522 matches
-
zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
situată pe una din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
din preajma regiunii cu bălți și friguri, de pe lângă Oltenița, În căruțe sau În car cu boi. În vara lui ’49, În ploioasa lună iulie, am bătut drumurile dintre Teregova și Rusca, Într-o brișcă descoperită, sub ploaia măruntă care făcea să fumege spinările cailor. Numaidecât după aceea, când se prășea porumbul, goneam În mașini prăfuite prin părțile oltene dinspre Dunăre, văzând cum se Încheagă, În luptă, primele gospodării colective. Apoi, pe un camion cu materiale de construcție, am ajuns la Slobozia Mândra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fum pe care-l zămislea țigara. Afară, în tufișuri, o pasăre tot zburda, vorbea sigură cu ciripeli firave și din când în când îi auzeam fâlfâitul aripilor. Apoi cafeaua n-a mai făcut aburi, iar țigara a încetat să mai fumege și a rămas doar un chiștoc stins pe marginea unei scrumiere. Am aruncat-o la gunoi, sub chiuveta de la bucătărie. Am aruncat cafeaua, am spălat ceașca și am pus-o la loc. Și cu asta basta. ș...ț După o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tot ce poate un om înțelege. Simțind Cordun Că are cuvinte acasă să se întoarcă acum, A pornit-o la drum. A găsit văile sale de vise, Pe drum primea priviri prietenești. (...). Cântau peste câmpuri tractoare cu vaetul greu; Pământul fumega, căci plouase cu trăznet pe vale, Peste sat se rotea un imens curcubeu Și-o rândunică albastră dădea pe deasupra târcoale. CRITICA ȘI ISTORIA LITERARĂ Dacă în poezie, proză, dramaturgie eflorescența editorială era în continuă creștere an după an, scrierile de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care ne fugea deja de sub picioare. Și că toată confuzia ei mă făcea să mă gândesc la măruntaiele acelui vehicul blindat pe care-l văzusem în ajun, în centrul orașului, în timp ce mă adăposteam de rafale. Spintecat de un proiectil antitanc, fumega încă dând la iveală un amestec complex de aparate dezarticulate, metal răsucit și cărnuri omenești sfârtecate. Forța exploziei transformase dezordinea în ceva extraordinar de omogen, aproape ordonat. Firele electrice semănau cu niște vase sangvine, tabloul de bord sfărâmat și împroșcat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric este persistentă, ca în Vânzătoarea de iluzii: „Sta desculță arcuind/ Șolduri dulci ca un colind / Pe sub
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu fața în jos cu fluierele picioarelor ieșite dintr-o glugă de strujeni. în loc de lumânare, la căpătâiul lui fumega un felinar întreținut de „goarza comunală”, un omuleț chior, cu tuleie pe marginea fălcilor, care, plin de respect, se recomandă : „Octav, să trăiți !” Tânăr și plin de grăsimi tremurătoare, medicul legist arăta plictisit. Fuma cu nerăbdare și, după ce termină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea era departe, purtând ca într- un exod apocaliptic poduri din lemn, copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. Ah! unde-i vremea ceea, când eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n vieață să nu te văd pe tine - Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad! Făcliile ridică - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de anotimpul ploios din vale. Zi după zi închiși în casă din pricina ploii, aerul dinăuntru greu de atâtea mirosuri, surcelele fumegând în vatră, copiii tușind, pământul surpându-se din pricina ploii... — Mai gândește-te, Hasekura! Samuraiul privea la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să o arunce în mare. Valurile înspumate care acopereau plaja înghițiră desaga aruncată se temniceri, se izbiră unele de altele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amestece Încet, o cană de făină, una de apă. Luă o mână de cafea și-o aruncă-n apă, apoi scoase un cocoloș de untură dintr-o cană și o Întinse Într-o tigaie mică, fierbinte. Când tigaia Începu să fumege turnă Încetișor amestecul de făină. Se Întinse ca lava, untura Împroșcând În jur. Turta Începu să se Întărească pe la margini, apoi se făcu maronie și apoi crocantă. Suprafața bolborosi până deveni poroasă. Nick băgă o așchie curată de pin sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit de stele, sună, Când cerului îi este dor de munți, Iar munților le este dor de lună... Cerințe: 1. Transcrieți primele două strofe și scrieți apoi mesajul care se desprinde din ele. 2. Construiți un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
adânc ca ..................... 3. Scrieți sinonimele verbelor: a azvârli, a sfârși, a alerga, a urca. Citiți textele despre lacuri și rezumați conținuturile. a) „Lângă orașul Oradea este un lac numit Băile episcopiei, cu apa atât de caldă, încât toamna, fața apei fumegă. În timpul verii, odată cu căderea nopții acest lac se acoperă de florile trandafirii ale unui soi de nufăr, care înflorește numai noaptea. Apa lacurilor de munte atrage turmele de animale ce trec pe acolo. Păstorii numesc aceste lacuri „ochii pământului” sau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trupuri, și din cameră. Gemu, dar chiar atunci dădură buzna În cameră patru birmanezi Înarmați cu extinctoare, iar Marlena scoase un țipăt și sări În baie, o secundă prea târziu. Deși focul fusese stins, bărbații au stropit bine tavanul care fumega și plasa carbonizată, fiecare, pe rând, Împroșcând cu spumă albă care, În contact cu cenușa, exploda În nori de pulbere cenușie. Curând Își făcură apariția și Rupert, urmat de Moff, Dwight, Roxanne și Vera. Numai Bennie, cu masca aparatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
canalului de apă al iazului de pe drumul care duce la ogorul nălbitorului, 4. și spune-i: Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mîniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! 5. Nu te teme că Siria gîndește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic: 6. "Să ne suim împotriva lui Iuda să batem cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten stâncos. I se alătură Maliban, călare pe același cal mongol pe care pusese mâna în seara când burgunzii atacaseră tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce nevoie avea să-mi spună acest lucru? Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață (dacă nu e o iluzie că valurile nu mi-au trecut peste cap) se complică în fiecare zi. Plouă mereu. E frig tare. Coșurile fumegă aproape la toate casele. Stau mai toată ziua la ei, adică la ea. Adela cântă mult la piano. (În zilele frumoase cântă rar și mai mult seara, pentru că se adună lumea la gard, și ideea că "dă concert" o plictisește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta acum ca, din clipă-n clipă, să cadă secerată, iar Ahmad s-o lege fedeleș. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a ridicat transperantele și a clipit de mai multe ori ca să-și adapteze ochii la lumina becurilor de pe stradă. Din nefericire, Post-it-ul galben fosforescent de pe masă a fost primul lucru pe care i-au căzut privirile. Mike a început să fumege când a văzut numărul de telefon notat în grabă de Jina și post script-ul în care îl anunța că rareori telefonul prin satelit funcționa în mijlocul pustietății. Femeia își lăsase brățara de aur în farfuriuța cu bomboane, împreună cu cerceii cu rubine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]