații, pe cale vizuală pot contura alcătuirea unui model de comportament uman. Și aici vorbim
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
viitor foarte apropiat <ref id="55"> 55 Liteanu c. Kogălniceanu, Berlin, 17/29 septembrie 1878, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 33. </ref>. Iată, deci, cum, indirect, apare presiunea asupra guvernului român pentru a ceda În fața condițiilor germane. Fugitiv, Bülow se angajează să vorbească cu Bismarck despre urgentarea trimisului, dar „există mulți germani care amintesc cancelarului despre condițiile de la Berlin” <ref id="56">56 Ibidem, f. 33v. și urm. </ref>. În 1879, se prefigurează tot mai clar faptul că
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
și prin subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe -, cu ambiția atingerii totalității, personajul-autor rămâne însă închis în lumea meschină a provizoriului și a precarității, surprinsă fugitiv și fragmentar. Deși de ținută „călinesciană” și adăpostită de jurnal, opera lui Ț., îngăduind cititorului să asiste nemijlocit la transformarea insului obișnuit în scriitor, o întâlnește pe aceea a prozatorilor din ultimul val al modernității, cei care fac ca romanul
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
1900 cercetarea vieții colective se intensifică, mai ales în direcția etnografiei. G. Barițiu, care a organizat în 1881 Expoziția Națională de Artă Populară de la Sibiu, sublinia valoarea artistică deosebită a țesăturilor și cusăturilor populare (Despre costumele naționale românești, 1877, Idei fugitive de industria de casă și de industria mică, 1877, Portul național la poporul nostru românesc, 1889). T. a publicat numeroase materiale ce interesau Muzeul Astrei, a reflectat preocupările legate de Enciclopedia română, care începuse să apară sub auspiciile societății. Acțiunile
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
resursele tematice ale universului rural nu fuseseră epuizate. Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu revelaseră multe dimensiuni și orizonturi sufletești, dar nu dezvăluiseră toate zăcămintele de spiritualitate arhaică. Anumite aspecte de practică ezoterică și gândire magică fuseseră semnalate mai curând fugitiv. Povestirile voiculesciene merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare din timpul ultimului război: un ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
la Societatea Românismul fiind înscris cu numele Vasile Gramen (anagramă care, prescurtată ulterior, va fi utilizată și ca semnătură). Discursivele meditații morale și lirica cetățenească aparținând lui P. intră în broșura Aurora Bucovinei (1872). Versurile sunt însoțite de o „privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra mișcărei literare din acea provincie a Daciei”. În 1875-1876 îi apare, în două volume, Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, una din
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
rumânesc... al lui Aron Pumnul. P. a mai publicat versuri în Suveniri (1874), nuvelele Eufrosina sau Virtutea unei femei (1875), Rezultatul inspirațiunei unei mame (1891), o traducere după George Born, Catarina Cornaro, ș.a. SCRIERI: Aurora Bucovinei. Poezii. Cu o privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra mișcărei literare din acea provincie a Daciei, București, 1872; Suveniri, București, 1874; Eufrosina sau Virtutea unei femei, București, 1875; Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]