1,614 matches
-
noastră, care să poată fi comparat cu compunerile lui Bossuet.“5 Iar Hasdeu zice următoarele: „Vestitul panegirist al marelui Ștefan a cărui chip de a scrie se cam aseamănă cu a lui Varlaam, zugrăvește războiul așa: «sar cu toții, răsună trâmbița, fulgeră armele și cu o apă de munte, să ne înece cu mulțimea oștilor pornesc». Ș-apoi mai zică cineva că românii n-au autori clasici ai lor, că trebuie să alerge la străini. Tasso 6 n-a zugrăvit mai desăvârșit
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
CISTA CUI CISTA FOUST-A OS SE IU Traducerea: „Cinste cui cinstit fosta! Așa și eu”. Iată Încă o inscripție de la Murfatlar: HUL. CE MAICHO OȘTEIANI VA HLYGHERA. Traducerea acestui blestem sau Îndemn: Hulă (Vrajă) celor ce maica oștenilor va fulgera (Înflăcăra). Pe mai multe monede ale unor Împărați de origine dacă ai Imperiului Roman sunt inscripții pe care ”specialiștii” nu au reușit să le traducă, considerându-le fie latine, fie grecești, dar care pot fi Înțelese În limba română veche
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
un copil desculț, îmbrăcat într-un cămeșoi vechi și zdrențuit, ducând pe umăr un cățeluș frumos, cu blană neagră și moale, cu o zgardă roșie și o fundă la gât. - Măi băiete, ia vino-ncoa! a strigat Fawwaz la el, fulgerându-i un gând prin minte. Băiețașul s-a apropiat, uitându-se temător la el. - De unde-ai luat cățelul ăsta? l-a întrebat cu glas amenințător. - Din Al-Maadi... - Minți, l-ai furat, lua-te-ar șaizeci de draci să te ia
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
bricabrac Să mușcăm din filonul istoriei De foame. Pokeriști mioritici Fixați pe obiecte de artă străine, precipitați, Pietre de caldrâm pe fundul oceanului Capitalist. Și totuși botezați în grota asta de cristal murdar Ca un iglu temporal, cauterizat. Camarile ermetice - fulgere globulare în jurul cărora poporul face riduri Monumentale. Un rest organic de fericire înfășurat în drapel, putrezește. Cine-a mințit că nimeni nu ne iubește Să fie decapitat; și capul lui pus în televizor, în cloroform sfințit, să zâmbească deznădăjduit în
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
odaie iar legăturile de hamei fortifică punctele cardinale, mamă, aveam atîția ani cîte fructe îmi aruncai tu din copac, mai exact cîte puteam eu prinde și-a venit și ziua în care rîul a șoptit clar iar copacul a fost fulgerat. Adesea simțeam vara cum umblă pe străzi și prooroceam zile mai senine în creierul munților, prietenul meu alpinist și coardele lui care traversaseră creste sunt azi frînghii de rufe în grădinița cu zambile și petunii, e clipa în care raza
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
lumilor apuse și întunecă soarele cu umbre adânci din păcate plânsul loviților de fiarele tiranilor. Pe caii albaștri din adâncul oceanului se ridică spectral umbra arhanghelului scuturând supărat lanțurile ocnașilor și se avântă spre înalturi să elibereze surâsurile din tenebre fulgerând din priviri temnicerul. Referință Bibliografică: Vrăjitorul tenebrelor / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VRĂJITORUL TENEBRELOR de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373709_a_375038]
-
sat, Cu ochii minții mele, Așa cum s-a-ntâmplat: Cum s-a sculat de dimineață, O tânără frumoasă, Ca și Ileana Cosânzeana, Din neam de viță-aleasă. Ieși-n grădină printre flori, Cu rouă s-a spălat, Apoi , un gând o fulgeră, Și-ndată a plecat. A mers țăranca și a luat, Din câmp un snop de in, Cu multă grijă l-a topit, Să fie firul fin. A tors cu fusul fir subțire, Apoi l-a-năvădit, S-a pus a țese la
NAȘTEREA UNEI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373700_a_375029]
-
