577 matches
-
vremea când minerii mai aveau ceva onoare. Ajungem la Reșița la 8 și ceva. Nu am mai recunoscut autogara, căci și aici s-au produs unele schimbări. S-a construit un bloc din sticlă al unei societăți placată cu sticlă fumurie. Clădirea veche a rămas de izbeliște. În apropiere persistă un parc plin de bălării, și niște barăci părăsite pline de șobolani și mizerii. Fiind perioada campaniei electorale, stâlpii, zidurile și pereții caselor erau pline de afișe cu cei care vor
DE LA GRĂDINARI LA REŞIŢA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371266_a_372595]
-
RONDEL NOSTALGIC Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului De-ai reveni, copilărie, Te-aș alinta în zbor de fluturi. Toamna,-n rochiță brumărie, Te-aș trece peste anotimpuri. Din ceața vremii, fumurie, Cu inocența-ți să mă bucuri... De-ai reveni, copilărie, Te-aș alinta în zbor de fluturi. Când viața-mi curge cu furie, Aș aduna din patru vânturi Lipici să-ți pun, să nu te scuturi, Să hoinărim cu bucurie
RONDEL NOSTALGIC de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344818_a_346147]
-
durerea așteptării Sălbăticii tăcute și resemnate în fața prăzii Bântuită de reflexii aurii Izvor rătăcitor peste catapetesme de cer Copaci torsionați de timp Scări urcătoare în coborâri abisale Cercuri de gânduri mișcătoare Lespezi zburătoare îmbinate la foiță Corbii de piatră, cuarțul fumuriu Atlanții scormonesc în izvorul vremii Apa urcă muntele sugativă de stânci măcinate ghețar captiv între lumi Șerpii de foc târăsc infinitul în abisul de aur lichid Implozii Sihaștrii cu ochi de lumină scrutează întunericul alb Piatra șarpelui înalță curcubeul de
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
Eminescu avea pe cap o coroană de lauri, cei ai poeziei, și era îmbrăcat în haine albe. Întinde brațele către ea, vrea s-o cuprindă, s-o îmbrățișeze, dar ea, capătă aripi și, înconjurată de îngeri, urcă ușor pe nouri fumurii către cer, lăsându-l pe Mihai cu mâinile-ntinse spre ea, adorând-o în lacrimi. Urmează un respiro, muzica sferelor, dulci alunecări în haos, dumbrăvi de stele, peisaje mirifice cu palate dantelate și crenelate, cu grădini paradisiace, adevărate seraiuri mistice
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se așezase atâta praf pe treningul lui, pe păr pe gene și sprincene și pe mustață de ziceai că i un clovn de la circ pregătit să susțină un specatcol fumuriu. Când s -a mai luminat s-a zărit și Natașa la umbra unui corcoduș. Tot dădea din mâini și bombănea ceva nedeslușit, din care unchiul Gică a înțeles că e musai să o salveze altfel o pierde în necunoscut. Hai
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Totul s-a măcinat până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Caracatița timpului Caracatița înghițise timpul, ochii
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și luna, Care limpede-n târziu Parcă spune „noapte bună”... 26 august 2016, Constantă (scrisă în parc, pe o bancă, măi pe la amiază) Sursă foto: A #Midsummer #Nights #Dream - #Alexandru #Darida #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica
ÎN PARC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375198_a_376527]
-
Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
și vântul o-nsoțesc la braț, Ploaia-i cântă o "torențiala" sernadă. În livadă se oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglindă fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantelă unui nor, Că, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculța, clipocind pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
nor și vântul o-nsoțesc la braț,Ploaia-i cântă o "torențiala" sernadă. În livadă se oprește doar să gusteFructul interzis al mărului,Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă,Ispita "păcatului".Se oprește o clipă să se admire,În oglindă fumurie a lacului,Și transparente picături de diamante,Așterne pe covorul câmpului.A așteptat, tăcută o vară-ntreagă,Ascunsă în dantelă unui nor,Ca, în sfârșit să poată să culeagă,Rodu-mbătător al viilor.Cu pletele în vânt împrăștiate,Desculța, clipocind pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Tac și nu mai zic nimic de frică să nu creadă că mi-a făcut cumva plăcere. După alte minute bune ajungem în sfârșit la destinație.Cobor și urmăresc alaiul de țigani care se urcă intr-un microbuz cu geamuri fumurii și numere străine,probabil al lui văru ‘ .Ș-apoi dispare-n trombă gonind spre Barcelona. Fac semn unui taxi fiindcă adresa unde trebuie să ajung e cam departe.Am timp să reflectez că problema cu țiganii este destul de mare și
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul frisonat al eclipsei, în timp ce toată lumea, ca într-un imens carnaval, privea soarele cu ochelari fumurii, ei doi, bruneta și roșcatul, pe terasa de peste drum, goi, cu aceiași ochelari-standard făceau, nebunește, dragoste. Știind că nu-i vede nimeni. Pe 15, în seara anunțatului cutremur, pe la 7, superbii mei vecini îi vedeam pe fereastra atelierului repetau, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că nimeni nu e mai puțin vinovat decât noi ceilalți. (Însă, desigur, nu-l va atenua de tot.) Noroc doar că Justiția este întotdeauna suverană." 8. Confuzia Dr. Gough era un domn respectabil (avea și o servietă neagră), purta ochelari fumurii și era chel. Se afla în străinătate la un congres internațional de medicină sportivă, unde susținuse o apreciată comunicare. În seara aceea, pe când se întorcea la hotel, doi bărbați îl opriră în fața intrării, se legitimară și-l rugară să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
