669 matches
-
asupra universului interior al individului, „se provoacă” prin dialog/interacțiune/„a lua la cunoștință”; astfel convigurațiile ne relatează dezordinea pe care o provoacă individul asupra mediului iar testul culorilor măsoară dezordinea pe care mediul o provoacă asupra individului. Derulându-se fugitiv, procesele vizuale prin însăși referințele de forme respectiv structuri-semn / scheme cognitive, vor aduna informații, sentimente, atitudini, aptitudini s.a.m.d. ; este drept cert că obținerea acestor informații, pe cale vizuală pot contura alcătuirea unui model de comportament uman. Și aici vorbim
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
romanului în roman“, fiindcă povestea de dragoste - rememorată de Ștefan în noaptea de dinaintea plecării la Câmpulung - este inserată în romanul războiului. În Cartea a doua, discursul devine un adevărat jurnal de campanie, bazat pe experiența reală a autorului, cu notații fugitive, cu întâmplări relativ independente. Fiecare dintre aceste forme de scriitură nu poziționează fabula întro cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
epice este narativitatea discursului/caracterul diegetic al textului. Astfel, în fragmentul citat narațiunea reprezintă principalul mod de expunere, fiindcă sunt relatate evenimente legate de prima călătorie la Paris a eroului. Pregătirile, pline de bucurie și nerăbdare, sunt urmate de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
același timp identic și diferit: elementele fabulei sînt aceleași, dar sensul lor e schimbat. Trecutul primește o semnificație diferită. La Proust, retroversiile interne de acest gen formează o parte din renumitele întreruperi proustiene ale liniarității în căutarea și reinstalarea trecutului fugitiv. Dar astfel de posibilități pot fi întîlnite și în literatura mai ușoară. Romanele polițiste și tot felul de texte ce sînt construite în jurul misterelor, carnavalelor și încurcăturilor, adoptă această tehnică ca pe un procedeu structural important. Durata Prin termenul "durată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
gelozia mea se limita la o manifestare discontinuă, trecătoare și stabilă în același timp... Cu cuvîntul mémoire, încadrînd subiectul la nivelul epistemologiei, "instabilitatea" ontologică este prezentată aici ca o pervertire a memoriei. Ultimele cuvinte din această frază, à la fois fugitive et fixée, definesc exact natura acelor serii de cadre și explică utilizarea specifică a poeticii în roman. Erotismul are o importanță crucială: ținta acestei stabilități trecătoare este obiectul iubirii, a cărui orientare sexuală nu poate fi stabilită de naratorul focalizator
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip explicit sau indirect, fie și doar În fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de spirit), devenite astfel motivații ale acțiunii transformatoare a verbului poetic. Unul dintre exemplele cele mai caracteristice Îl oferă, În acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca „părinți sufletești” pe N. Iorga și pe A. C. Cuza. Adept al unui autohtonism creator și activ, el își exprimă dorința ca publicația să devină „o nouă tribună de presă, unde atâtea din problemele zilei pe care ziarele le dezbat fugitiv să poată fi în acest loc tratate în mod doctrinar și științific”. Cei ce scriu aici „nu sunt adepți ai democrației”, ci ai „selecției valorilor”. Periodicul are o pagină literară, cu versuri, proză, articole, recenzii, cronici, semnalări de cărți și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
Gazeta Săteanului, este tipărită și nuvela La conac. Bucata este înrudită cu La hanul lui Mânjoală, dar fără forța de sugestie plastică a acesteia’’, scrie Șerban Cioculescu. Într adevăr, îl reîntâlnim pe flăcăul naiv care are și el o aventură fugitivă cu slujnica. De data aceasta purtătorul de vrăji este un negustor, ,,vreun orzar ori cirezar’’, sașiu: ,,când se uită drept în ochii tânărului, îi face așa, ca o amețeală, cu un fel de durere la apropierea sprâncenelor’’. Prins în joc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că-l iubești dacă mimica ta arată dezgust; degeaba zâmbești cuiva cu bunăvoință dacă mâinile tale se frământă temătoare. În mod aparent bizar, o femeie care se machiază nu vorbește cu fața, ci cu trupul. Acela care o întâlnește privește fugitiv pe fața ei, o înca drează în categoria femeilor ușoare, apoi trece la trup pentru a vedea ce i se-arată: o crăpătură prin care pi ciorul se ghicește până sus, o bluză mai transparentă prin care sânii așteaptă să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
prin: • refuzul societății și a valorilor sociale în care a fost crescut; • refuzul lumii așa cum este ea; • refugiul în grupul Purilor, Bunilor, Aleșilor, în clan, grup limitat; • refuzul muncii prestate regulat, deci căutarea chilipirului, a averii neașteptate: acceptarea momentului prezent, fugitiv, ultimul obstacol dinaintea unui viitor mai bun; • o atitudine ambiguă față de bunurile acestei lumi: ele sînt dorite, dar cu condiția de a fi obținute fără efort: de aici, pe de o parte delicvenții care acceptă, fără a-l lua cu