punând-o pe mamă-sa în frunte. Dar câte nu-i turuise gura! Încheiase c-un aer superior că detestă asemenea creaturi, între care o inseră și pe Mira. Despre revenirea vocii Marietei nu scosese o vorbă. Ieșise tunând și fulgerând din camera mamă-sii, părăsind-o, uitând-o, omițând chiar s-o îmbie cu cina. Nici ginerele, care nu venea s-o vadă decât arar, nu-și manifestase bucuria revenirii graiului soacră-sii ori poate nu încălcase vreo interdicție impusă
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
forța împrejurărilor, artistul a trebuit să-și trăiască partea cea mai lungă a anilor săi, de până azi sub bătaia gerului dinspre Siberia. Este stabilit acum în România dar în cântecul său, melancolia ca și dinamismul sunt numai duh moldovenesc fulgerat de ceea ce e al moldoveanului, oriunde ar merge, s-ar educa și adapta: firea molcomă a omului cel mai bun din lume, visarea, modestia, căldura umană, romantismul și nobilitatea, generozitatea, grija peste măsură de a nu supăra, purtarea cu atenție
NICOLAE CARAGIA. UN SINGUR ADEVĂR, AŞEZAT ÎN FORMĂ POETICĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384722_a_386051]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SINISTRA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SINISTRĂ de Nicolaie DINCĂ Poate noaptea n-ar fi sumbră, Și nici teamă nu ți-ar face, Chiar de fulgeră sau tună, De n-ar colporta din umbră, Cu mintea să ți se joace, Câinii ce urlă la lună. Urletele lor în noapte- Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te
SINISTRA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384818_a_386147]
-
oricum, nu ne-am fi despărțit; mă gândesc la sfaturile dumneavoastră, la ambiguitatea existenței ei. Dumneavoastră vorbeați încorsetat de legile unei societăți, de judecățile și prejudecățile acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Acasa > Poezie > Imagini > COPILUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 1 Iunie 2016 Scriu și pe Câmpie fulgeră departe, N-am să uit vreodată: fulgerul desparte, Simt cum mă furnică dorul de atunci, Era plină Valea, Dealul meu de prunci... Îmi aduc aminte de acele zile, Nu mai strigă nimeni, unde ești copile, Nu-ți ajunge ziua cât
COPILUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385307_a_386636]
-
divan, să nu deranjeze restul casei. În cinci minute se auzea până în mijlocul curții sforăitul lui. Intram când cu mami, când singură de mă uitam la el, să nu cadă de pe divan. Tot intrând și ieșind, o idee mi-a fulgerat. Am intrat repede la noi și am căutat în cutia cu ace și ață o forfecuță și după ce m-am asigurat că nu se vedea din buzunar, am ieșit în curte indiferentă, chiar plictisită, dar cu inima mai să-mi
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
înlesnire de poet. Ingenios este armamentul oștii cu care arhanghelul Mihail, în cântul următor ( la paginile 225-227), iese înaintea ordiei dracilor ce se apropie sub camuflaj: "învoaltă-în neagră ceață"; nu-i lipsesc îngereștii armii: "săbii de pară,/ câteva tunuri cu fulgeri pline,/ tot feliu de artelerie cerească", la toate acestea adăugându-se redutabile obiecte de cult, într-o înșiruire demnă de măiestria surâzătoare a lui Leonid Dimov: Era de viață dătătoare Cruci acolo și-evanghelii sfinte, Moaște, metanii cu sărindare, Posturi
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
poeticesc,Ca să înțeleagă toți, care mă áud,... IX. SINISTRA, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. SINISTRĂ de Nicolaie DINCĂ Poate noaptea n-ar fi sumbră, Și nici teamă nu ți-ar face, Chiar de fulgeră sau tună, De n-ar colporta din umbră, Cu mintea să ți se joace, Câinii ce urlă la lună. Urletele lor în noapte- Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
frici ascunse, anume De ți-e frig, dar nădușești... Eu îți spun că toate acestea Se petrec în mintea ta; Citește mai mult SINISTRĂde Nicolaie DINCĂPoate noaptea n-ar fi sumbră,Și nici teamă nu ți-ar face,Chiar de fulgeră sau tună,De n-ar colporta din umbră,Cu mintea să ți se joace,Câinii ce urlă la lună.Urletele lor în noapte-Rugăciuni la zeități,Lungi lugubre și fierbinți-Parcă sunt din Hades șoapte,Trimise prin vietățiCa să te scoată din
