4,743 matches
-
auzi la creștet, cum te asculta, cănd plângi, în Cer! Și lacrima te va chema, fără să o parcurgi, vei scrie, cu ea, un gând efemer... Firmamentul ești tu; vezi, cum largul te vrea, cu tot cu pământ, Să te ridici la fulgerul, care, brăzdând pe cer, să te-nțeleagă, c-ai pătimit... Și Ploaia de Iarnă să o pornești, cu o simplă baghetă din inima ta, Atunce voi ști... Tot ce e în sufletul tău, se naște, doar pentru că ești Cineva!... MI-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
am argintat cuvântul să lumineze cerul: dangăt de harfe și muzici astrale despletesc stele-n rotire în dulci petale. serafii urcă pe scări de mătase prin văzduh de ninsori, trag lințolii, ceru-i plin de albastru și dolii ca-n fulger scapără flacăra, pier; taină, mister... pridvoare cufundate-n tăcere în roze hortensii, cern răcoarea de mai, mireasmă de aștri, pe dulcii pilaștri, izvoare de rai... duminică, 5 iulie 2015 Referință Bibliografică: izvoare de rai / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
IZVOARE DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377155_a_378484]
-
a metamorfozat în scriitor? Liricul predomină, dar face loc și epicului. Frontierele dintre ele, teoretic vorbind, nu sunt rigide, evoluează unul spre altul. Poezia Ligyei Diaconescu are o scânteie care în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau din răsuflarea fierbinte a oamenilor apropiați. În sprijinul celor afirmate citez din poezia „ TRĂIRE”: „ Zvâcnea adânc în mine o dragoste nebună Ascunsă de tăcere, de lacrimi și de dor Mă întrebau castanii de ce mă pierd prin lume De ce nu
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
monitorul Alfa încarcă amprenta electromagnetică înregistrată la club și o lansează în programul de identificare. Un clipit verzui anunță misiunea încheiată. Își lasă capul ușor pe tetiera scaunului, dând semn că ațipește. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparență spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spațiu cenușiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuși un mănunchi de scântei luminoase, multicolore. Congestiile programate își fac datoria și-n
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Toți erau tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în șir, urmate de tunete; tăriile păcuroase deveneau luminoase ca ziua, pentru ca să recadă în smoala fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele acelea pe la
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în șir, urmate de tunete; tăriile păcuroase deveneau luminoase ca ziua, pentru ca să recadă în smoala fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele acelea pe la troiță un
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele acelea pe la troiță un uncheș uitat de Domnul pe pământ - așa era de bătrân. Acesta avea să povestească cum un fulger gros ca pe mână se lăsase de sus unind pentru o clipă pământul de cer, ca să sfredelească tina și să dispară în văgăunile iadului, nu înainte să aprindă florile și iarba sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > AUREL MOGA. EVOLUȚII NERĂMASE SCURT FULGER Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Artistul Aurel Moga este unul dintre acei oameni ce nu distribuie în cuvânt forța de a-și oglindi fapta, ci în actul faptei însuși
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
linie în evoluția carierei sale), dar și al altor festivaluri naționale românești, a făptuit două albume de piese muzicale, unul lansat în anul 1997 („Adio singurătate”), iar celălalt, în 1999, („Sunt bolnav de viață). Dintre evoluțiile sale scenice nerămase scurt fulger de crepuscul trecut cu vederea de către cei cărora memoria le zboară pas la pas cu timpul, în neant, este remarcabilă interpretarea la Mamaia în duet cu artista Corina Chiriac - aceasta deoarece e bine cunoscut că mirabila interpretă nu cântă oriunde
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
cât și ca impresar, este foarte atent la această oglindă crezută neesențială, a detaliului. Este deopotrivă un cântăreț hărăzit și un impresar cu îndemânare de profesionist. Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Aurel Moga. Evoluții nerămase scurt fulger / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
o frumusețe, lăsând de la ei! În viața personală, valurile vieții artistei sunt înalte ca munții, aruncate la cerul gri, unite cu primejdia. Cu toate acestea, ea este o corabie nu plutitoare la întâmplarea forțelor naturii, ci navigatoare în furtună, printre fulgere și tunete, neajunsă eșuată pe o stâncă, ci scoasă la țărm! „Nu am ascuns niciodată problema asta, o problemă în ghilimele, căci e un mod de viață. Mi-am dorit foarte mult acest copil, l-am iubit de dinainte de a
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
dealurile din fața să facă un zgomot cât mai mare din trâmbițe, tobe și buciume. Turcii musca momeală crezând că vor fi atacați din flancul stâng, se regrupează și se pregătesc de apărare. Atunci, Ștefan cu grosul armatei cade că un fulger în spatele turcilor retezandu-le orice eventuală retragere. Furia moldovenilor nu cunoaște margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transformă încet, încet într-o masă amorfa în care urmașii dacilor liberi dezlănțuie asupra Semilunii un adevărat Armagheddon mobil făurit din
