436 matches
-
și cum deveniseră amândoi, datorită voinței lui de neînvins, adevărați roboți, insensibili la căldură, sete și oboseală. Și acum stătea acolo, întins pe nisipul moale, simțind sub mâna sa dulcea atingere a umedei gerba pline de apă, cu resturile iepurelui fumegând încă pe foc și săculețul cu aur atârnat la brâu și se simți împăcat cu el însuși și cu tot universul înconjurător, mândru că e bărbat și că e targuí și mândru, mai ales, că putuse demonstra că nimeni, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
interior sau din exterior, cum se face că nici o mașină nu trece pe stradă, mă gândesc la liniștea aceea îngrozitoare din peșteră, numai zumzetul aburilor, la fel ca fumul unui furnal ridicându-se din pământul înfrânt, văd cadavrele ruinelor, orașele fumegând, grădina lui Dumnezeu distrusă, iar atunci el spune, știi, când m-am întors din expediție, în drum spre casă, am urcat muntele Sodoma, știai că este gol pe dinăuntru, că este în același timp munte și peșteră? Eu răspund șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul acela fumegând ridicându-se din vertexul său. Când intru în birou pentru a lua formularele, în ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă ar fi vorba despre o cerere de eliberare a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe drumul desfundat Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te ducea cu gândul la o autoliză generală a organelor interne, la o auto-consumare fatală similară, întrucâtva, fenomenului discutat și discutabil, al auto-combustiei omenești spontane! Trecând peste aspectul adiacent, al aflării capului retezat al agentului de poliție C.M., în ruinele fumegânde ale postului pe care-l deservise, voi mai nota și dispariția misterioasă a curatorului Muzeului de Artă, profesor universitar A.G., produsă în aceeași noapte fatidică, dinaintea cutremurului secundar. Autoritățile abilitate desfășoară acum cercetări susținute, pentru a-i da de urmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu se poate!" La stânga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. Între cele două focuri însă bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai câte un cuvânt scurt: ― ...ochi!... foc!... Gloatele de țărani se poticniră, parc-ar fi primit fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul de oameni țâșniră stropi de sânge și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mări de cupru și golfuri de zinc și oceane de fier clocoteau laolaltă, cu flora și fauna lor orbitoare. Și anotimpurile, sub ploi de stele, sub grindină de meteoriți. Și am văzut Soarele contopindu-se cu Pământul și eclipsele fumegând. Și termometrul plesni, iar mercurul din el căzu ca o lacrimă în hăul de sub noi. Și-atunci am văzut cum stelele se chircesc, cum spațiul se contractă, cum lumina îmbătrînește, cum forțele de interacție tari și slabe, forța gravifică și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că nu auzi zgomotul bucăților de tablă: căzuseră pe molozul din curte. Dar în clipa următoare își dădu seama că bradul fusese retezat și că încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei pe un drum, și eu pe altul... De-aceea poate, m-am lăsat ispitit de speranța lor absurdă: că binecuvântarea lui Ivan, care trăgea să moară, ne va purta noroc... Doamna Machedon veni dinspre bucătărie cu o farfurie mare fumegândă, urmată de Adela, purtând o tavă cu multe păhăruțe și o sticlă de țuică. - Luați-le repede, cât sunt fierbinți, șopti doamna Machedon oprindu-se în mijlocul grupului. - Eu mă tot gândesc, începu judecătorul, cine-o fi fost Ivan? Ce fel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă ia, el știa ce-a făcut, da când m-a lăsat în pace am zis bodaproste... Vorbea ele-ntre ele ca femeile, ce mai râdea, ce mai vorbea prostii... Venea madam Ioaniu pâș pâș, cu ibricu de cafea fumegând și cu cafelile, venea și cu sticla, să se mai țuicuiască. Era bună țuica și lu madam Ioaniu i-a plăcut să bea și să mănânce. Și-așa a scăpat o gura și de bărba-su. N-am avut plăcere cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii de la intersecția aleilor, care Încep toți odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu... Da’ dacă fac
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii grei pe caldarâmul umed, văzându-i cum trec gravi printre prăvăliile lor pline cu scrumbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ne dă tăria de a năzui să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe tema dezvoltării unor asemenea fabrici,în toate pușcăriile din țară. Congres, despre a cărui desfășurare, am auzit că sunt în derulare, intense pregătiri. Succes - domnilor inițiatori! Mult succes, vă doresc! TORȚA Acest final carbonizat, aceste rămășițe aproape încenușate, parțial fumegânde, mai erau,în urmă cu numai patru-cinci ore, somtuoasa discotecă în care, zi de zi și noapte de noapte, se adunau, și petreceau, și se distrau, și se curveau, și se bețivăneau odraslele celor mai bogați oameni din municipiu, ale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apă, Înotau Încet, se uitau la ei, se cufundau, stînd sub apă Își dădeau seama cît de mult Îi iubesc. Ei fumau din ce În ce mai mult. Străinul dispăruse de o bună bucată de vreme și itinerariul său bazin-trambulină era plin de mucuri fumegînde. Dar uite că-și făcu deodată apariția venind dinspre una din grădinile laterale, alergă spre trambulină, se sui cît ai clipi din ochi, zbură imitînd șuieratul unui avion În picaj și dispăru sub apă. Ce șuierat scotea! Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de risipitoare, încât nici un experiment nu avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând, din câte îi spunea Daniel, dintr-o mână de păsări eliberate în Central Park, în urmă cu un secol, de către un spițer care voia ca în America să existe toate păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va găsi pe nimeni pe puntea de comandă. Speranța i se spulberă, însă, chiar în clipa când ajunse în dreptul coridorului principal: acesta era plin de oameni. Se ridicaseră baricade, iar în aer plutea un miros caracteristic - de ozon. Armele pocneau, fumegând. Grosvenor privi cu atenție prin grilajul ascensorului, încercând să priceapă ce se întâmpla. Situația era foarte gravă. Cele două intrări ale postului de control erau blocate de zeci de vehicule electrice răsturnate, înapoia cărora stăteau ghemuiți o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
liniște de vânt Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind spre miază-zi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Resfirîndu-se pe șes Unde râurile es, Și pe vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai poate fi ținută în adânc. Moartea este sacrificiul prin care este potolită foamea de sânge a idolului la care s-au închinat pastorul și tatăl său, înlanțuiți de atracția carnală irepresibilă. Speranța, atâta câtă este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu perspectiva recâștigării Arcadiei oferite oamenilor pe acest continent. Edenul poate fi atins odată alungată urma teribilă a viciului și decăderii. O cronică (infidelă și fragmentară) a Genezei este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar din vorbele mele se năștea o liană cu care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]