461 matches
-
de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club de noapte, care se putea să fi fost reală sau doar să mi-o fi imaginat, nu-mi mai aminteam nimic altceva. Am auzit pe cineva plângând în hohote. Era mama. Fără prea multă tragere de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Connor. Nu mă pot uita la nimeni. Poate că vrea să experimenteze... poate că a avut - nu știu - o fantezie lesbiană cu cea mai bună prietenă a ei. Nu ! Nu ! Mă chircesc toată de oripilată ce sunt. Am o viziune fulgurantă cu Lissy acasă, uitându-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung. Menționarea unei întâlniri fulgurante și unilaterale în autobuz (unilaterală fiindcă fusese o întâlnire doar din punctul meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte. Era prezent. Viu. Îl dorea cu adevărat. Și ceva se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei. Nici o zi, nici chiar aceea în care îl pierduse primul lui născut, ce scuipa sânge și bucăți de plămâni pe nisip, devorat de tuberculoză, nu i s-a părut atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Apoi sosi noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu apăru, Însoțit de inconfundabila sa muzică de fond, genericul fulgurant al telejurnalului, o secvență variată și extrem de rapidă de imagini cu care se spera să se convingă telespectatorul că acea televiziune, aflată În serviciul său În toate cele douăzeci și patru de ore ale zilei, era, așa cum se spunea pe vremuri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi silit să joc comedia normalității. Îmi privesc acum mâna cu care țin stiloul. Oja de pe unghii s-a cojit aproape de tot. Scrisul îmi e oarecum diferit de cel dinainte; îl stăpânesc totuși. Mi se trezesc mai întîi câteva amintiri fulgurante, cred că de pe la vârsta de doi sau trei ani. Văd, la un colț de uliță de mahala, trei bărbați în cămăși albe, profilați pe cerul roșu ca flacăra, fumând și discutând liniștit. Departe, zidurile uriașe, de cărămidă roșie, cu geamuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a precedat întâlnirea și apropierea celui drag, permite deschiderea energiilor telurice ale sufletului părăsit, erupția cutremurantă a acelor revolte și neputințe glisate pe complexe și frustrări, izbucnirea spre suprafața interiorității a tensiunilor înghețate, preț de un moment, sub magia iubirii fulgurante. Acel nod de pulsiuni ce se redescoperă pe sine ca un eu stelar, ca un punct de conștiință trepidând în lumina proprie-i arderi, acel ghem spiritual concentrat în nedesfacerea sa este incendiat în și de către propria interioritate trezită din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea necruțătoare a spiritului nostru, suferința sufletească ce ne apropie, poate, cel mai mult de înțelegerea destinului nostru terestru ca scenariu demiurgic pe care îl tranzităm fulgurant. Suferința prin mijlocirea corporalității, suferința adusă de terifiante deficiențe ale trupului ce induc experiențe zguduitoare cum ar fi orbirea și suferințe de ordin spiritual ce doar se repercurtează asupra complexului trupesc el nefiind, într-un astfel de contex, un factor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii la nivelul conștiinței individuale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de ordin spiritual și sufletesc. Este bogăția pe care ți-o dă demnitatea și inefabila bucurie de a modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată până în ziua când a fost prea târziu. Și nu pentru că mi-aș fi dorit ca totul să rămână, ca în scrierile lui Mateiu Cara giale, „sub pecetea tainei“ - dim potrivă, amintirea fulgurantă, nespațială, a unui ținut mistic în care acel parfum mă-ntorcea mereu și mereu mă chinuia ca pe Meaulnes al lui Alain-Fournier -, ci pentru că mereu încer cam cu disperare să respir cât mai mult în miezul acelei explozii de suferință
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât m-am străduit, n-am putut găsi în memoria mea o localizare a ace lei fulgurante viziuni. Fusese poate, mă gân deam, dintr-un vis... Câțiva ani după aceea n-am mai avut senzația de déjà vu. Nu mă plâng însă: am avut altele, care de care mai fantastice. În acea perioadă am început să am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urcare, pe o scară, cei care nu coboară, urcă, și cei care nu urcă, coboară. Părea că ajunsese la o concluzie irefutabilă, din cele pentru care nu există nici o posibilitate de contestare logică, dar deodată, ca un fulger instantaneu și fulgurant, un alt gând îi trecu prin cap, Să cobor, să cobor până acolo. Da, să coboare acolo. Decizia pe care a luat-o Cipriano Algor a fost că la noapte va încerca să meargă în locul unde va face de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar al curenților. Secretul, adevăratul secret alchimic și templier, consta În a identifica Obârșia acestui ritm intern, dulce, Înfiorat și regulat ca palpitul șarpelui Kundalini, Încă necunoscut În multe dintre aspectele sale, dar, desigur, precis ca un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
identifica inclusiv la nivelul conștiinței. Eu mă obișnuiam, Diotallevi se corupea, Belbo se convertea. Dar toți eram pe cale să ne pierdem acea lumină intelectuală ce ne ajută Întotdeauna să distingem asemănătorul de identic, metafora de lucruri, acea calitate misterioasă și fulgurantă și splendidă prin care suntem oricând În stare să spunem că cineva s-a animalizat, dar nu credem de-a dreptul că i-au crescut peri și gheare; În schimb, cel bolnav gândește „animalizat“ și imediat vede pe cineva lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a avertizat: „Cine se umple de orgoliu din pricina Torei sale În fața ignorantului, adică În fața Întregului popor al lui Iahveh, Îl face pe Tiphereth să se umple de orgoliu În fața lui Malkuth“. Dar ce anume e Malkuth. Regatul acestui pământ, În fulguranta-i simplitate, Înțeleg abia acum. La timp ca să mai pot Înțelege, dar prea târziu, poate, ca să mai supraviețuiesc adevărului. Lia, nu știu dacă te voi mai revedea. Dacă o fi așa, ultima imagine pe care-o păstrez despre tine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artistice extreme. O atitudine prudentă, comună întregii noastre critici moderne: inovația radicală și revolta anticanonică sînt acceptate doar în măsura în care ele se lasă integrate în metabolismul „tradiției”, iar autorii comentați evoluează către „cumințire” și organicitate compozițională. O discuție pe marginea poeziei „fulgurante” a lui Voronca din volumul Plante și animale începe printr-o paralelă relevantă cu literatura suprarealistă. Estetica surprizei, a arbitrarietății imagiste este ilustrată prin intermediul unor ample citate din manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția marii poezii universale: „Ești mulțumit cu intervenția acestor splendori paradiziace - nimic de zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toți dovedeau o curtoazie exemplară, ambianța era amicală și politicoasă; dar anumite priviri nu puteau să Înșele și, puțin câte puțin, Își dădea seama că nici pe plan sexual nu e tocmai la Înălțime. Avea totuși momente de plăcere năprasnice, fulgurante, la limita leșinului, care-i smulgeau adevărate urlete; dar asta nu avea nici un raport cu virilitatea, ci mai curând cu finețea, cu sensibilitatea organelor. Pe de altă parte, Bruno era neîntrecut la mângâieri, Christiane i-o spunea, iar el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]