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
cuprinsul veacului XX. Astfel, orașului planetar al lumii moderne, se poate spune că opera sculptorului îi adresează salutul Satului planetar, un stenic apel la reactivarea energiilor intarisabile ale gândirii simbolice născută illo tempore din țărână, din vânturi și valuri, din fulgere și trăsnete, din foșnet de frunze și cutremurare de stânci. Artistul își propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri vizuale cu deschidere universală. Intuiția artistului reperează adevăruri simple, concrete, tangibile -precum „tare
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
se mai oprească. Și... nici nu s-a oprit la nesfârșit de aplauze, când publicul aclama interpreții, dirijorul și tot aparatul sonor aplauda publicul... A continuat cu un bis, un „moment” de reculegere, parte din miracol. Afară ploua tare, cu fulgere și tunete și toți 4.000 de oameni am sta în hol, unii lângă alții, cuprinși de magia lungimii de undă. Cerul aplauda! Fără nici o urmă de îndoială, seara muzicală din 11 septembrie de la Sala Palatului din cadrul Festivalul Internațional
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
de întâmplări spirituale. Rătăceam prin mica și minunata mânăstire a colegiului Magdalen. Era după-amiaza târzie a unei toamne la Oxford și sulițele galbene ale soarelui în descreștere se opreau în severa geometrie de piatră a locului, lovind zidurile ca niște fulgere blânde. Deodată, am auzit armoniile unui cor care repeta un cântec vesperal - o piesă de Byrd, după cum aveam să aflu mai târziu - într-o capelă alăturată. Încremenit de lumină și de sunete, copleșit și încântat, am fost cuprins de o
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
Marina Constantinescu Nu scriu noaptea. Excepțiile, însă, fac parte din joc. E tîrziu, e trecut de miezul nopții, plouă, iarăși, torențial. Cu tunete și fulgere. Și în Lear e furtună. Și în sufletul meu. Poate și de asta mă grăbesc să îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
printr-o stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept cele două capodopere centrale ale autorului. Prima se cuvine a fi înțeleasă ca o exultare a dragostei tinerești de viață în sânul propriei etnii, al unei civilizații rurale idealizate. Dar acuzația de "idealizare" îmi pare nedreaptă
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
s-a inspirat poetul? Nu cumva călușarii se vor fi "produs" și prin satele altor regiuni românești? Respectivul dans nu era văzut decât de Rusalii, ca o sărbătoare a fertilității - ori de unde cobora el în memoria Românilor. În "Moartea lui Fulger", tabloul dramatic pus în scena versurilor este cel al doliului în care se adâncește o comunitate umană la moartea tânărului său erou. Poemul începe foarte dinamic, cu trupul străpuns de lănci adus din orizont de un călăreț. De "un sol
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba de un semn "de la război", cititorul întârzie să fie zguduit. "Pe-un
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba de un semn "de la război", cititorul întârzie să fie zguduit. "Pe-un mal străin" - deci oastea lui Fulger ieșise dintre propriile hotare, era în ofensivă! - un viteaz cade cu fața la dușman, indiferent dacă brațul ce-l doboară este hain sau nu. Toată strădania lui Coșbuc vizează transmiterea nesfârșitei dureri a părinților și poporului adunat la îngropăciune: și popi, șirag
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
înclin să cred, așadar, că de dragul cititorului interesat să știe fac și repet, cu mijloacele pe care le am, acest portret necesar. Are, la data cererii de primire în Uniunea scriitorilor pentru la finele lui 2004, trei volume de poeme, Fulgere captive (Junimea, 1985), bine primit de critică și recenzat favorabil de Nicolae Manolescu, apoi de Viața după Iisus și Duminica absențelor. Profesor de franceză la o școală generală în Agapia, așa ni-l prezintă dl. profesor dr. Mihai Zamfir în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu mătăcești răvășit de incertitudinea clipei. în noaptea calmă se aud clopotele învierii zvonind judecata din urmă. Cenușa fulgerului ne-mpresoară sufletul, iar mâinile precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
șemineu se întinsese deodată un văl strălucitor, pe care, în făgașul luminii cerului se contura o biserică albă, deasupra apei întunecate. Și la biata sinucigașă se uita cu blândețe chipul copilașului nenăscut, mielul Domnului, chemat să-și salveze măicuța. Un fulger. Bubuitura unui tunet. Vedenia dispăru. Uliana Vladimirovna se prăbuși de pe scaun, peste masă, căzu pe podea. Dar, din fericire, nu și-a făcut nici un rău, în afară de o mică vânătaie, pe care i-a fost ușor s-o acopere cu pudră
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
își va aminti: "În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de început: "atașat de presă" - a fost un scriitor de aceeași mărime - și filosof: Mircea Eliade
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]