o zi veniră la el trei indivizi care se intitulară juntă militară și care-l omorâră. Comentariul maestrului Ludovic L. (pe care nu-l cheamă Ludovic L.): " În urma acestui regretabil și clasic caz, se va interzice categoric purtarea de ochelari fumurii, mai ales dacă purtătorul lor va avea asupra sa și la vedere o servietă neagră, întrucât confuziile general umane la un asemenea nivel pot avea consecințe dintre cele mai grave pentru întreaga omenire. Și, să nu uităm, nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În orice caz, mătușa mea și Dimitrici nu aveau nimic de ascuns față de mine. Vorbeau și, prin ceața albastră a tutunului, prin pâcla beției, îmi imaginam o mașină mare, neagră, cu ferestre fumurii. În ciuda mărimii sale impunătoare, avea aerul unui taxi în căutare de clienți. Înainta cu o încetineală vicleană, aproape oprindu-se, apoi pornea din nou rapid, ca pentru a prinde pe cineva. Curios, îi observam acel du-te-vino pe străzile Moscovei. Deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mi se strângea stomacul într-un oribil spasm de durere. Deschideam ferestruica, adunam un strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o clipă. Vedeam acum bărbatul acela pitit pe după geamul fumuriu al mașinii. În lentilele pince-nez-ului său se reflectau siluetele feminine. Le tria, le pipăia, le cântărea farmecele. Apoi alegea... Iar eu mă uram! Căci nu mă puteam abține să nu-l admir pe vânătorul acela de femei. Da, exista în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amuzat. Pe lîngă noi trece poștașul, și Îi arunc o privire suspicioasă. E chiar poștașul? A, da. El e. Grăbesc pasul spre Luke. — Ok, hai să intrăm În mașină. Acum. Ar fi trebuit să ne luăm o mașină cu geamuri fumurii. Mi-am răcit gura bătîndu-l la cap cu asta pe Luke. Și un frigider Încorporat. Exact În clipa În care ajungem la poarta blocului nostru, Îmi sună mobilul, și sar de trei metri. Prea mare coincidența. Precis e detectivul, care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a lungul plachetei. Poemele sunt construite de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică majuscularea unor cuvinte precum „Rațiune”, „Om”, „Inimă”, utilă în mobilarea unor avânturi convenționale. De bună-credință, autorul recurge la manevrele elegiei („Prin văluri fumurii rămase-n zare,/ în vals domol ca-n fiecare an/ se-ntorc duete albe, migratoare...// Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
ambigue etc. Tema singurătății și a ratării, observația sociologică și meditațiile pe marginea instinctului (și a voinței) de putere reprezintă punctele de atracție ale prozei lui S., scriitor oarecum debusolat după 1989, dar nu mai puțin incitant. Toate aceste schițe fumurii, studii de psihologie socială, anunță o epică mai întinsă, aceea din romane [...], indiscutabil superioare estetic. Aici talentul prozatorului se vede mai bine și stilul, asemănător în unele privințe cu acela al lui Nicolae Breban (interesul pentru psihologia senectuții sau pentru
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
în special traduceri, la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”. Debutează editorial târziu, în 1969, cu volumul Cântec pe zare. S-a spus că versurile de început ale lui S. conferă un aspect nou peisajului ardelean, „în culori estompate de o tristețe fumurie”, fiind și o poezie a ciclurilor naturii, dominată însă de ezitare, de abstragere din cotidian, rar „luminată de un gând liniștitor” (Emil Giurgiuca). Înrâurit de Ion Barbu, pornind din filonul ilustrat de Riga Crypto și lapona Enigel și de Uvedenrode
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
explozie de ură împotriva celor vinovați de suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă. Stau în casă. Fereastra e fumurie. Duzii din fața casei, salcâmii de lângă ulmi, salcia de lângă fântână au rămas fără frunze. Bate ploaia în ziduri, în geamuri, în arbori. Bate ploaia. Mă uit la mâinile mele. Se închid. Se deschid iarăși. [...] Plouă. Acum plouă”; „Tămășoiu a furat trei
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
alimente. Cauza creșterii prețului este restrângerea suprafețelor de pădure. Multe țări care fuseseră cândva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastră fumurie și conține o cantitate însemnată de materii organice, care se apreciază că pot fi toxice și cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi în lume cantități enorme de cărbuni, petrol și gaze naturale. O sursă secundară este și fumul
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
ceva asemănător; iar flăcăul ăsta-i o nevăstuică. Ce voiai să spui, domnule? Ă Atîta doar: coboară cu el la cambuză și ia-ți singur ceea ce dorești. Cînd Stubb își făcu din nou apariția, ținea într-o mînă o sticlă fumurie, iar în cealaltă un fel de cutie de ceai; prima, conținînd spirt, îi fu înmînată lui Queequeg, iar cea de-a doua, cuprinzînd darul mătușii Charity, fu azvîrlită cu generozitate valurilor. Capitolul LXXII STUBB ȘI FLASK OMOARĂ O BALENĂ NORMALĂ
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]