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Voșlăbeni, este și neobișnuita rarefiere a localităților în utopie, ora 13,00 plecare din Gheorgheni în aceeași constantă de înfrîngere, dar numai noi știm, vorbirea afectată intervalului! constituie un corp de pierdere și adîncește-l în cețuri egal cu sine, ceață fugitivă de blană de iepure abrogă atît de suspecta normalitate Țara Giurgeului, locuri neînțărcate, doar că laptele curge peste tot, cîtă piele udă? de ce nu rîd sfinții, de ce nu poți fi sfînt rîzînd! trupul rostogolește-se cu timbru de cascadă, efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de peste 40 de ani ca medic chirurg În Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu” din București. Cu 125 de ani În urmă, Fălticeniul avusese pe Sofia Cocea, prima femeie ziaristă din țară. Volumul X - Anuarul Muzeului Județean, l-am și cercetat fugitiv (n-am terminat de dactilografiat Micul dicționar istoric al județului, refăcut), fiindcă mă interesează cuprinsul acestei monumentale publicații - nelipsită de contribuția fălticenenilor Eugen Dimitriu, O. Monoranu, M. Iacobescu, care Își găsesc timp - se simt bine Între cărți - manuscrise - oameni mari
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1900 cercetarea vieții colective se intensifică, mai ales în direcția etnografiei. G. Barițiu, care a organizat în 1881 Expoziția Națională de Artă Populară de la Sibiu, sublinia valoarea artistică deosebită a țesăturilor și cusăturilor populare (Despre costumele naționale românești, 1877, Idei fugitive de industria de casă și de industria mică, 1877, Portul național la poporul nostru românesc, 1889). T. a publicat numeroase materiale ce interesau Muzeul Astrei, a reflectat preocupările legate de Enciclopedia română, care începuse să apară sub auspiciile societății. Acțiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
clipă sau două n-am reușit să disting nimic clar, și totuși eram sigur că zărisem o mișcare, ceva ce se mișcase înăuntru, în bibliotecă. Am înaintat foarte încet, clipind din ochi și uitându-mă fix. După aceea am văzut, fugitiv dar limpede, o siluetă întunecată aflată înăuntrul casei, stând la fereastră și privind. Silueta s-a topit apoi în întuneric și ochii mei păreau orbiți. Am scăpat din mână sticla, care s-a rostogolit pe panta povârnită și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căsătorită reprezentată de un pictor naiv. Fața ciudată și nu total neplăcută a lui Fitch avea ceva primitiv în contururile-i distincte și în suprafețele-i bine definite. Fața lui Hartley era, sau poate că așa apărea în viziunea mea fugitivă, mai încețoșată, mobilă, o lună netedă, albă, cu ochii ascunși. Nu mă puteam uita decât la rochia ei galbenă, largă, tăiată rotund în jurul gâtului, semănând mai curând cu o cămașă de noapte, și imprimată cu floricele mici, cafenii. Fitch purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de imaginea evocată de Hartley, a băiețașului tăcut, cu fața palidă. Biata Hartley! Ea fusese martora neajutorată a tuturor acestor grozăvii. — Mama ta trebuie să fi suferit foarte mult, pentru tine și alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfruntându-ne unul pe celălalt de la o distanță de trei metri. M-am întrebat cu iuțeală și cu oarecare îngrijorare dacă mă mai aflam, după cum speram, în raza vizuală a lui Titus, de pe stânca lui înaltă. Am aruncat o privire fugitivă în jur. Nu eram. Ben purta niște pantaloni negri din catifea reiată, complet roși la genunchi, cumpărați, probabil, la Magazinul Pescarilor și o cămașă albă. Nici un fel de jachetă, deși dimineața era încă destul de răcoroasă. Se îmbrăcase oare atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase, galben-alburii. Discutasem cu Hartley, discutasem despre trecut, gustasem din nou acel fluid de pură comunicare dintre noi, de care încercam să mă conving că se adâncește și se întărește. Era drept că, atâta timp cât comunicam, se crea între noi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scop în sine. Și oricât ar fi fost Hartley de sucită și răsucită, și orice s-ar mai fi întâmplat, acum nu putea să-mi mai scape. Cugetările mele nu se mențineau tot timpul la acest nivel înalt. Un gând fugitiv legat de Rosina mi-a readus în minte imaginea lui Ben arătând în plină prosperitate, sau, cum ar fi spus Fritzie Eitel: „lingându-și buzele și dând din coadă“. Să fi fost această înflorire simplu rezultat al unei morți suportate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i atinge mâna, abia de-i atinge umărul, de parcă ar înălța-o în aer, pur și simplu prin forța iubirii lui. Se uită cu nesaț unul la celălalt; el protector, ea cu o încredere absolută. Oare valsau în momentul acela fugitiv, când aparatul de fotografiat i-a prins și i-a proiectat în viitor? Tălpile ei abia de ating podeaua ringului de dans. Tatăl meu a fost ceva ce mie nu mi-a fost niciodată hărăzit să fiu: un gentleman. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]