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă la munte. Aceste gânduri îi fulgerau prin minte tânărului îndrăgostit când a luat urma fiarei. Tolui călărea un armăsar pursânge arab, era singur și urmând lupul era convins, că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
de sânziene ne cade somnul în gene; ce miresme de penel pictate în chip și fel, peste tot răsar doar flori pline toate de culori, de la verdele aprins până la albul nestins și de la un timp încoace verdele-galben se face, lăstuni fulgeră pe ape, vin muscuțe să se-adape, maicile-s gata de rugă, mieii toți o iau la fugă, calcă îngerii prin rouă prevestind o slavă nouă, stelele cad în fântâni, se strâng mioarele-n stâni, umbrele cad în trecut, pe
BALADA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384673_a_386002]
-
salopete, Zboară-n curte la bunici Și măsoară un perete . Își fac planuri fel de fel, Se privesc și râd la soare, Bat din aripi mărunțel, Da, s-au hotărât, se pare ! Vin și pleacă-n zbor grăbit, Parcă-s fulgere de smoală; Ia te uită, s-a ivit Pe perete-o mâzgăleală ! Aduc lutul pic cu pic Și-l lipesc cu măiestrie Până iese un chirpic - Rece lacrimă de glie. Și, chirpic lângă chirpic, Ca o salbă de mărgele, Cuibul
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția părului alb, în contrast evident cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din priviri. Doamne, cât de mult îi semăna omul acesta, gândise: figura, ochii de un albastru metalic, părul... Își coborîse privirile pe mâinile celui de pe banca: tremurau usor - cum tremurau și ale sale. Degetele, oh, da, erau la fel de lungi și
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
cutremurase frisonat. I-o fi tare frig? Ori sesizase și el izbitoarea asemănare? Poate îi este foame? Și, cu acest ultim gând, scosese din buzunarul trenciului tot mărunțișul avut, depunându-l pe bancă, alături de bietul om. Dar, surpriză! Acesta îl fulgerase iar cu oțelul ochilor. Acum privirea-i exprima o furie abia reținută ce parcă spunea :"Ia-ți banii, nu-mi trebuie mila ta!". Apoi, întărind refuzul, măturase cu mâna curatul băncii de impuritatea metalică... Banii se rostogoliseră făcând un zgomot
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
dat. Însă sufletul e veșnic, el în el se regăsește, el - al spaimelor jertfelnic care nu Te părăsește. Jertfa patimilor noastre, Duhul Tău să o primească. Înălțimilor albastre - jertfa noastră pământească. Glasul Tău de tunet aspru noaptea gândului să cearnă, fulgerând pe cer albastru pacea Ta să se aștearnă. Doamne, știu că ești aproape și mă lași ca să-ți vorbesc și-mi răspunzi cu glas de ape ce din nori se prăvălesc. Știu că mă încerci și rabd, palma Ta să
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
237). Temele textelor scurte cu bătaie lungă sunt: Visul, Fuga, Castanul, Rusalca, Fotografia, Pana de pescăruș, Aleea personalităților, Salvarea sufletului, Celosa, Valurile, Unda de șoc, Focul... Cu alte cuvinte, gelozia are regulile ei, focul este și el prezent! Cartea este fulgerată de autodialoguri, acolo sunt decriptate mesajele secrete, femeia în dialog cu femeia, o discuție pe margine de vreme, cu întrebări serioase, cu răspunsuri, cu diletantism și profesionalism, un univers special. Autoarea se opune idolatriei, în epoca modernă trupul femeii a
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
gheară că i se înfige în inimă. Că inima îi atârnă ca un pietroi și i se prăbușește-n plex. Împleticindu-se, întinse mâna până la o carafă cu apă de pe birou. O duse la gură și luă o înghițitură. Îi fulgerară neuronii: repede, pistolul, până nu mă denunță! Cred că e în apartament cu... premiantul. Se răzbună... Trebuie să-i termin...pe-amândoi...pe-amândoi... ca pe viermi...ca pe șobolani! Ah! Trebuia s-o țin lângă mine, sau să o
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]